Parabola virusului Covid-23

De îndată ce a apărut, la finele lunii octombrie 2020, trailer-ul noului film produs de Michael Bay și regizat de Adam Mason, Songbird, producția a primit eticheta de „exploitation cinema”. Trama peliculei este simplă, dar familiară: America este surprinsă în cea de 214-a săptămână de carantină, după ce o variantă mutantă a virusului Covid-23 s-a dovedit a fi capabilă de a ataca direct țesutul cerebral. Cifra deceselor la nivel mondial a depășit cu mult cifra de 100 de milioane, iar autoritățile creează adevărate tabere de izolare (o metaforă transparentă a lagărelor de concentrare, care, merită să amintim, nu au fost inventate de naziști, ci de anglo-saxoni, ca soluție expeditivă în timpul războiului împotriva burilor), trimițând forțele de ordine să ridice de la domiciliu persoanele suspectate de a fi contractat deja maladia. Pe fondul acestei tragedii umane de proporții biblice, se țese cu timiditate idila dintre Sara și Nico, doi tineri aflați în izolare în apartamente îngrămădite și generatoare de psihoze.

Nu am intenția de a declanșa o polemică legată de oportunitatea scoaterii pe piață a unui astfel de film, în condițiile în care numărul real al celor decedați doar în America astăzi se apropie de 400000, ci doresc doar să subliniez că resping ferm eticheta aplicată acestui film, aceea de „exploitation cinema”. Diferența semantică pe care încerc s-o punctez rezidă în caracterul de alertă ideologică pe care o declanșează Songbird: departe de a exploata o criză sanitară, regizorul și producătorul urmăresc să atragă atenția asupra pericolelor neglijenței și nepăsării autorităților, pe fondul cărora orice criză se poate metamorfoza rapid într-o catastrofă. Revolta generată de apariția acestei producții se leagă, paradoxal, tocmai de caracterul ei oportun.

Astfel, pandemia cu care ne confruntăm în prezent s-a ivit nu doar în prelungirea secretomaniei unui stat autocratic precum China, decis să controleze atât informația, cât și conținuturile concrete ale acesteia chiar cu prețul vieții cetățenilor pe care este chemat să le protejeze, ci și în prelungirea unor decizii dezastruoase și tardive ale Organizației Mondiale a Sănătății și, ulterior, ale guvernelor naționale, evident mai hotărâte să riște sănătatea alegătorilor mai curând decât propria putere politică. Avem cu toții de învățat din vizionarea acestei parabole, în care contururile sunt doar ușor îngroșate: unii că trebuie să abandoneze o dată pentru totdeauna o sumă de prejudecăți conspiraționiste și să accepte realitatea insidioasă a virusului, iar alții că ieșirea dintr-o criză sanitară nu se poate face decât prin dovezi indelebile de solidaritate civică. Cum spunea un refren prăfuit, dar stringent tocmai grație banalizării: nu putem reuși decât împreună.

PS Campania de vaccinare trebuie susținută cu hotărâre de toate persoanele informate și raționale, care le pot explica astfel prietenilor și colegilor că vaccinul anti-Covid nu prezintă riscuri majore și că inocularea în masă constituie unica modalitate de a rupe cercul vicios al răspândirii virusului.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

Anii 90

Anii 2000: 1998-2005

NOUA LITERATURĂ

Cris ISAL scrie proză densă, tema preferată fiind psihologicul, zona labirintică în care emoțiile, aspirațiile ratate sau impactul social generează complexe și boli. Confesivă, cu incongruențe voite, povestirea lasă să se vadă un personaj atent studiat și un discurs constructiv.

OPTm

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Ludmila Ulitkaia: Pachet de autor - 3 cărți

Cazul doctorului Kukotki

Soniecika. Înmormantare veselă. Minciunile femeilor

Scara lui Iakov

HUMANITAS

Recomandare OPTm

NU UITAȚI: Peretele (Lia Bungar), aici

CĂRȚI NOI

Patru tineri și magia angelică.

LITERA

Xacobe Pato (Ourense, 1987) – Seré feliz mañana (Mâine voi fi fericit)

Cartea este un omagiu adus lucrurilor și întâmplărilor mărunte. Este, de fapt, jurnalul celui mai popular librar spaniol de pe instagram. Xacobe scrie jurnale de când avea șapte ani și, în vara lui 2018, s-a gândit să publice fragmente din ele pe instagram, fără să aibă vreo așteptare sau vreo iluzie, dar răspunsul cititorilor a fost extraordinar. Este o odă adusă cotidianului ce ascunde dorința de a reține fiecare clipă și voinței de a descoperi bucuria, ironia și frumusețea în ceea ce este obișnuit. Cartea e o oglindă a fiecăruia dintre noi, azi, când dăm prea multă importanță rețelelor sociale, care ne ocupă prea mult timp.

Alexandra NICULESCU

ARTIȘTI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

Dorotheea PETRE

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Foto-poeme de

Bianca ZBARCEA

Mutability [The flower that smiles to-day]

by Percy Bysshe Shelley

The flower that smiles to-day

        To-morrow dies;

All that we wish to stay

        Tempts and then flies.

What is this world's delight?

Lightning that mocks the night,

        Brief even as bright.

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Copyright © optmotive.ro