OPTm
nr.crt.

pot fi risipită pe podea

sociopatia mare cât o cantină pentru studenți, de iubit nu mai pot iubi și mai devreme, când am fost să iau țigări, un semi-cerșetor ridica un ban de jos și îmi zise: norocul din drum. așa mi-am explicat lipsa norocului. n-am avut drum. Kreuzberg. sex democratic. SO36

depozit, Phillippe! cu degetele zdrelite, fumez. unde mă termini și unde te încep? carnea e calciu pe pereți și un afiș — es lebe! — 

o păpușă zace într-o baltă și prostituata slavă își descurcă părul cu o perie verde. lângă, un corp înfundat în plapumă cântă drugs saved my life. noi am devenit înțelepți în răsărit. nimic mai înșelător decât un așternut mototolit. libertatea relațiilor e un fois gras pentru bogați. pentru ceilalți rămân cele treisutecincizeci de ore petrecute împreună fără dovadă. bărbații misogini și sentimentali sunt world-beaters și oricât de aproape s-ar vedea lucrurile în oglindă, realitatea are dinți de lapte. 

o să mă prinzi și o să mă tragi în tine, Phillippe. 

*******

coincidențe pe diagonală

în dispariția mea

sub geam, pământul a înfrunzit

iartă-mă, Philippe

în mine e un azil

am tot ce îmi trebuie

un scaun albastru, un cal desenat cu degetul

și pe mine

să nu crezi ce îi spune chelnerița lui Wiktor: „între noi fie vorba dacă nu a venit nu mai vine."

m-am măritat

am făcut-o pentru noi

cafeaua a dat în foc

inutil și sănătos

*

pare foarte real, deplin sau întreg

când activez impulsurile

nu are sens, domnule!

oamenii nefericiți sunt cei mai periculoși

pentru că sunt antrenați să reziste

e drept domnule

într-o galaxie mai tandră

v-aș fi crezut

domnule, aș vrea să cânt 

cu glasul unui om bun

să fiu pedepsită pe drept

să văd marea și alte lucruri

care mai pot încăpea într-un rucsac de copil

unde teiul e tei

și mama e mama

domnule, eu sunt în prima linie

și aici se întâmplă lucruri ciudate

mâinile mele scrijelesc

de 9 ani într-o limbă necunoscută

coregrafia distrugerii

răceala gresiei pipăie locuri secrete

domnule, să vă spun,

mâna mea dreaptă

avea două înțelesuri

din precauție de-asta 

a fost crestată într-o seară de primăvară

a doua zi acolo au răsărit ghiocei 

*

amintește-ți când ai putut? când ai ieșit din lumea asta a durut? a durut mai mult decât când ți-ai văzut fața lângă cuțitul necunoscut? reacțiile detonate brusc te sperie mai tare decât tonele de azbest care ne survolează. dintre toate brățările alea de sânge de ce o porți cel mai des pe cea găsită? de ce străpungi cu atenția zonele create? rugăciunea funcționează cât lichidul nu inundă circuitele. din maidan vin curajul și zarurile și destinul. ai vrea o calamitate să îi pună pe toți pe picior de egalitate și un iadeș să pui pariu că a te întregi nu e ca și cum ai pune ojă pe adesgo. ai anamorfozat speranța și ai băut zăpada aia murdară topită crezând că te vei decontamina. te-ai dus să vezi neonul de la benzinărie ca și cum ai merge către un obiectiv turistic și ai țipat că n-ai apă! forța chimică e nebănuită, mușchii se alertează, pe gresie sunt cuburi de gheață, realitatea se contrage într-o crăpătură. de acolo o focă îți face semn că totul va fi ok.

*

o plăcere infantilă și pură. târăște-mă. nimic nu e în control. control e doar în java. pauză pe emoțional, suc de ananas prelins pe picioare, călduț, un pulover cu un fir dus și de unde am vânătaia asta pe gleznă. glezna nu e aia care a călcat strâmb, că de asta am grijă întotdeauna. Freud m-a mințit ieri. Mi-a spus că nimic din ce vine de la alții nu-mi rămâne. că e ca și cum cerni printr-o sită. Freud nu știe că dacă faci sex cu cineva îți rămâne o particulă din ADN-ul celuilalt. dacă! 

pe mine trebuie să mă dau afară din mine. pe celălalt trebuie să-l las să se miște prin mine. orașul e mic, o familie de vinete a fost adusă într-o casă boierească, din piață, să fie batjocorită, nu vă vindeți jucăriile și câtă apă să beau ca acum să nu-l mai conțină pe aici. 

o absență poate fi prezentă, cum eu pot fi risipită pe podea. târăște-mă și virtuțile mi se vor pierde printre semafoare. sunt o femeie portabilă care știe să înghită resturi și târăște-mă. se freacă de mine tot bumbacul straielor. sub ele corpul meu fruct-pistil. peste surâsul de mâță îndestulată și până la urmă pentru-ce-și-din-ce-interes. târăște-mă. vanilie pe indie – furtună în carne. insert here! îți zic. 

un bărbat mi-a zis odată că sunt un decalog. 11 e culoarea păcii.

Tatiana ERNUȚEANU

Publicistă și poetă, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine și a unui master în Relații Publice în cadrul SNSPA, este profesor și Specialist PR. Semnează rubrica lunară (Chicstalgia) în Revista Forbes Life, cât și în alte reviste ca special guest. A debutat cu volumul de debut Carne, Visuri și Oase triste uitate in Hydra (2020). Publică poezii în mod curent în publicațiile de profil.

Echipa
Arhiva

 

PRINT 18⤓ PDF
Numerele tipărite

confesiuni vizual literatură interviuri topuri debut istorii opinii

Despre ce scriu prozatorii contemporani? Vezi aici, contribuie și tu!

NOUA LITERATURĂ

Fără a fi propriu-zis o ficțiune, cum a fost povestirea Iuliei Micu din Treisprezece Proză fantastică, fragmentul de față constituie o fantezie de intelectual, printre cărți, într-o zi de februarie.

Doina Ruști

FILMELE REVISTEI

Cartea săptămânii

Recomandată de Alina PAVELESCU

Cele mai bune cărți, pe VOXA - în orice format

Bursa subiectelor din romanul contemporan

Ai citit un roman românesc recent? Trimite un rezumat foarte scurt pentru rubrica Despre ce?

LITERA

Humanitas

LITERA

LITERA, BPC

Copyright © optmotive.ro