OPTm
nr. 87

Vremuri și cărți

La mine fiecare perioada a vieții, cu suișurile și coborâșurile ei este definită cel mai mult nu doar de oamenii întâlniți cât de cărțile citite. Când eram mică, înainte de a merge la școală, cărțile pe care mi le citeau părinții. Iar cărțile se numără și astăzi printre lucrurile care mă înconjoară și îmi dau un confort anume.

Îmi amintesc că Amos Oz spunea în romanul său Poveste despre dragoste și întuneric că i-ar plăcea să se reîncarneze într-o carte deoarece cărțile oricât le-ai arde tot mai scapă câte una pe undeva.

Pentru mine cărțile au fost mereu o cale de evadare și una de regăsire.

Îmi amintesc că în perioada 2005-2006 citeam enorm filosofie. Se reeditaseră multe cărți ale filosofilor clasici, ediții integrale, cu studii introductive serioase și note explicative. Apoi am redescoperit autorii clasici din literatura română. Unora dintre ei le studiasem părți din operă în școală, iar despre multe cărți ale lor aflasem că la publicare se „tăiase” mult, pentru că nu tot ceea ce scriseseră ei cu o sută de ani înainte convenea regimului de dinainte de ‘89. Dar cine putea verifica? Așa că acum edițiile retipărite, unele cu studii introductive si explicații serioase mi-au stârnit curiozitatea. Dar tot atunci am descoperit și cărțile chic-lit pe care unii le privesc cu un ochi atât de critic încât aproape că le-ar interzice dacă ar putea. Sunt cărți scrise de femei tot pentru femei, cu problemele cotidiene, cu eșecurile, succesele și frustrările lor, dar au și foarte mult umor și optimism. Ilustrativă mi se pare Diavolul se îmbracă de la Prada de Lauren Weinberger.

Tot atunci redescopeream scriitorii români contemporani și aveam impresia că și ei se mai liniștiseră după zbuciumații ani 90 când mulți dintre ei fie erau prinși în polemici de tot felul - care nu toate aveau legătură cu literatura - fie se luptau cu unele frustrări din trecut care îi împiedicau să se concentreze asupra romanelor și a tot ceea ce puteau scrie .

Îmi amintesc că m-a impresionat atunci romanul Zogru scris de Doina Ruști: era o combinație fericită între basmele românești si magic sud-american.

Am fost fascinată de jurnalele și amintirile unor scriitori, personalități sau pur si simplu oameni obișnuiți, martori ai istoriei. Unele dintre aceste jurnale fuseseră păstrate ani întregi, ori chiar ascunse de rude și prieteni ai autorilor.

La capitolul cărți memorabile aș trece Deodată în adâncul pădurii de Amos Oz. Nu stiu de ce dar aveam senzația că unele personaje m-ar înțelege dacă m-ar întâlni.

De asemenea, nu pot uita o carte care m-a uns la suflet atunci: Ghidul nesimțitului de Radu Paraschivescu. Ajunsesem ca atunci când vedeam oameni nepoliticoși să mă gândesc din ce categorie face parte. Cartea cu pricina, desigur nu i-a facut pe cei descrisi acolo să roșească și să promită că nu mai fac dar măcar a râs puțin de ei. O altă carte pe care am citit-o cu plăcere a fost cea scrisă de Elisabeth Gilbert, Mănâncă, roagă-te, iubește, poate cea mai frumoasă carte de călătorii prin tări și locuri de vis dar și prin viață. Mai târziu cartea a fost ecranizată cu Julia Roberts în rolul principal.

Și nu pot uita desigur, romanul Teodosie cel mic de Răzvan Rădulescu, un fel de basm modern cu entități care aveau diferite puteri dar și cu scene de luptă foarte bine descrise. Tot prin 2005-2006 scriitorii români, mai bine zis cărțile lor au început să le depăsească în alegerile mele ca număr pe cele ale scriitorilor străini cu care am început să fiu mai selectivă.

Am redescoperit scriitori noi, care aveau cam aceiași vârstă cu mine sau chiar mai tineri. Aceștia aveau curajul să abordeze și alte genuri, poate mai comerciale -dar aceasta doar după părerea unora dintre critici - precum romanul politist, iar aici au fost trei scriitori care m-au inviorat și m-au ținut cu sufletul la gură: Monica Ramirez, Bogdan Hrib si Ana Maria Ionescu.

De asmenea, au început timid să apară și romanele fantasy românești cu subiecte inspirate fie din mitologia nordică dar și folclorul românesc ori chiar unele inspirate din realitatea noastră de zi cu zi.

Poate nu rețin cu exactitate chiar toate cărțile pe care le-am citit în anii 2005-2006 dar au fost doi ani foarte bogați pentru mine în materie de lectură și începutul unei perioade când lucrurile, chiar și în acest domeniu, încep să se așeze. Au urmat și alți ani cu cărți le fel de interesante .

Cristina TOMA

Producător și realizator de emisiuni radio, bine cunoscută prin emisiunile culturale de la Radio București FM, Cristina are studii ebraice solide și scrieri specializate.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Narcisa Șichet este poetă, studentă la Literele clujene. Poemele sale pendulează între meditația existențială și înțelegerea lumii personale. Ca trăsături distincte, aș numi imaginile de acuratețe stilistică, eposul temperat și autenticitatea emoției.

„când ești mic mereu te gândești că tu nu o să fii ca părinții tăi

că tu nu o să avortezi niciodată"

 

 

Transylvanian Folk Songs

 

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Micul saturnian de Octavian Soviany, Ed. Hyperliteratura, 2020.

Carte recomandată de Radu Aldulescu

 

 

 

CĂRȚI NOI

 

 

 

 

 

http://peterpanart.ro

 

VIAȚA LITERARĂ

 

Andrei Șerban, meditând asupra efectelor nocive...

 

 

Humanitas, 2021

 

 

Editura Muzeul Literaturii

 

 

Editura Univers

 

 

 

Editura Herald

 

 

Semnează

 

 

 

 

 

 

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copyright © optmotive.ro