OPTm
nr.crt.

Când un conflict pornește de la antagoniști inegali, finalul este previzibil. Arta unui romancier stă în a crea un final surprinzător, care contrazice premiza, ceea ce devine posibil printr-o răsturnare de situație, pregătită subtil de-a lungul întregii povești. Uneori chiar din intrigă. Un război început între forțe inegale e ca o poveste previzibilă, iar elementele care pot răsturna o situație existentă și aflată în plină desfășurare, nu pot veni dintr-o singură direcție. Acestea sunt reguli c ...

Dintre romanele care au ca tematică războiul îmi este greu să aleg unul. Și nu pentru că mi-e teamă să le departajez în funcție de autori sau scriitură, ci pentru că subiectul în sine este greu de digerat, mai ales în contextul actual.

Zilele trecute mă gândeam ce să aleg dintre o distopie Fahrenheit 451, două cărți de dragoste: Suflete Zbuciumate și Dragoste în vremea holerei sau Eseu despre orbire? În ultima clipă m-am orientat către romanul lui Jose Saramago în detrimentul celui al l ...

Frumusețea este cel mai subtil viciu.

Subtil, fiindcă nu realizăm că între noi și frumusețe se creează o relație de dependență. Avem nevoie de frumusețe pentru ca viețile noastre să capete sens, să nu fie doar o înșiruire de fapte și întâmplări fără noimă. Și viciu, întrucât în dependența noastră de frumusețe, dorim s-o consumăm în doze cât mai mari, în orice formă de cunoaștere empirică am experimenta-o; fie că vorbim de trupul gol al unei femei sau al unui bărbat, de o compoziție muzicală, de ...

Protestele din Kârgâzstan au început în ziua în care i-am făcut bunicului pomana de 7 ani. În timp ce noi eram strânși în curte, cu pomana întinsă pe mese, și ne chinuiam să ținem aprinse lumânările pe care vântul le tot stingea, așteptând să vină preotul, la mai bine de 5.000 de km, oamenii ieșeau în stradă pentru a protesta împotriva alegerilor pe care președintele Jeenbekov le falsificase. Vedeam asta pe facebook, unde un coleg de-al meu, originar din Asia Centrală, distribuia informații pe c ...

Sunt o scriitoare mediteraneeană de limbă spaniolă, născută în Centrul Vechi al Bucureștiului, unde viorile lăutarilor sfâșie inima. Sunt o feministă cu suflet de bolero. Sunt femeia în roșu.

În viețile mele imaginare și în visurile avuabile sunt actriță. Deseori văd un film în interiorul meu, ale cărui scene formează o scrisoare de dragoste. Există scrisori de dragoste pe care nu le voi scrie niciodată, de aceea scriu cărți.

Una din imaginile care mă obsedează este cea a luminii jucăușe între ...

Colum McCann, Transatlantic, trad. Bogdan Perdivară, Litera, 2021

Cartea a fost scrisă în 2013, deci cu destul timp înainte de Apeirogon (2020). Povestea a doi aviatori în 1919, Alcock și Brown, care vor să traverseze oceanul pentru prima dată, cu un bombardier modificat, aparatul Vimy, se continuă cu povestea lui Douglass, sclavul fugit din America, ce ajunge scriitor și ține conferințe în Irlanda, și cu povestea senatorului George Mitchell care mediază acordul de pace dintre Anglia si I ...

sociopatia mare cât o cantină pentru studenți, de iubit nu mai pot iubi și mai devreme, când am fost să iau țigări, un semi-cerșetor ridica un ban de jos și îmi zise: norocul din drum. așa mi-am explicat lipsa norocului. n-am avut drum. Kreuzberg. sex democratic. SO36

depozit, Phillippe! cu degetele zdrelite, fumez. unde mă termini și unde te încep? carnea e calciu pe pereți și un afiș — es lebe! — 

o păpușă zace într-o baltă și prostituata slavă își descurcă părul cu o perie ver ...

Se întâmpla în urmă cu mai bine de zece ani. Era început de februarie și afară era un frig de crăpau pietrele. Nici urmă de ninsoare, cu toate că o tot așteptasem încă de la Crăciun. Crengile copacilor erau acoperite de mici bobițe de gheață care semănau cu niște șiraguri nesfârșite de mărgele strălucind străvezii pe fondul lăptos al cerului. Aveam de terminat un text, și cum brusc îmi pierise cheful să urmăresc demonstrația încâlcită pe care mă chinuisem să o țes acolo, mi-am sprijinit capul în ...

Un extraordinar roman postapocaliptic. Despre ce vorbesc? Desigur, mă refer la volumul Ligiei Pârvulescu, apărut la editura Litera la sfârșitul anului trecut. Cu certitudine, acesta are diverse valențe expresive, dar totuși acest palier interpretativ mi se pare cel mai apropiat de adevăr.

Mai întâi, romanul e declanșat de experiența prin care trece o studentă după ce rămâne gravidă și realizează că nu-și dorește să dea curs sarcinii. În loc de dramatismul la care ne-am aștepta, scriitoarea pune ...

Katia Nanu, Primăvara femeii în galben, Ed.Phoebus, Galați, 2022

Suntem poate spre finalul acestui bizar război mondial biologic, în care biologia este implicată nu numai printr-un virus („fabricat" sau nu), ci și prin alte manifestări ale Viului: prostia, nebunia, incoerența... Este unul dintre aspectele subliniate de către acest quasi-pseudo-jurnal de pandemie al Katiei Nanu, cartea în sine, tehnic vorbind, fiind un roman-experiment... „cu măsură".

Și acuzațiile „de crime de război" sunt făc ...

Dacă în antichitatea greco-romană majoritatea profesorilor erau sclavi sau liberți, nu se poate spune același lucru despre Europa Renașterii, unde sclavii erau pătura cea mai de jos a societății și, de obicei, analfabeți (într-o lume în care nici oamenii liberi, de rând nu știau, adesea, să citească). Totuși, un sclav negru din Spania a ajuns profesor la Universitatea din Granada, fiind menționat în scrierile lui Miguel de Cervantes și ale lui Lope de Vega. În plus, la peste o sută de ani de la ...