Este o adevărată provocare să accepți să rememorezi viața culturală de acum aproape 10 ani. Însă remarc un soi de frivolitate care mă cuprinde la gândul că mă voi transpune în starea femeii de acum 10 ani, o senzație neașteptată, pentru că, dacă mă gândesc mai bine, anul 2012 a început pentru mine cu o lovitură profesională care avea să-mi schimbe fundamental destinul. Dacă viața ar fi segmentată în felii, atunci anul 2012 este felia corespunzătoare trezirii mele într-o altă realitate. Până atunci pentru mine iarna echivala cu albul și puritatea, sărbătorile erau vesele și mereu așteptate, însă acea iarnă mi-a rămas în amintire ca una atipică, întunecată, ca și când pentru prima dată am observat frigul, zăpada mizerabilă strânsă la rigole, culoarea cenușie a străzilor și vitrinele pestrițe. Poate că totul părea distorsionat și privit prin prisma evenimentelor politice intense din acea perioadă, la limita declanșării unei explozii, evenimente ce nu doar țineau ocupată agenda mass-media, ci mai cu seamă ne afectau pe toți. Iar toate acestea erau suprapuse peste zgomotul sâcâitor al unei realități personale pe care nu o mai înțelegeam și care mă apăsa din ce în ce mai mult Una peste alta, să vă spun pe șleau, nu-mi amintesc să fi avut un an mai dificil ca acela. Am fost nevoită să părăsesc un job cu care mă identificasem mulți ani și față de care dezvoltasem un soi de dependență intimă. Dar, totodată, 2012 a rămas în memoria mea ca fiind începutul unor căutări, încercări care aveau să se sfârșească câțiva ani mai târziu.

Nu doar realitatea mea persoanală a fost marcată în anul 2012 de schimbări profunde, ci întreagul context cultural a fost zguduit de câteva seisme puternice. Multe instituții de cultură și-au schimbat politicile, nu neapărat cu rezultate mai bune, sistemul academic s-a confruntat cu criza plagiatelor, moment declanșator al unui veritabil război de gherilă care continuă și astăzi. Nici la nivel mondial lucrurile nu stăteau mai bine, dacă ar fi să dau doar un exemplu, o "rugăciune punk" interpretată de un grup de tinere artiste este catalogat ca o amenițare directă la adresa unui important lider politic, fapt soldat cu închisoare cu executare. Revenind la mine și la modul în care m-am raportat la cultură în 2012, aș putea spune că a fost un moment în care m-am întors la o veche pasiune de-a mea, și anume la carte. Deși pentru o vreme am rătăcit căutând o anume stabilitate financiară, tot timpul am ajuns în intersecții care făceau legătură cu calea corectă.

Iubeam atmosfera din câteva librării bucureștene, însă una mi-a rămas și acum aproape de suflet, Cărturești Verona. Și asta pentru că aici am avut parte de o întâmplare la limita fabulosului. În acea perioadă petreceam câteva ore bune, mai ales sâmbăta, printre rafturile librăriei, răsfoind cărți, mai ales de artă, așezată la fereastră, pe o ladă de zestre. Era una din acele zile în care căutam CARTEA cu îndârjire, plimbându-mă de câteva ore, răsfoind, citind câteva pagini și apoi, nehotărâtă punând înapoi cartea la locul ei. Nu se lipea nimic de mine. Nu simțeam timpul cum se scurge, însă simțeam cu toată ființa mea că trebuie să o găsesc ascunsă, că se va desprinde de pe raft și îmi va dezvălui secretele ei. Concentrată asupra cotoarelor ce se plimbau pe sub ochii mei, am auzit un glas de femeie, care părea că vine de departe, dar totuși suna clar și răspicat: Cumpără această carte și îți va schimba viața. Buimacă, am încercat să văd cine vorbește cu mine, dar până să mă dezmeticesc bine, m-am trezit primind firesc cartea. Pipăi dimensiunea ei, nimic neobișnuit. Un fluture mare, ilustrează coperta, iar sub el numele autorului Nadeem Aslam și titlul Hărți pentru iubiri rătăcite. Ridic ochii de pe carte și vreau să mulțumesc celei care mi-a făcut recomandarea. Pornesc într-o altă căutare, însă fără succes. Femeia parcă intrase în pământ! O întrebare a început să mă chinuie: a fost doar o strategie de marketing ingenioasă sau o proiecție a unei dorințe ascunse?

Deși expresia unui alt spațiu, a unei alte culturi, a unei alte religii, Hărți pentru iubiri rătăcite a fost cartea vindecătoare pentru mine, răspunsul la mai multe întrebări sau, cu alte cuvinte, cartea care m­a împăcat cu mine. "Fluturii de anul ăsta vor începe curând să iasă din larve - un anotimp din care irumpe viața, aerul de deasupra râului vag înmiresmat, ca o haină din care încă emană mirosul cui a purtat-o și acum nu mai e." Așa cum spune Nadeem Aslam în carte, și eu am renăscut din propria-mi cenușă și am pornit pe noul drum.

Și cum să nu cred în fabulosul acestei întâmplări când am întâlnit în carte următorul pasaj: "În timpul vacanțelor de vară obișnuia să se apropie de biblioteca din camera zmeurie și să stea în picioare în fața ei, mâna lăsându-i-se ba pe o carte, ba pe alta, ca zborul zănatic al unui fluture de noapte, hotărându-se pe jumătate asupra unui volum doar ca să-l lase imediat să alunece înapoi la loc și trecând la următorul ca și când ar fi încercat clapele unui pian, toate cărțile deschise în treacăt străduindu-se să îi prindă privirea, fiece paragraf zărit ca într-o străfulgerare ademenindu-l grăbit cu secretul lui, iar după ce alegea o carte, rătăcea prin casă în căutarea celui mai răcoros colț unde să citească în după-amiezele lungi de vară cu gust de eternitate, schimbându-și poziția mâinilor și a picioarelor nu atât din dorința de a sta mai comod, cât din spaima că umbra lui netulburată va lăsa o pată pe perete ˮ.

Și pentru că mi-aș dori să fim din ce în ce mai mulți cei care vom fi citit acestă carte copleșitoare și emoționantă, vă invit cu drag să-l descoperiți pe Nadeem Aslam.

Aș putea să las ca mărturie pentru 2012 o întreagă listă de cărți citite, însă pentru mine aceasta este cartea care a marcat anul. Iar acum, pentru că am revenit la prima mea pasiune, biblioteca, și nu la oricare, ci la Biblioteca Națională a României, pentru cei ce sunt interesați de o imagine de ansamblu asupra producției editoriale românești din anul cu pricina, voi lăsa un link care sper să vă fie de folos:

http://www.bibnat.ro/Arhiva-s237-ro.htm