OPTm
nr. 74

Opt motive pentru a iubi sau detesta literatura

Cu câteva săptămâni în urmă, cineva a decis să deschidă cutia Pandorei și m-a întrebat, candid, de ce iubesc literatura. Zâmbind larg, am răspuns atunci că aș putea identifica numeroase motive s-o îndrăgesc și cam tot atâtea s-o detest (întâmplarea a făcut să găsesc vreo patru pentru ambele categorii, spre groaza numerologilor de pretutindeni și spre satisfacția revistei Opt motive). Având la dispoziție o jumătate de ceas matinal, am comis imprudența suplimentară de a intra în detalii, fără îndoială, cuprins de acel amor frischian pentru geometrie care mi-a atras, simultan, admirația și disprețul unor colegi mai puțin bântuiți de demonul simetriei.

Așadar, pentru ce anume ne este prețioasă literatura?

1. Pentru că furnizează, constant și necondiționat, plăcere estetică: lectura este la fel de nurlie ca o amantă tânără și, spre deosebire de ultima, nu costă foarte mult și nici nu te pune în situații scandaloase social sau moral.

2. Pentru că asigură, chiar și la un nivel mediocru de practică propriu-zisă, o formă de supraviețuire a subiectului: până și scriitorii minori își au locul lor într-o literatură nu foarte musculoasă, precum cea română.

3. Pentru că este variată și bogată, indiferent de segmentul preferat de lector sau de scriitor, ceea ce îi confirmă gradul de sănătate.

4. Pentru că se lasă imitată de viață mai des decât se hotărăște s-o imite ea însăși.

Acum, de ce anume nu ne place literatura?

1. Pentru că le oferă tinerilor bântuiți de frisoane hormonale deghizate în crize ontologice șansa dubioasă de a fabrica versuri proaste, punându-i astfel în imposibilitatea de a recurge la reflexul compensator al antecesorilor neștiutori de carte, adică la erotism.

2. Pentru că vastul tezaur de literatură de calitate produs în trecut inhibă (Harold Bloom a numit acest fenomen „anxietatea influenței”).

3. Pentru că, oferind un instrumentar al empatiei, umple grilele de socializare de citate clasice decupate din context și plasate defectuos, în proporție directă cu lipsa de judecată estetică a colportorului.

4. Pentru că, imitând viața și permițându-i acesteia din urmă s-o imite la rându-i, reușește, în cele din urmă, să ne dezguste și de una, și de cealaltă.

La final, un practician al hegelianismului s-ar grăbi să distileze o sinteză pornind de la teza iubirii de literatură și trecând prin antiteza detestării acesteia, dar eu, ca vredni9c iubitor de tensiune dialectică, prefer să las lucrurile în echivoc perpetuu.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

„S-a ținut după mine până la ieșirea din biserică. De sub masa unde se aflau materialele publicitare a scos un troller și un sacou negru de lână din buzunarul căruia ieșea un vârf de șosetă. Și-a tras șosetele în picioare, și-a încheiat sacoul apoi s-a încălțat cu o pereche de pantofi din fața intrării în camera preoților. Nu l-am întrebat dacă sunt ai lui, dar păreau să i se potrivească."

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Recomandată de Ioana Fruntelată

Spandugino

 

ZILELE PORȚILOR DESCHISE

La Facultatea de Litere, București

 

 

 

CĂRȚI NOI

 

Un fiu secret, tradiții, o lume dispărută.

 

LITERA

 

Mihai Ene despre [GEORGES DIDI‑HUBERMAN – ]

În fața imaginii. Întrebare despre finalitatea unei istorii a artei

 

 

 

NEMIRA

 

 

 

Un posibil manifest de generație. Sau un strigăt de spaimă.

Romulus Bucur

TRACUSARTE

 

 

Viața Culturală

Maestrul Murivale, la majorat

 

 

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

 

REEDITĂRI

HUMANITAS

 

VREMEA

Copyright © optmotive.ro