47 / 18 ianuarie, 2021

Parabola virusului Covid-23

De îndată ce a apărut, la finele lunii octombrie 2020, trailer-ul noului film produs de Michael Bay și regizat de Adam Mason, Songbird, producția a primit eticheta de „exploitation cinema”. Trama peliculei este simplă, dar familiară: America este surprinsă în cea de 214-a săptămână de carantină, după ce o variantă mutantă a virusului Covid-23 s-a dovedit a fi capabilă de a ataca direct țesutul cerebral. Cifra deceselor la nivel mondial a depășit cu mult cifra de 100 de milioane, iar autoritățile creează adevărate tabere de izolare (o metaforă transparentă a lagărelor de concentrare, care, merită să amintim, nu au fost inventate de naziști, ci de anglo-saxoni, ...

Un timp atât de cețos: debutul

Deja de prin 1998 începuse să sufle vântul schimbării. Apăreau încă romanele șaizeciștilor, optzeciștii scoteau cărți pe la fostele edituri socialiste, dar își făcea loc și o altfel de literatură. În 1997 a apărut un volum de proză scurtă semnat de Ioana Drăgan - Vietăți și femei, care a stârnit discuții pozitive. Se credea că proza o va lua în direcția genului scurt, mai ales că în toată perioada de final a comunismului fusese la modă proza scurtă. Povestirile Ioanei erau foarte vizuale, minimaliste ca story și cu personaje clar desenate. Cred că Boerescu scosese seria de antologii de proză de prin 1995 până prin 1999, la care toată scriitorimea era atentă. Se vorbea atunci despre o nouă generație, astăzi căzută în uitare, dar care a avut rolul ei în epocă și în ...

Invitații lui Zenob: Dorotheea PETRE

Întâlnirea mea cu Dorotheea s-a petrecut într-o zi de februarie, prin Piața Amzei. Mă holbam la vazele cu frezii, ceva mă făcea să vin mai aproape, iar când ajunsesem la o distanță de câteva degete, una dintre florile ălea albe, ca o fustă de balerină, s-a deschis, oftând, și-a ieșit de-acolo Dorotheea, cu o voce de comandant, luându-mă în primire de la primele vorbe: Ce faci, Zenob, mă spionezi ori îți plac freziile? Deși eram foarte fâstâcit, am invitat-o la o cafea, cred că în Waterloo. Îmi aduc aminte că ne-am așezat lângă geam și cine trecea pe-acolo făcea ochii mari. Normal! De câte ori ai ocazia s-o vezi pe Dorotheea cu un zenob! Apoi mi-a cerut să-i fac rost de un parfum pentru zâne, pe care mi l-a plătit cu un bănuț de argint. Și-acum îl mai port într-un ...

Anul în care am cumpărat pâine cu declarația pe propria răspundere

Mă tot întreb de ce mi se pare dificil să fac un bilanț al acestui an imposibil și îmi răspund că probabil din cauză că nu s-a încheiat încă acest eveniment care ne-a întors obișnuințele peste cap în toate aspectele, dar zdruncinând mai ales obișnuința de a ne considera viețile și sistemul (social, politic) și istoria (personală și globală) ca fiind definitiv înscrise pe traiectoria siguranței, stabilității și acumulării (capital, tehnică etc). Doar la final vom putea ști despre ce a fost vorba cu adevărat. Cu toate că am tot scris în trecut și despre distopii și despre apocalipse, acum m-am trezit într-un blocaj al indeciziei, care nu s-a terminat nici acum, la final de an: e un eveniment distopic sau unul apocaliptic (poate ar trebui să facem ...

și diamantele

la fel de mută

mai știu și eu de ce trăiesc

de ce continui viețuirea

sub cerul toamnei

însoțită de soarele grăbit

...

Un roman (a)normal

M-am bucurat foarte mult când am primit de la prietena mea de la Paris romanul câștigător al Goncourt-ului din 2020, L’Anomalie de Hervé Le Tellier, publicat de prestigioasa editură Gallimard. Îmi doream de mult să-l citesc, cunoșteam deja stilul și lucrările acestui maestru al Oulipo-ului și, cumva, titlul anticipa acest gust al romancierului mișcării literare mai sus-numite pentru deruta cititorului, pentru călătoriile propuse înspre alte zone ale unui cronotop iluzoriu și înșelător, pentru inovațiile aduse prin limbaj.

Nu am fost deloc dezamăgită, iar lectura mi-a oferit exact doza de adrenalină de care aveam nevoie pentru a încheia un an care se va înscrie ca o anomalie în ...

Euridice

La un moment dat, mulți dintre susținătorii feminismului – mă refer mai ales la cei mai militanți dintre ei – deplângeau / condamnau destinul unei literaturi (și, implicit, cinematografii) care a favorizat mereu eroii masculini. Nu mă dau în vânt după statistici, totuși cred că, dacă rămânem strict în zona literară, tragedia antică excelează de departe prin forța și diversitatea personajelor sale feminine care depășesc cu mult, prin complexitatea lor emoțională și psihologică, profilurile eroilor masculini. Tot astfel, cele mai ofertante și versatile personaje pe care le-a creat Antichitatea greacă și care au reușit mai mereu să găsească noi identități de-a lungul istoriei au fost, de fapt, eroinele tragice. Singurul mare personaj masculin antic care poate concura cu forța ...

Begonia iubită

M-a chemat în bucătărie, să mă asculte la istorie. Nu sunt în stare să învăț și stiu că am față de proastă când mi-e frică și mă milogesc. Ea începe calm-horror, fără să mă privească, ce bine, că-mi vine să râd. Măi fată, istoria e ca o poveste, îți plac poveștile, de ce stai ca proasta în fața cărții și nu reții nimic. Ce-i așa greu, nu știu ce-i, chiar mă întreb, înainte de-a încasa prima palmă, care doare cel mai rău. Țipă din ce în ce mai tare, răspunde măi, răspunde, zi ceva, nu te-am trimis să înveți, ce-ai făcut de-o oră, de ce nu înveți, da’ am făcut schița, mama, nu mai țin minte numele, să taci, schiță, bătaie de joc, ce-nțelegi din scrisul ăsta, cine-nțelege, nici tu, nu vezi, și poc, poc, apoi trage disperată sertarul, scoate o lingură de lemn, scoate tot, ...

Beau pentru pinguinii de la Polul Nord

Cameleoni pe bicicletă

În fiecare noapte, în jurul orei 3,

când majoritatea vecinilor își parchează

autobuzul dezamăgirilor în pernă,

noi ne ascundem în baie,

...

Iluzia despre sine

Maria PAȘCALĂU - Idei - nr. 47 / 18 ianuarie, 2021

În 1921, B. Fundoianu republica în Rampa articolul La cimitirul evreiesc din Iași, apărut prima dată în 1920, în revista Lumea evree. Textul, scris pe un ton nostalgic, la persoana I, evoca figura tatălui, veritabil cunoscător al tradiției ale cărei sensuri nu ajunseseră până la fiu:

„Cuvintele ebraice nu-mi spun nimic. Nu cunosc cheie pentru sensul lor, dar spun lucruri cari ocolesc mintea, care alunecă altundeva. De Paști (țin bine minte), seara, la masă, se deschide ușa. Poate ca să intre vântul. Poate ca să intre Eliahu. Și tata cânta prea bine ebraica, ca să nu fi venit să beie Eliahu." ...

I put a spell on you...

Dacă cineva știe să aleagă bine un titlu, acela este Allex Trușcă. Cel mai recent roman al său, apărut la editura Litera, în 2020, se numește I put a spell on you și, dacă îți place literatura fantastică, descinsă din cotidianul contemporan, cu umor și aventuri stranii poate că ar fi cazul să-l citești.

Subiectul nu e foarte complicat și, totuși, are în centru o problemă de conștiință destul de frecventă în societatea contemporană (din seria celor despre care nu vorbește nimeni): cum se poate trece peste faptul că ți-ai înșelat soția și, mai ales, poate fi această problemă depășită?

...

Cana inteligentă

La emisiunea Beyond 100 Days de pe BBC, am asistat la un dialog care m-a pus pe gânduri. Rachel Syme de la New Yorker, vorbind despre ghidul ei de cadouri de Crăciun pentru anul 2020, s-a arătat extrem de încântată de cănile termice (sau inteligente), capabile să-ți țină băutura fierbinte mai multe ore (în timp ce scriu aceste rânduri, un reportaj de la TV ne arată cum „goana după cadouri” continuă și după Crăciun).

Jurnalistul britanic a contrazis-o vehement: este în natura lucrurilor ca o cafea pusă în cană să se răcească, iar dacă ți s-a recit, ei bine, aceasta este o pedeapsă pe care trebuie s-o accepți. Trebuia sa fi văzut expresia de absolută ...

Reviste

Anii ’90 au fost, pentru mine, anii formării, ani de criză și de crize, de descoperiri, acumulări, căutări și dezamăgiri. În plus, anii adolescenței mele. Cu alte cuvinte, cei mai grei, oribili și frumoși ani. Sunt enorm de multe lucruri de povestit din acești ani, dar cred că cel mai important lucru s-a întâmplat la sfârșitul acestei perioade și începutul secolului în care ne găsim: victoria virtualului, a online-ului, a internetului și finalul glorioasei ere Gutenberg. Și pentru moment vreau să pun lumina reflectorului imaginar pe revistele literare și alte publicații asemenea.

Eu am crescut încă într-o lume de hârtie, nu de pixeli, deși m-am adaptat rapid ...

Lapte și cărți din studenție

Ștefan FIRICĂ

Lapte și cărți din studenție

O să împart în două zisul interval (1998-2005), fiindcă în prima parte am fost studinte, iar în a doua - absolvinte.

În facultate, niciodată nu citești ce ar trebui. O profă care ne preda ...

Povestea mea

Pentru mine, povestea începe în toamna anului 2001, când am început să citesc cu uimire (și uneori șocuri receptive pe care nu le mai am, din păcate, astăzi) poezia câtorva dintre poeții cu câțiva ani mai mari decât mine care au debutat la începutul secolului, în special Adrian Urmanov (Cărnurile cannonice), Mugur Grosu (Haltera cu zurgălăi) și Răzvan Țupa (Fetiș), care debutaseră tustrei în acel an. Firește, ajunsesem la cărțile lor îndrumat de profesorul meu Octavian Soviany, care mi le-a adus, cunoscând căutările mele de la optsprezece ani. Tot datorită lui O. Soviany aveam să ajung la ultimele ședințe ale ...

Amintiri din era predigitală

Multe aș putea spune despre anii 1998-2005, pentru mine un interval ultra-dens în evenimente și lecturi, încât s-ar putea să nu mai ajung la subiect. N-aș vrea să proiectez din unghiul prezentului nume și titluri de cărți din acea vreme, dar pe care le-am receptat după acești ani, ci să refac cât pot perspectiva mea subiectivă de atunci, într-un fel de arheologie a propriilor percepții și lecturi, oricât de incomplete. Maniac al listelor de toate felurile, aș putea reconstitui exact ce am citit în acea perioadă, cu excepția cărților începute și nemaiterminate, acestea fiind poate și mai relevante pentru o istorie ...

Scurtă privire asupra prozei

Cum lucrez la o carte despre proza postdecembristă, mă voi referi la acest gen. Aș începe cu faptul că impactul tehnologic mare și crizele economice multiple au adus numeroase schimbări în literatura de azi. Înmulțirea editurilor, căderea criticii literare și a revistelor de profil, au impulsionat și au adus o explozie a cărților, în special, a romanului. Pe lângă sufocarea pieței cu maculatură, această stare de lucruri a dus, până la urmă, și la ștergerea granițelor tradiționale dintre generații, în momentul actual scriitorii fiind grupați în jurul câte unei edituri, în jurul unui site, fără a se putea vorbi despre o grupare compactă, ca în cazul poeziei douămiiste de exemplu, fără a mai fi vorba despre programe și manifeste sau despre grija față de unitatea ...

Două opinii

Ana Maria LUFT

Amintiri vechi și poeme

În anii 1998-2004 am lucrat la câteva  firme care se ocupau cu comerțul intre România și Polonia, ca traducător de limba polonă, apoi la Ambasada Poloniei am fost secretară și în ultima perioada, înainte sa plec definitiv la Varșovia (ianuarie 2004). Între 2001-2003 am lucrat la Institutul Polonez din București. ...

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

Anii 90

Anii 2000: 1998-2005

NOUA LITERATURĂ

Cris ISAL scrie proză densă, tema preferată fiind psihologicul, zona labirintică în care emoțiile, aspirațiile ratate sau impactul social generează complexe și boli. Confesivă, cu incongruențe voite, povestirea lasă să se vadă un personaj atent studiat și un discurs constructiv.

OPTm

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Ludmila Ulitkaia: Pachet de autor - 3 cărți

Cazul doctorului Kukotki

Soniecika. Înmormantare veselă. Minciunile femeilor

Scara lui Iakov

HUMANITAS

Recomandare OPTm

NU UITAȚI: Peretele (Lia Bungar), aici

CĂRȚI NOI

Patru tineri și magia angelică.

LITERA

Xacobe Pato (Ourense, 1987) – Seré feliz mañana (Mâine voi fi fericit)

Cartea este un omagiu adus lucrurilor și întâmplărilor mărunte. Este, de fapt, jurnalul celui mai popular librar spaniol de pe instagram. Xacobe scrie jurnale de când avea șapte ani și, în vara lui 2018, s-a gândit să publice fragmente din ele pe instagram, fără să aibă vreo așteptare sau vreo iluzie, dar răspunsul cititorilor a fost extraordinar. Este o odă adusă cotidianului ce ascunde dorința de a reține fiecare clipă și voinței de a descoperi bucuria, ironia și frumusețea în ceea ce este obișnuit. Cartea e o oglindă a fiecăruia dintre noi, azi, când dăm prea multă importanță rețelelor sociale, care ne ocupă prea mult timp.

Alexandra NICULESCU

ARTIȘTI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

Dorotheea PETRE

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Foto-poeme de

Bianca ZBARCEA

Mutability [The flower that smiles to-day]

by Percy Bysshe Shelley

The flower that smiles to-day

        To-morrow dies;

All that we wish to stay

        Tempts and then flies.

What is this world's delight?

Lightning that mocks the night,

        Brief even as bright.

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Copyright © optmotive.ro