pasăre de micene

sunt pasăre născută din pietrele înnegrite 

de cenușa micenei       

mă ridic

aerul zboară sub mine 

niciodată n-am știut de ce nimicul incolor 

mă poartă pe brațe atât de sus

niciodată n-am înțeles de ce-aș putea 

atinge cu creștetul stelele 

îmi infig aripa în aer și cobor iute de tot

uit de trup 

sunt mai ușoară decât cuvintele 

sunt aer curbat de culoare 

sunt

niciodată șuieratul vântului nu m-a amețit 

atât de tare      

penele mele taie spațiul

din mișcare nu mai rămâne nimic

trupul meu este suspendat 

într-o privire

întotdeauna mi-am dorit să fiu cer

întotdeauna mi-am dorit să sorb aerul întins

peste pământul umed 

și să-i beau ființa

privirea mea albastră o să iubească stelele 

până la sfârșitul culorii

sunt elada

sunt aerul pornit de vânt să-mpingă corăbiile 

spre depărtări

sunt pasărea care taie, fără să știe, albastrul din cer

până rămâne suspendat pe aer 

numai zborul

sunt cântecul care naște pe buzele omului 

armonia

sunt suferința care ucide sufletul până

la sânge

sunt iubirea împietrită pe 

chipurile zeilor

sunt piatră și pământ

sunt om și apă

sunt timp și spațiu

sunt desăvârșirea

gândul meu ar putea naște lumea

șade bătrâna cerșetoare

pe caldarâm

și vorbește cu

blocurile

o fereastră îi lucește în ochi

și bătrâna cerșetoare

începe să râdă a 

lumină

cu un râs pe care nu-l vede

decât ea

orașul s-a topit în vorbele ei

dacă m-aș așeza pe caldarâm

în fața bătrânei cerșetoare

cu chipul întors spre iarbă

ar crede că vreau să-i

iau locul

s-ar pune oare să mă-njure

că-i fur pâinea de la gură

sau ne-am pune pe vorbă

aș încerca atunci 

să simt odată cu ea

cât de greu e să întinzi

mâna 

și să primești întotdeauna

doar milă

am vedea oamenii fugind pe

lângă noi

după dorințele lor 

aflate mereu cu un pas înainte

am vedea teama lor să nu piardă

timp

când noi avem atâta timp

și suntem lipsiți de teamă

am vedea atâtea lucruri

împreună

că nici n-am ști cine câți 

bani 

a adunat la sfârșitul zilei

mă așez în fața cerșetoarei bătrâne

cu părul alb

lung

întins pe aer

și nu scot nici un cuvânt

cerșetoarea bătrână

ține cu mâinile de 

părul ei

ca și cum ar ține de viață

ca și cum ar toarce 

spațiul

dar ea

ea n-o să mă pizmuiască 

niciodată

pentru că-i oarbă

și n-a văzut fereastra lucindu-i în ochi

nici trecătorii prea grăbiți

a văzut doar timpul

curgând printre noi

și m-a văzut pe mine

care-i țin sufletul

în mâini

olarul

ia lutul în 

palme

și-l cântărește cu

un zâmbet

și-l frământă

pe roată

acum este un guler

vălurit

de vază

care bate în vânt

se-nvârte lutul

iute

în mâinile strălucitoare

ale olarului

și nu se mai oprește

nici când trece dincolo 

de pământ

nu sunt oare mâinile

lui

cele care au despărțit 

ziua de noapte

și au făcut trup 

și au făcut suflet

fuge iute pământu-n

mâinile olarului

l-ar înghiți liniile și

cercurile

patratul și

sfera

ca și cum pământul

și-ar căuta iarăși

viață

dar nu

nu mai este ca

la începuturi

acum lutul primește doar

culori

și lumină

cade sudoarea 

olarului

obosită

odată cu seara

până în barba lui

albă

cade

și pare să nu se

mai oprească

nu este oare barba

lui

aceea din care s-a desprins 

odinioară

un fir ce-a despicat

apele mării roșii în

două

fug iute gândurile

olarului

se ceartă cu barba

se ceartă cu mâinile

și mereu prefac pământ

în formă

apa din lut prinde

gust

și deodata miroase a 

primăvară

înainte să se topească-n

mișcare

roata olarului

mustind a lut umed

se-nvârte acum

fără ca mâinile sale

s-o mai atingă

 

nu sunt nimic

nu sunt nimic

o cerule

când o să ajung

la tine

ca să mă înec

în albastru

ca-n trupul meu

ușor

când o să-ți

sărut fruntea

nesfârșită

și-o să mă fac de tot

stea

o cerule

mă arde chipul

tău

până la sfârșitul

culorii

nu sunt nimic

dar mi-e dor

de tine

 

peter sragher

în 1960 la bucurești. germanist, poet, traducător, fotograf. căsătorit cu cristina cu care are un fiu, david-thomas. președinte al filialei bucurești – traduceri literare al uniunii scriitorilor din românia și al grazer autorinnen- und autorenversammlung – austria. poezie. volume publicate în țară și străinătate, dintre care ultimele sunt: you are the dragon – ediție bilingvă chineză-română, china renmin university press, beijing, 2019; acropolis urcarea, ediție bilingvă română-greacă, vaxkikon publishing house, atena, 2019; peter sragher / claus ankersen, in defence of the cherries / în apărarea cireșelor, ediție bilingvă, engleză-română, editura brumar, timișoara, 2019. proză. cartea lui david, cu acuarele de david-thomas sragher, editura brumar, timișoara,

traduceri din poezia contemporană austriacă: bernhard widder, ernst david, gerhard kofler, bruno weinhals și christian loidl. festivaluri. de poezie în străinătate și în țară. expoziție foto. 2007 – fotografie alb-negru lemn viu, lemn rupt, lemn mort în prater și lobau – austria. coordonator – "revista de traduceri literară" lunară, online (vezi: www.fitralit.ro/revista ), "colocviile de traduceri literare", co-organizator al festivalului international de poezie porțile dunării, galați (din 2017) și zilei mondiale a poeziei, festival international de poezie, galați (din 2017).

în 2019, an nebun, i-au apărut trei cărți, una în china, alta în grecia și una în românia, iar în 2021 i-a apărut la editura brumar volumul bilingv poemele dunării / danube poems.