OPTm
nr. 87

Lecturi

Dacă în anii 90 a existat o literatură la modă, nu-mi amintesc. Îmi amintesc doar așteptarea euforică din primele luni „post revoluționare” ca pe piață să irumpă capodoperele literaturii de sertar obstrucționate de cenzura comunistă. Care capodopere ori n-au mai irumpt, ori n-am mai fost eu de față la irumpția lor. În anii 90 nu prea stăteam prin țară. Și eram mai degrabă chitit să recuperez cărțile la care nu avusesem acces până atunci și pe care le puteam citi în engleză. Așa că n-am citit sincronic decât puține titluri aparținând deceniului, iar întâlnirea mea cu ele a fost mai curând aleatoare: Antonia Byatt, Possession (1990), Michael Ondaatje, The English Patient (1992), Donna Tartt, The Secret History (1992), Annie Proulx, The Shipping News (1993) și Sherman Alexie, The Lone Ranger and Tonto Fistfight in Heaven (1993). A, și primul volum din Harry Potter! Dintre ei, „m-am lipit” de Antonia Byatt, Annie Proulx și Sherman Alexie. La noi, asociez perioada respectivă, în primul rând, cu Levantul lui Mircea Cărtărescu (1990). Rețin apoi volumele unor autori emergenți care navigau – mi se părea mie – sub pavilionul unei pasiuni nestrunite de vreo facultate de filologie: Daniel Bănulescu, cu volumul de poezie Te voi iubi pân’ la sfârșitul patului (1993) și romanul Te pup în fund, Conducător iubit! (1994) și Radu Aldulescu, a cărui Sonată pentru acordeon a apărut în 1993. Ar mai fi apoi Bedros Horasangian, cu Enciclopedia armenilor (1994) și Mircea Nedelciu, cu Zodia scafandrului, care chiar dacă a fost publicată în 2000, este produsul anilor 90 – și încapsulează esența lor. Și cu totul aparte pentru perioada respectivă în România mi se pare absența literaturii autohtone pentru copii.luj. Tot atunci a apărut și Închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid, dar într-o primă ediție greu vizibilă. Aveau să mai treacă niște ani ca să mai apară câteva titluri.

Editura Humanitas a venit cu „partea leului”, cu autori interbelici ori interziși cu totul până atunci, ori parțial, ca Cioran, Ionesco, Eliade, Noica, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, și cu autori de filozofie care nu ar fi putut fi traduși în comunism, ca Hannah Arendt, cu Originile totalitarismului, André Glucksmann și alti critici ai totalitarismului. Deși după ’90 cozile la alimente dispăruseră, uneori era coadă la cărți!

Apoi, odată cu crearea editurii Polirom, au apărut și cărțile de literatură străină la care nu avusesem acces până în ‘90.  

A fost mult haos editorial, edituri mici au dispărut peste noapte, răpuse de rigorile unei piețe sălbatice, altele au reușit să se profesionalizeze și să reziste.

Se cumpăra carte foarte mult în anii ‘90 și nu doar carte nouă. Existau anticariate pline ochi de cărți care goleau biblioteci vechi.

În București, în centru, lângă Universitate, exista un anticariat, perete în perete cu librăria „Mihai Eminescu”, unde găseai la prețuri derizorii literatură franceză din anii ‘60 și ’70, dar și ediții vechi, interbelice și chiar antebelice. 

Alt anticariat se găsea pe Bd. Magheru, ceva mai încolo de Sala Dalles. Un altul era pe dreapta, cum mergi dinspre Muzeul Șuțu spre Piața Unirii - cu rafturi pline și înalte până la tavan, încât aveai nevoie de o scară. Iar altul era camuflat de-a dreptul, lângă Teatrul Odeon de azi, pe stânga, la etaj, deasupra papetăriei Criterion.

Toate aceste anticariate nu mai există în zilele noastre.

Îmi aduc aminte de anii ‘90 ca de o vârstă de aur în care nebunia politică, la care nu eram deloc insensibilă, nu m-a împiedicat să îmi cumpăr săptămânal o sacoșă cu cărți, câteva noi și mult mai multe de la anticariat, devorându-le după aceea, ca pe niște trufandale. Deși arătau jalnic, asta și erau, niște trufandale, după o perioadă de lipsă și interdicție. Gustul libertății se întâlnea cu gustul frumosului și făceau din lectură o experiență unică.

Cei care am trăit acea perioadă am rămas cu gustul de a citi, dar cei care erau atunci doar copii sau nu erau deloc nu vor ști niciodată că lectura e una dintre aventurile esențiale pentru care venim în această viață. Vor „consuma” (din când în când) cărțile, așa cum consumă alte produse.

Florin BICAN

Scriitor și traducător, autorul volumelor: Cântice mârlănești, Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc, Și v-am spus povestea așa, Tropice tâmpe ș.a

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Proza Simonei NASTAC aduce un stil ferm și matur, un bun control al instrumentarului narativ, personaje credibile și un final salvat in extremis, printr-o soluție de tip fantastic, fără ca aceasta să impieteze însă asupra textului, ci dimpotrivă, consolidând nota misterioasă a povestirii.

Călin TEUTIȘAN

CARTEA SĂPTĂMÂNII

 

Despre interpretarea etnologică

de Ioana-Ruxandra Fruntelată,

Editura Etnologică, decembrie, 2020

 

Recomandată de Doina RUȘTI

 

 

 

 

The ROFest.Trends Film Festival, Chicago, 2021:

Vlad Ivanov, Istvan Teglas

 

 

La mulți ani inocenți, Ioana Pârvulescu!

 

 

 

CĂRȚI NOI

 

 

 

 

 

Scoția, anii 80. O mamă bețivă, un copil care își caută drumul. Pentru acest roman de debut, Douglas Stuart a primit  Booker Prize, pe 2020. more

 

Siria: război, teroare, un copil care povestește. Pandora M, Anansi

 

 

 

 

 

 

 

SCRIITORI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

 

Georgeta Drăghici, în redacție, Radio România Cultural. Anii 90.

 

 

 

 

 

În nr.-ul acesta semnează

 

 

 

 

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

 

 

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

 

 

 

 

 

Copyright © optmotive.ro