OPTm
nr. 75

Mâncăruri favorite

După ce am atacat, în ultimele editoriale, teme profunde și sobre, cu miză socială acută, iată că a venit momentul unei schimbări de ton substanțiale. Fiind iarnă și final de vacanță nu există moment mai potrivit decât să povestim despre mâncărurile favorite.

*Când am mâncat cele mai bune mese de care îmi amintesc? *

Două ocazii își dispută titlul. Prima s-a consumat la Lyon, într-un restaurant distins, dar discret strecurat pe o străduță de lângă Place Bellecour: o supă de ceapă proaspătă a fost urmată de filet de bœuf cu sos de sparanghel și de o versiune de cartofi copți în stil lyonez, plus un desert de mousse de zmeură cu zahăr brun caramelizat. A doua s-a petrecut la Kyoto, într-un local de clasă din Gyon: o supă miso aburindă, apoi vită wagyu, moale și roz, pe un pat de orez alb japonez, cu o salată ușoară, menită s-o pună în valoare, iar, în loc de desert, un sencha alături de un desăvârșit kasutera (pandișpan) de Nagasaki.

*Când am mâncat până nu am mai putut? *

Din nou, îmi amintesc de două secvențe concurente. Prima a fost la Viena, lângă Dom, când, după o masă compusă din șnițele de vițel, cartofi cu rozmarin și clătite cu sos de ciocolată și frișcă, nu am mai putut să mă ridic literalmente de pe scaun, mulțumindu-mă să prelungesc fiesta cu o siesta. A doua a fost la Sendai, când, după o incursiune la un all-you-can-eat indian, în care erau incluse și dulciuri rafinate din sudul tamil, am ieșit din restaurant și m-am așezat, abulic, pe trotuarul de vizavi, ca un flâneur eșuat, satisfăcut să mor ca personajele din capodopera satirică a lui Marco Ferreri, La Grande bouffe.

Și gusturile mi s-a schimbat: am avut o perioadă „autohtonistă”, până în adolescență, când consumam mâncare predominant românească (aceasta și pentru că nu mă puteam proteja de agresiunea culinară familială), apoi o perioadă „cosmopolită”, din facultate și până la perioada niponă, când mâncam feluri rafinate de pe tot mapamondul (stabilindu-mi preferințele printre cele patru mari bucătării ale lumii: japoneză, persană, franceză și italiană), ca să sfârșesc, la maturitate, într-o sinteză hegeliană a primelor două, acomodând năravuri balcanice cu decadență asiatică sau europeană.

Meniul favorit de acum?

Ar presupune mai multe opțiuni și nu mai am spațiu pentru a intra cu adevărat în detalii, așa că mă mulțumesc cu enumerarea telegrafică. Aperitive: salată verde cu camembert la grătar sau maki cu somon. Supe: miso sau minestrone. Fel principal: orez cu stafide și berbecuț la grătar, dres cu mirodenii persane sau gratin dauphinois și mușchiuleț de porc, gătit cu ierburi de Provence. Desert: prăjitură cu șofran sau pana cotta de vanilie. Desigur, o masă pur românească, incluzând salată de vinete, ciorbă de văcuță, sarmale și cozonac, este la fel de apetisantă.

Oriunde ați fi, răsfățați-vă cu ce vă place și nu plecați urechea la bârfe ignobile... Până la urmă, cea mai bună mâncare din lume este cea care vă place dumneavoastră.

Poftă bună!

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Proza Simonei NASTAC aduce un stil ferm și matur, un bun control al instrumentarului narativ, personaje credibile și un final salvat in extremis, printr-o soluție de tip fantastic, fără ca aceasta să impieteze însă asupra textului, ci dimpotrivă, consolidând nota misterioasă a povestirii.

Călin TEUTIȘAN

CARTEA SĂPTĂMÂNII

 

Despre interpretarea etnologică

de Ioana-Ruxandra Fruntelată,

Editura Etnologică, decembrie, 2020

 

Recomandată de Doina RUȘTI

 

 

 

 

The ROFest.Trends Film Festival, Chicago, 2021:

Vlad Ivanov, Istvan Teglas

 

 

La mulți ani inocenți, Ioana Pârvulescu!

 

 

 

CĂRȚI NOI

 

 

 

 

 

Scoția, anii 80. O mamă bețivă, un copil care își caută drumul. Pentru acest roman de debut, Douglas Stuart a primit  Booker Prize, pe 2020. more

 

Siria: război, teroare, un copil care povestește. Pandora M, Anansi

 

 

 

 

 

 

 

SCRIITORI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

 

Georgeta Drăghici, în redacție, Radio România Cultural. Anii 90.

 

 

 

 

 

În nr.-ul acesta semnează

 

 

 

 

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

 

 

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

 

 

 

 

 

Copyright © optmotive.ro