Într-adevăr, se prea poate ca modelul prozei confesive să nu mai fie unul dominant, deși există numeroase mecanisme de camuflare a confesiunii într-o scriitură realist-obiectivă, centrată pe eveniment. Dar este explicabilă această diminuare a nevoii de a exhiba trăirea, mai ales că proza confesivă presupune exacerbarea unui eu ce încearcă să se înțeleagă, dezvoltând implicit o complicată relație cu timpul. Astfel, locuirea într-un timp ce se dilată permitea ființei să intre pe sinuoase spirale ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Care a fost (este) locul lui Adrian Marino în peisajul criticii/ teoriei literare românești și/sau externe?

Adrian Marino a fost una dintre puținele minți teoretice din spațiul teoriei critice și literare românești postbelice. Un spațiu din care nu au lipsit remarcabili critici literari, dar unde teoria criticii a fost văduvită de ample studii metodologice, care să mustească de erudiție și să captiveze prin anvengura și leg ...

Dragă doamna profesoară, a început de curând un nou an academic, de aceea, v-aș întreba: cum este și cum poate fi descrisă viața academică de la Suceava pentru Daniela Petroșel?

Mă bucură întotdeauna începutul anului universitar. Forfota și imaginea mulțimilor de studenți ce se deplasează, mai ales haotic, cei din anul I, pe holurile facultăților sunt tonice pentru un profesor. Mai ales pentru profesorii care, după un septembrie plin de sarcini administrative, abia așteaptă începerea activit ...

Azi, o antologie de proză fantastică românească interesează, în primul rând, ca document imagologic. Ce anume structurează și dă substanță unui spațiu simultan liber, dar și delimitat, inclusiv etnic și psihoetnic? Cum arată România, cu frustrările, dorințele și obsesiile ei, în scenariile alternative ale prozei fantastice? Fantasticul nu trăiește sub constrângeri (căci pare spațiul absolut al libertății), cu atât mai puțin sub cele ale naționalului. Și totuși, autorii ce publică în volumul supu ...

Recompusă din generoasa arhivă a poștei electronice și din exterioritatea seacă a unei liste de publicații, perioada anilor 2012-2016 lasă să se întrevadă puțin dintr-o istorie personală ce adună mai multe forme de literatură, diferite cronologic, valoric, ideologic etc. Dar dependența de digital funcționează până la un punct, căci memoria electronică, infailibilă, pare a fi inutilă. Ea servește doar imaginii de ansamblu, consolidează liniile unui structuri fundamentate pe certitudini care lin ...