OPTm
nr. 87

Nebănuite sunt căile sexului!

Despre literatura groenlandeză se știu la noi foarte puține lucruri. Chiar mai puține decât se știu despre Groenlanda în sine, despre care majoritatea românilor nu știu decât că este o insulă foarte mare care aparține din punct de vedere administrativ de Danemarca, neavând o administrație proprie. Drept pentru care, traducerea în limba română a scriitoarei Niviaq Korneliussen, considerată de cotidianul The Economist, ca fiind „Noul star al literaturii din Groenlanda” este mai mult decât salutară, este de-a dreptul necesară. Iar pentru aceasta trebuie să îi mulțumim traducătoarei, Simina Răchițeanu, și editurii Paralela 45 care a inclus romanul Homo sapienne în noua serie a colecției Ficțiune fără frontiere.

Despre autoarea Niviaq Korneliussen aflăm că este născută în anul 1990, în orașul Nuuk, capitala Groenlandei, și că la vârsta de 22 de ani a câștigat un prestigios concurs local de proză scurtă, în urma căruia a primit o bursă literară ce s-a soldat cu scrierea romanului său de debut, Homo sapienne, carte ce a primit două nominalizări, la Politiken Literature Award, respectiv la Nordic Council Literature Award, și a fost laureat al premiului Danish Arts Foundation.

Romanul tratează una dintre cele mai spinoase teme ale vremurilor noastre, și totodată una dintre cele mai vechi tabuuri din istoria umanității, și anume homosexualitatea, cele cinci personaje principale ale povestirii, Fia, Inuk, Arnaq, Ivik și Sara, experimentând fiecare câte o formă vag diferită de homosexualitate, drept pentru care fiecare dintre ele ar putea servi drept un „studiu de caz” în acest context.

Fia, care are o relație heterosexuală cu Peter, ajunge să își dea seama că nu se mai simte bine în această relație, deși nu i-ar putea reproșa iubitului ei nimic rău, ci mai curând un exces de „firesc”. Pur și simplu nu mai face față unei relații 100% conformiste, lipsită de orice formă de „sare și piper”, drept pentru care alege să se despartă de acesta și să se mute, provizoriu, la prietena ei, Arnaq. Iar într-o noapte, pe când încerca să uite de Peter, distrându-se cu aceasta într-un club, se surprinde pe sine însăși când realizează că se simte atrasă sexual de o altă femeie, Sara. Dar cum nu înțelege ce i se întâmplă de fapt, dacă este sau nu lesbiană cu adevărat, ajunge să se convingă de acest aspect tot în brațele colegei sale de apartament, Arnaq (al cărei nume înseamnă chiar „femeie” în groenlandeză), care este o lesbiană cât se poate de asumată, dar la care homosexualitatea se pare că s-a insinuat în urma unei traume din adolescență, aceea de a fi abuzată sexual de către tatăl ei, act în urma căruia a căpătat o repulsie puternică față de sexul masculin, nu și față de bărbați în general, având o mulțime de prieteni, dintre care cel mai bun este Inuk, fratele Fiei.

Asemenea surorii sale, Inuk își descoperă homosexualitatea târziu, atunci când răspunde avansurilor primite din partea unui parlamentar groenlandez, Miki Løvstrøm, drept pentru care, în primă fază, când află de noua orietare sexuală a surorii sale este șocat și dezamăgit și o acuză pe aceasta de imoralitate, iar pe Arnaq de faptul că a corupt-o. De altfel, pe Arnaq o consideră responsabilă și de situația sa de fugar, mai exact de faptul că a vorbit altora despre mica sa excapadă gay, iar momentul în care relația dintre el și înaltul demnitar devine o „știre”, el a fost nevoit să se refugieze în Danemarca, întrucât opinia publică groenlandeză nu este deloc prietenoasă cu homosexualii, iar funcția pe care o deține acest Miki Løvstrøm, face ca situația să capete o aploare și mai mare.

În ceea ce le privește pe celelalte două fete, Ivik și Sara, acestea formează un cuplu de lesbiene cât se poate de „tipic”, în care Ivik (al cărei nume chiar are o sonoritate și o conotație masculină, însemnând „fir de iarbă” și fiind un nume prin excelență masculin) joacă rolul „bărbatului”, fiind cea care se impune ca partener dominant în pat, cea care aduce flori, cea care răsfață mai mult, iar Sara pe cel al „femeii”, care doar se lasă iubită și protejată. Însă în momentul în care Sara încearcă să schimbe rolurile, Ivik suferă un blocaj sexual și între cele două se intituie o perioadă de incertitudine. Întâmplător sau nu, momentul coincide cu cel în care Ivik o cunoaște pe Arnaq iar Sara pe Fia, iar noile lor relații le ajută să se rupă una de cealaltă, să se înțeleagă din punct de vedere psihologic și chiar să rămână prietene.

Așadar, avem de a face cu cinci forme diferite de manifestare a homosexualității, dar și cu o privire succintă, dar extrem de sugestivă asupra modului în care sunt perceute în Groenlanda aceste relații: deși în rândul tinerilor sunt destul de frecvente și de firești, în ochii opiniei publice ele sunt demonizate ca fiind cel mai mare rău ce s-ar putea întâmpla umanității. Acest aspect mă duce cu gândul și la povestirea scriitorului islandez, Sjon, Manastein. Băiatul care nu a existat niciodată, în care lucrurile stau asemănător: deși mulți bărbați se dovedesc a fi gay, atunci când cazul lui Manastein devine public, el este considerat un proscris (printre cei care îl judecă fiind inclusiv unul dintre „domnii” săi) și este nevoit să fugă în Marea Britanie, unde reușește să își refacă viața. Cum aș caracteriza într-un cuvând această discrepanță? Ipocrizie!

Ceea ce mi-a atras atenția la maniera narativă a lui Niviq Korneliussen este faptul că, asemenea lui Sjon, prezintă faptele într-o manieră extrem de obiectivă. Nu se erijează nici într-o protectoare a comunității LGBT, nici într-o contestatară a fenomenului gay, cum nu se pronunță nici asupra modului în care se manifestă opinia publică în legătură cu acesta, lăsând la latitudinea cititorilor să judece sau mai bine spus să analizeze aceste realități, în funcție de resursele de empatie ale fiecăruia. Cumva, Niviq Korneliussen nu face altceva decât să arate lumii că homosexualitatea nu trebuie privită doar de la suprafață și expediată rapid ca un tabuu despre care mai bine nu se vorbește, ci dimpotrivă trebuie analizată din multe puncte de vedere, în primul rând din cel psihologic, atrăgând atenția asupra faptului că sunt persoane care se nasc cu predispoziția homosexualității, dar și persoane care devin așa în urma unor traume.

Încă o dată spun că această carte este extrem de necesară, că ea poate ajuta cititorii români să își revizuiască, sper eu în mod pozitiv, percepția asupra homosexualității, și mai ales să își gestioneze mai eficient balanța dintre judecare și empatie, fapt pentru care felicit alegerea editurii Paralela 45 de a o include în portofoliul său editorial și pe traducătoarea, Simina Răchițeanu, pentru efortul de a transpune această carte, nu atât în limba română, cât mai ales, pe limba românilor, optând pentru un limbaj mai apropiat cititorilor tineri de astăzi, însuflețit de argouri și asezonat cu o mulțime de expresii în limba engleză, care sigur vor face deliciul cititorilor.

Editura Paralela 45, 2020

Romeo Aurelian ILIE

Scrie poezie, cronică de carte, eseuri literare și teologice în diverse reviste culturale, începând din anul 2008. A colaborat la Poesis Internațional, Convorbiri literare, Timpul, Tribuna, Urmuz, Revista Nouă, Actualitatea literară și Dilema Veche și la diverse platforme on-line. Este autorul volumului de poezie Patruzeci și unu. Eu, surdo-mutu (2018) și scrie cu regularitate pe blogul personal: Cronicile RAI.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

„S-a ținut după mine până la ieșirea din biserică. De sub masa unde se aflau materialele publicitare a scos un troller și un sacou negru de lână din buzunarul căruia ieșea un vârf de șosetă. Și-a tras șosetele în picioare, și-a încheiat sacoul apoi s-a încălțat cu o pereche de pantofi din fața intrării în camera preoților. Nu l-am întrebat dacă sunt ai lui, dar păreau să i se potrivească."

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Recomandată de Ioana Fruntelată

Spandugino

 

ZILELE PORȚILOR DESCHISE

La Facultatea de Litere, București

 

 

 

CĂRȚI NOI

 

Un fiu secret, tradiții, o lume dispărută.

 

LITERA

 

Mihai Ene despre [GEORGES DIDI‑HUBERMAN – ]

În fața imaginii. Întrebare despre finalitatea unei istorii a artei

 

 

 

NEMIRA

 

 

 

Un posibil manifest de generație. Sau un strigăt de spaimă.

Romulus Bucur

TRACUSARTE

 

 

Viața Culturală

Maestrul Murivale, la majorat

 

 

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

 

REEDITĂRI

HUMANITAS

 

VREMEA

Copyright © optmotive.ro