Laure Hillerin, Contesa Greffulhe: Muza lui Proust, Art, Sapiens, 2024

Cartea dedicată contesei Élisabeth Greffulhe (1860 – 1952) semnată de o pariziancă, biografă celebră, Laure Hillerin, cuprinde mărturii extraordinare despre viața celei care a fost supranumită "regina Parisului" și care, așa cum scrisese și Martha Bibescu, "a știut toată viața să își perfecționeze tinerețea" (Terray, 2024, p.182). Într-adevăr, în lista personalităților frecventate de contesa Greffulhe pe care Laure Hil ...

Aude Terray, Singură împotriva tuturor: Viața prințesei Martha Bibescu, traducere din limba franceză de Alina Pavelescu, Humanitas, 2024

Biografia Marthei Bibescu (1886 – 1973), născută Lahovary, a fost gândită și alcătuită cu multă empatie și cu la fel de mult talent de către celebra biografă franceză Aude Therray. Din păcate, cartea conține și câteva mici inadvertențe istorice, discutabile, a căror dezbatere o lăsăm în seama specialiștilor în istoria României interbelice, aproape insesi ...

Tutu George Georgescu, Dintr-un secol de viață, ce să smulgi amintirilor, Humanitas, 2024

V-ați întrebat vreodată ce ar putea să aibă în comun viețile unor doamne, trei aristocrate, figuri marcante în contemporaneitatea lor? Sau cum se face că destinele acestor femei de elită, asemănătoare în efervescența lor și totodată atât de diferite, s-au intersectat în mod surprinzător? Ei bine, este vorba despre trei biografii feminine apărute pe piața de carte anul trecut, mai exact, o autobiograf ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Recunosc că am folosit adesea lecturile ca pe un mijloc de a călători în cele mai stranii și bizare locuri, de a explora teritorii îndepărtate, ținuturi inaccesibile sau pur și simplu de a ajunge acolo unde mi-ar fi plăcut să merg, dar mi-a fost imposibil, la un moment dat. Am făcut călătorii obligatorii, astfel, am rămas un timp captivă în ...

Cartea lui Adrian Majuru, Hoțul din Curtea Miracolelor este un microroman construit în jurul poveștii uimitoare a unui personaj din Bucureștiul interbelic, urmărește îndeaproape destinul unui individ din "lumea celor fără istorie" care sălășluiește, cum însuși autorul ne lămurește, "la marginea societății, acolo unde istoria se evaporă și nimeni nu se obosește să privească în acel clarobscur în mijlocul căruia nu știi peste cine dai sau ce poți descoperi". Expert în antropologie urbană, așa cu ...

Razele soarelui și-au făcut loc prin geamul pivniței și luminează prin deschizătura îngustă cât o carte poștală chipurile senine ale celor trei fetițe. Copilele dorm liniștite în patul improvizat pe grinzile din lemn, ascunse în spatele butoaielor cu vin și țuică. "Săracii îngerași, ce știu ei?" se gândește Ana, ridicându-se de la locul ei ca să le învelească mai bine. Ia apoi două borcane din raft, unul cu dulceață de prune, celălalt cu zacuscă, și le îndeasă în gaura geamului ca lumina să nu l ...

De câte ori mă gândesc la Ucraina, și, mai bine de un an încoace, contextul politic internațional m-a determinat să fac asta tot mai des, îmi vine imediat în memorie numele lui Gogol, dar mai ales cel al lui M. A. Bulgakov. Sigur, mi se întâmplă să nu-l uit nici pe distinsul nostru cărturar iluminist Ion Budai-Deleanu, care, fiind printre altele și un jurist eminent, s-a trezit purtat de viață până la Liov. Dar cum nu prea pot să îmi imaginez cum arată un post de secretar juridic al tribunalului ...

În Ultimul an cu Ceaușescu, Daniela Rațiu construiește un roman a cărui acțiune se focalizează pe momentele premergătoare și pe episodul în sine al prăbușirii sistemului comunist din România. Privite prin lentila vârstei adolescentine, evenimentele relatate nu sunt reprezentate idealizat sau cu frivolitate, ba chiar dimpotrivă, sunt învăluite de un suflu inocent care nu face altceva decât să le sporească aerul grav. Este un tip de discurs adesea întâlnit în romanele despre comunism, axat pe cu ...

Vasile Voia, Religia în epoca Romantică. Un imaginar al Absolutului, Editura Școala Ardeleană, 2022.

Pornind de la literatura romanticilor, și mai ales de la opera lui Novalis, ale cărui scrieri îi sunt foarte apropiate și cărora, de-a lungul carierei sale științifice, le-a dedicat numeroase studii, fără să-l uite, însă, nici pe Friedrich Schlegel sau pe Friedrich Schleiermacher, profesorul clujean Vasile Voia face în cartea Religia în epoca Romantică. Un imaginar al Absolutului un efo ...

Iată apariția la Editura Max Blecher a volumului de poezie: Intracranian, semnat de Ligia Pârvulescu, o carte semnificativă și de impact în peisajul poetic prezent. Marcate de o substanțială maturitate stilistică și tematică, poemele din Intracranian subliniază o tendința asumată de revoluționare a limbajului căruia îi imprimă un suflu nou și foarte feminin. Autoarea a debutat cu poezie, Fluvii de asfalt (în 2014) la aceeași editură, însă este totodată marele câștigător al competiției pent ...

Nu știu dacă Saint-Exupéry, Micul prinț, a fost cea mai bună poveste pe care am citit-o vreodată, dar, în mod cert, a fost povestea care mi-a plăcut cel mai mult îndată ce am început să o înțeleg. Și pe măsură ce am recitit-o am găsit în ea adevăruri mari și grele, unele chiar dureroase, îmbrăcate într-un discurs de o candoare, de o finețe aparte. Esteticienii au văzut-o ca pe un manifest al vechii arte în fața noului, în fața constructivismului, a artei abstracte, căci ce s-ar asemăna mai bin ...

Proza verii

1. Mai există apetență astăzi pentru proza amplă, cu frază lungă și acțiune complexă (ca Isus din întuneric de Radu Găvan, Abraxas de Bogdan-Alexandru Stănescu sau Salamandre de Liviu G. Stan)? Ori preferi proza în stil simplu, de notație, cu propoziții scurte și subiect linear (ca romanele Laviniei Braniște sau ca Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte de Alex Lamba)? De ce?

Nu știu spre ce tip de proză se îndreaptă preferințele cititorilor de astăzi pentr ...

Văd romanul lui Radu Găvan, Isus din întuneric, ca o manifestare a expresionismului autentic în descendența lui Kafka, Werfel și Strindberg până la Blaga, un roman modernist, alcătuit în spiritul literaturii germane atât prin structură, cât și tematic. Structura simfonică, tema artei și a artistului, inserțiile filosofice de influență nietzscheană, îl apropie de năzuințele marilor maeștri ai secolului XX. Mai ușor de identificat în povestiri, și aici mă refer la Între nisip și apă și Ezria ...

Se întâmpla în urmă cu mai bine de zece ani. Era început de februarie și afară era un frig de crăpau pietrele. Nici urmă de ninsoare, cu toate că o tot așteptasem încă de la Crăciun. Crengile copacilor erau acoperite de mici bobițe de gheață care semănau cu niște șiraguri nesfârșite de mărgele strălucind străvezii pe fondul lăptos al cerului. Aveam de terminat un text, și cum brusc îmi pierise cheful să urmăresc demonstrația încâlcită pe care mă chinuisem să o țes acolo, mi-am sprijinit capul în ...

Iată-l aici pe autorul romantic cunoscut nouă din povestirile copilăriei într-o ipostază mai puțin obișnuită, aceea de călător pornit într-un periplu de nouă luni prin Europa Centrală și Orientală. În 1840 Andersen avea 34 de ani și era deja cunoscut în epocă. Cu toate acestea, volumul, construit ca un fel de gestație simbolică, îl înfățișează trecând spre o altă ipostază a sinelui. Îl vedem călătorind, evoluând, transformându-se. Relatările fascinează prin pitorescul descrierilor, dar și prin i ...

În anul care tocmai se încheie aș zice că nu am reușit să citesc cât aș fi vrut. Relația mea cu piața de carte a fost una precară. Am vizitat mai puțin decât de obicei librăriile, am cumpărat mai puțin acele cărți de ultimă oră, cu filele lor de un alb pur, electric, emanând mirosul proaspăt al tiparului și mai multe cărți vechi, ponosite, îmbibate de mucegaiul umed al anticariatelor. Mai mult, am cumparat puține cărți pentru adulți și infinit mai multe cărți pentru copii. Însă dintre volumele p ...

În anul care tocmai se încheie aș zice că nu am reușit să citesc cât aș fi vrut. Relația mea cu piața de carte a fost una precară. Am vizitat mai puțin decât de obicei librăriile, am cumpărat mai puțin acele cărți de ultimă oră, cu filele lor de un alb pur, electric, emanând mirosul proaspăt al tiparului și mai multe cărți vechi, ponosite, îmbibate de mucegaiul umed al anticariatelor. Mai mult, am cumparat puține cărți pentru adulți și infinit mai multe cărți pentru copii. Însă dintre volumele p ...

Una dintre cele mai mari surprize editoriale din acest an o constituie volumul Marcel Proust, Les Soixante-quinze feuillets (Cele șaptezeci și cinci de file), apărut la editura Gallimard, o revelație de mare senzație pentru toți iubitorii operei proustiene. Apărut, de altfel, la numai un an distanță de centenarul morții scriitorului, volumul transcrie câteva manifeste inedite ale lui Proust și un document legendar, regăsit recent în arhiva descendenților familiei criticului Bernard de Falloi ...

Șerban Axinte​

Se întâmplă să trăiești într-un poem atunci când tu ca om te identifici aproape total cu literatura (poezia) pe care o citești și o scrii. Lucrurile materiale sunt parcă undeva departe în afara ta. Nu zic că e bine. Ideal este să menținem un echilibru între toate activitățile pe care le avem de făcut. Și, în general, menținem acest echilibru pentru că nu avem încotro. Eu cânt și într-o trupă de rock progresiv (care deocamdată nu dorește să se arate lumii). Cânt împreună cu do ...

Cătălin Ghiță

Nu știu, sincer, care ar fi cea mai bună poveste pe care o cunosc (aleg să interpretez substantivul în contururile generoase ale unui "scenariu ficțional", nu ale unei narațiuni strict fabuloase). În mare măsură, aceasta se datorează faptului că farmecul unei povești depinde de ceea ce germanii numesc Stimmung, adică de dispoziția afectivă în care cititorul se găsește la un moment dat. Există, astfel, povești atrăgătoare pentru îndrăgostiți, cum sunt idilele lui Richardson sau ...

Dacă ar fi să vorbesc despre 2012 ca despre un an apocaliptic nu m-aș putea exprima decât foarte subiectiv. Drept urmare, mă simt obligată să încep povestea cu câțiva ani mai devreme. Totul a pornit în 2007 când am început să citesc și să recitesc Proust. M-au motivat atunci cartea lui Gérard Cogez despre Timpul regăsit pe care o descoperisem la Biblioteca Centrului Cultural Francez de la Cluj și traducerea în română a cărții lui Lorenzo Renzi, Proust și Vermeer: apologia impreciziei. În a ...

2005-2007 au fost pentru mine doi ani fantastici. Intrasem în anul 2005 citind și scriind despre Thomas Mann și despre pasiunea acestuia pentru muzica lui Wagner. Apoi, în toamna lui 2005 tocmai începusem un doctorat la zi și toată ziua citeam, citeam, citeam. Aproape că mi se face ciudă acum gândindu-mă la perioada aceea ca la un timp ireal cu ani liniștiți și frumoși cum nu știu când sau dacă aș mai putea avea vreodată. Atunci, în mintea mea albă și netedă ca o pânză, se schițau niște conturur ...

Iată-ne la începutul anului 2021 când, ca la orice cumpănă dintre ani, ne lăsăm ispitiți de ideea bilanțurilor. Fiecare trage linie gândindu-se la cât a reușit să îndeplinească din tot ce și-a propus, la cât și la ce i-a mai rămas de făcut, la cum a fost anul care s-a dus față de cei anteriori. Însă de data aceasta, fără îndoială, am avut cu toții un an diferit, un an greu și interesant. 

Din primăvara lui 2020 până astazi universul din jurul nostru și-a făcut simțită prezența poate mult mai pe ...

Locuiesc într-un imobil interbelic cu trei etaje. Toate camerele au tavanul înalt, podele acoperite de covoare bătute în cuie și mobilier masiv, imperial. De fapt, sunt două clădiri identice și aproape lipite una de cealaltă, cu ferestre mari și alungite, coridoare întunecate și două balcoane lungi și atât de încărcate de vegetație, încât abia dacă se mai zăresc dedesubt contururile stâlpilor albi de ipsos. Cele două balcoane străbat dintr-o parte în alta imobilele, trec pe deasupra scărilor de ...