Dacă cineva știe să aleagă bine un titlu, acela este Allex Trușcă. Cel mai recent roman al său, apărut la editura Litera, în 2020, se numește I put a spell on you și, dacă îți place literatura fantastică, descinsă din cotidianul contemporan, cu umor și  aventuri stranii poate că ar fi cazul să-l citești.

Subiectul nu e foarte complicat și, totuși, are în centru o problemă de conștiință destul de frecventă în societatea contemporană (din seria celor despre care nu vorbește nimeni): cum se poate trece peste faptul că ți-ai înșelat soția și, mai ales, poate fi această problemă depășită? 

Cristian Gheorghe Paraschiv duce o viață destul de monotonă în Craiova, este căsătorit de ceva timp cu iubita lui din liceu, Marcela, și nu are copii. Între serviciu, vizitele plictisitoare ale socrilor, ieșirile în oraș cu băieții și micile certuri cu nevasta, bărbatul nu se grăbește seara acasă. Ba din contră, preferă să se aventureze într-un sat de la marginea orașului unde, într-o bojdeucă sărăcăcioasă, o întâlnește pe frumoasa și aproape ireala Ileana. 

Începutul romanului este interesant din punct de vedere structural. La o primă vedere, ai impresia că scriitorul s-a transformat în regizor. Indicațiile acestuia sunt de un realism tăios, cât se poate de rece, fără sentimentalisme: "Prim-plan cu fața bărbatului", "Stop-cadru", "Camera se rotește, trece în spatele celor doi". Scena poate surprinde cititorul tradițional: e  un episod de amor neașteptat, așezat chiar la începutul romanului, explicit și foarte dinamic. Mai mult, atent la tehnică, scriitorul îndulcește atmosfera prin detalii sonore («în fundal rulează melodia "Put Your Lights On" a lui Carlos Santana»), care anticipează într-o anumită măsură continuarea poveștii: "Leave your lights on, you better leave your lights on,/ 'Cause there's a monster living under my bed,/ Whispering in my ear...". Ironia din finalul secvenței ("Deși e noapte, e cam multă lumină. O greșeală de regizor? Numai un ageamiu ar putea să facă asta" sau "Regizorul ar fi putut introduce și ceva preludiu aici, poate a fost în scenariu, dar săracul om n-a mai avut răbdare. Serios? Lady in black, în mimentul ăsta? Cred că-i o glumă proastă, aia mai e și îmbrăcată în alb!"), disociază clar însă regizorul de narator.

Dacă în scena despre care am discutat lipsesc replicile personajelor, aspectul auditiv fiind valorificat prin indicații regizorale sau melodii celebre, structura cărții este foarte bine gândită pentru că la începutul fiecărui capitol apare câte un motto care pune în prim-plan replici memorabile ale diferitelor personaje din filme sau cărți. Primul îi aparține lui Ryan Gosling care ironizează povestea de iubire până la "adânci bătrânețe" în filmul The United States of Leland:

"I see a boy and a girl in love and kissing, you know. I just see that they're gonna be one of those sad old couples one day who just cheats on each other in the eye."

Replica este bineînțeles sugestivă pentru întreg conținutul capitolului și, în cele din urmă, cred că în asta stă măcar o parte din vraja romanului, în puterea sa de insinuare. Dar scriitorul nu se oprește aici, are umor și e savuros în felul cum folosește ironia:

«Acum, orice bărbat știe că un "faci cum vrei" de la nevastă-ta e ca și cum te-ai da cu schiurile având detonatorul în mână și bomba-n rucsac. Oricum ai da-o, cearta e sigură dacă te pune dracu' să iei ad litteram, dacă faci cum vrea ea tot îmbufnată rămâne, dar tu n-ai de unde să știi ce vrea ea, că nici ea nu știe, și-ar vrea ca tu să-i spui ce vrea , că tu ești ăla care-ar trebui să o cunoască, și te-nvârți în gol ca lanțul de la bicicletă, și n-ajungi nicăieri, că tu nu ești bicicletă, și tot așa...» sau truismul "Atitudinea de noncombat prelungește viața cu câțiva ani, s-a demonstrat științific că femeile trăiesc mai mult decât bărbații, mai ales văduvele.".

Al doilea capitol se centrează pe problemele de conștiință ale personajului pricipal și pornește de la replica lui Lewis B. Smedes, din Shame and Grace:

"The difference between guilt and shame is very clear - in theory. We feel guilty for what we do. We feel shame for what we are.".

Mi-a plăcut soluția aleasă de narator: Cristian nu-i mărturisește soției aventura sa și încearcă să-și depășească singur problemele, care, în fond, îl privesc. Într-un roman tradițional, am fi urmărit criza matrimonială, soția-victimă și în cele din urmă împăcarea celor doi, dar nu și aici. Poate e o dovadă de delicatețe din partea lui Cristian, poate de adevărată iubire pentru Marcela, poate niciuna din acesta două. Nu cred că am spus: romanul e ambiguu și asta-i dă mai mult farmec. 

Capitolul III, No matter how much you change, you still have to pay the price for the things you've done (Ben Afflek în The Town), cuprinde testul tăcerii, unul dintre cele mai grele pentru protagonist. Imaginea amantei se intensifică în conștiința sa și Ileana primește proporții legendare, chiar mitice. După ce aude povestea unei ființe fantastice care atrage bărbații în pădure și-i face să dispară, o asociază pe fată cu aceasta, mai mult i se pare că propria soție începe să-i semene:

"Soția mea are 1,69 înălțime (...) scot ruleta și un creion, fac semne discrete în fiecare cameră pe pereți la 1,72(...) tot ce trebuie să fac, ca soț iubitor, e s-o iau în brațe și s-o lipesc de un perete (...) A mers, mă simt ca un gunoi.".

Motto-ul capitolului IV îi aparține lui Hayley Atwell din Captain America: The Winter Soldier: "The word has changed, and none of us can go back. All we can do is our best, and sometimes the best that we can do is start over". Mă întreb câți dintre noi, în momentul când am obosit să luptăm cu dificultățile vieții, putem fugi într-o lume așa cum ne-o dorim, câți primim a doua șansă? Cristian e norocos. O companie aeriană îi oferă un zbor spre o destinație necunoscută și acesta îl ia cu gândul spre paradisul propriu. Amuzant este că personajul ajunge în propria casă, cu propria soție și, culmea, aceasta seamănă cu Ileana. Mă întreb dacă nu e unul dintre acele personaje care își adoră infernul, care n-ar putea trăi fără vrajă, fără frământare, fără joc, fie el și întunecat, încărcat de dificultăți psihologice.

Un roman al ambiguității după cum spuneam, cu psihologii problematice, dinamic și bine scris, cu evenimente stranii și personaje cu tentă mitică, îmbinând în conținutul său fantasticul și banalul cotidian, I put a spell on you este o lectură foarte plăcută.