OPTm
nr. 87

Vârsta de aur a cititului

Anii ‘90 sunt undeva într-un halou cenușiu, care e cel al clădirilor, al hainelor și al mașinilor de atunci. Pentru că, cel puțin în prima parte a decadei, totul arăta ca în anii ‘80. Dar nu era foarte deranjant atâta vreme cât eram obișnuiți și altceva nu trăisem.

Acum, privind în urmă, îmi dau seama că a fost ultima perioadă de citit frenetic. Culmea este că atunci mulți se plângeau că „nu se mai citește” din cauza agitației politice. În realitate, în acei ani a fost editată, e drept, în condiții grafice proaste, de cele mai multe ori, o cantitate uriașă de cărți și s-a citit enorm.

Imediat după 1990 au apărut micile edituri, care publicau, în fine, literatura de foarte larg consum, de tip Sandra Brown. Niște cărți cu coperți kitschoase, cu carton și hârtie poroase, ca în anii ’80, la prețuri accesibile. Și care se vindeau ca pâinea caldă pentru că în comunism publicul nu avusese parte deloc de așa ceva. 

Editurile vechi, profesioniste au intrat, unele, în degringoladă pentru că nu au știut să se adapteze la cerințele pieței. Mai târziu, unele au și dispărut. Câteva au reușit să „recupereze” scriitorii români din exil, de la Dumitru Țepeneag și Vintilă Horia la Paul Goma. Mult așteptata „literatură a sertarelor” s-a dovedit că nu prea a existat. 

Cât despre literatura închisorilor, a apărut Jurnalului fericirii de N. Steinhardt, dar într-o ediție nefericită, la Cluj. Tot atunci a apărut și Închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid, dar într-o primă ediție greu vizibilă. Aveau să mai treacă niște ani ca să mai apară câteva titluri.

Editura Humanitas a venit cu „partea leului”, cu autori interbelici ori interziși cu totul până atunci, ori parțial, ca Cioran, Ionesco, Eliade, Noica, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, și cu autori de filozofie care nu ar fi putut fi traduși în comunism, ca Hannah Arendt, cu Originile totalitarismului, André Glucksmann și alti critici ai totalitarismului. Deși după ’90 cozile la alimente dispăruseră, uneori era coadă la cărți!

Apoi, odată cu crearea editurii Polirom, au apărut și cărțile de literatură străină la care nu avusesem acces până în ‘90.  

A fost mult haos editorial, edituri mici au dispărut peste noapte, răpuse de rigorile unei piețe sălbatice, altele au reușit să se profesionalizeze și să reziste.

Se cumpăra carte foarte mult în anii ‘90 și nu doar carte nouă. Existau anticariate pline ochi de cărți care goleau biblioteci vechi.

În București, în centru, lângă Universitate, exista un anticariat, perete în perete cu librăria „Mihai Eminescu”, unde găseai la prețuri derizorii literatură franceză din anii ‘60 și ’70, dar și ediții vechi, interbelice și chiar antebelice. 

Alt anticariat se găsea pe Bd. Magheru, ceva mai încolo de Sala Dalles. Un altul era pe dreapta, cum mergi dinspre Muzeul Șuțu spre Piața Unirii - cu rafturi pline și înalte până la tavan, încât aveai nevoie de o scară. Iar altul era camuflat de-a dreptul, lângă Teatrul Odeon de azi, pe stânga, la etaj, deasupra papetăriei Criterion.

Toate aceste anticariate nu mai există în zilele noastre.

Îmi aduc aminte de anii ‘90 ca de o vârstă de aur în care nebunia politică, la care nu eram deloc insensibilă, nu m-a împiedicat să îmi cumpăr săptămânal o sacoșă cu cărți, câteva noi și mult mai multe de la anticariat, devorându-le după aceea, ca pe niște trufandale. Deși arătau jalnic, asta și erau, niște trufandale, după o perioadă de lipsă și interdicție. Gustul libertății se întâlnea cu gustul frumosului și făceau din lectură o experiență unică.

Cei care am trăit acea perioadă am rămas cu gustul de a citi, dar cei care erau atunci doar copii sau nu erau deloc nu vor ști niciodată că lectura e una dintre aventurile esențiale pentru care venim în această viață. Vor „consuma” (din când în când) cărțile, așa cum consumă alte produse.

Serenela GHIȚEANU

Scrie cronică de carte la Revista 22, are un doctorat în limbă și literatură franceză și titlul universitar de conferențiar. A publicat volumele Sylvie Germain. La Grace et la Chute (2010), Nancy Huston et Nina Bouraoui. Question d'identite (2013), Marguerite Duras ou le gout du vertige(2016). E coautoare a vol. Scriitorul, cenzura și Securitatea. Bujor Nedelcovici și invitații săi (2009). De asemenea, a reunit cronicile sale de carte in volumele Ora de citit *(2011), *A doua ora de citit (2015), A treia oră de citit (2021). Cea mai recentă carte a sa este Cartea cu delfini. Convorbiri cu Ana Blandiana (2021). A publicat proză scurtă în periodice.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Proza Simonei NASTAC aduce un stil ferm și matur, un bun control al instrumentarului narativ, personaje credibile și un final salvat in extremis, printr-o soluție de tip fantastic, fără ca aceasta să impieteze însă asupra textului, ci dimpotrivă, consolidând nota misterioasă a povestirii.

Călin TEUTIȘAN

CARTEA SĂPTĂMÂNII

 

Despre interpretarea etnologică

de Ioana-Ruxandra Fruntelată,

Editura Etnologică, decembrie, 2020

 

Recomandată de Doina RUȘTI

 

 

 

 

The ROFest.Trends Film Festival, Chicago, 2021:

Vlad Ivanov, Istvan Teglas

 

 

La mulți ani inocenți, Ioana Pârvulescu!

 

 

 

CĂRȚI NOI

 

 

 

 

 

Scoția, anii 80. O mamă bețivă, un copil care își caută drumul. Pentru acest roman de debut, Douglas Stuart a primit  Booker Prize, pe 2020. more

 

Siria: război, teroare, un copil care povestește. Pandora M, Anansi

 

 

 

 

 

 

 

SCRIITORI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

 

Georgeta Drăghici, în redacție, Radio România Cultural. Anii 90.

 

 

 

 

 

În nr.-ul acesta semnează

 

 

 

 

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

 

 

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

 

 

 

 

 

Copyright © optmotive.ro