OPTm
nr.crt.

Trebuie să mărturisesc din capul locului că acesta nu este tocmai un „bilanț". Sunt doar gânduri răzlețe despre câteva dintre cărțile publicate în 2021 cu care am avut șansa să mă întâlnesc și pe care nu le-am uitat. Există, cu siguranță, multe altele cel puțin tot atât de interesante cu care nu m-am intersectat și, în consecință, lipsesc din lista mea. Tot întâmplarea e de vină.

Dintre cărțile prozatorilor străini traduși în română anul acesta, printre cele memorabile se numără – după părerea ...

Era odată un împărat chinez nu foarte bun la inimă. Își dușmănea copilăria. Și, odată cu ea, persoanele care o patronaseră. Chiar și artiștii. Bunăoară, era îndrăgostit peste poate de tablourile unui mare mânuitor al penelului, Wang-Fo. Dar mergând să vadă locurile care inspiraseră acele capodopere, împăratul era decepționat. Arta umilea natura. Iar monarhul se simțea înșelat: în comparație cu originalul (natura), copia (pictura) era mult mai bogată în adevăr. Invidios pe magia umilului său supu ...

Am bănuit că-și mușcase buzele înainte să intre în restaurant. A intrat elegant, cumva leneșă – acea lene specifică burgheziei, fermă. Purta o bluză roșie cu umerii goi și privirile tuturor pe ea. Părul – strâns într-un coc de balerină, care îi provoca migrene dese, dar îi lăsa gâtul lung la vedere. Făcea abuz de dermatograf negru, ceea ce îi dădea un aer trist și-i scotea în evidență cearcănele de insomniacă. Insomniacii au un fel de resemnare în ceea ce privește somnul și odihna, însă, la ea, ...

Pe când avea 15 ani, Domnica se învârtea pe o stradă cu zenobi, nu departe de Gara Basarab. Odată am văzut-o chiulind de la școală, cred c-am și scris despre asta. Unde putea să se ducă? A coborât strada și a scos din sac niște balerini bleu, schimbându-se cu rapiditate, aproape scăpând de pantofii normali. Ce crezi, Zenob, că pot să facă pantofii ăștia, m-a întrebat. Se pare că știuse din prima clipă că sunt pe urmele ei. Habar n-am, am zis eu, resemnat. Uite asta! – a mai spus și-a și dispărut ...

O confesiune, pe care o fac pentru cei care vor citi rândurile de mai jos, este că dintre toate genurile literare ale biograficului, cel mai puțin mă conving confesiunile și jurnalele intime, cu toate că am citit o mulțime de capodopere ale genului. Le-am privit întotdeauna cu oarecare suspiciune, ca pe un exercițiu, la limita dintre ipocrizie și sinceritate, de autoadulare, de egolatrie pedantă, de multe ori dusă la cote maxime, al unor indivizi cărora cel mai mult și mai mult le place să vorbe ...

Cristina Bogdan, Silvia Marin Barutcieff (coord.), Regarder la Mort en face. Actes du XIXe Congrès international de l'association Danses macabres d'Europe, Editura Universității din București

Un volum consistent de studii dedicate dansurilor macabre și simbolismului bogat pe care l-au dezvoltat în tot spațiul european. Lucrarea completează din perspectivă modernă viziunea asupra unor mentalități legate de marile epidemii și de amenințarea permanentă a morții. Din Evul Mediu până în prezent, ...

Viteză. Acesta este cuvântul care îmi vine prima dată în minte când mă gândesc la trăsătura care caracterizează cel mai bine timpul, timpurile în care trăim. Totul se desfășoară cu mare viteză, comunicarea este practic instantanee, printr-un clic al mouse-ului poți ajunge oriunde în lume și poți vorbi cu oricine, capacitatea de interconectare a crescut fantastic – și toate prin acest mouse, un „animal" mic, șoarecele, care a înlocuit caii și poștalionul și care are o viteză incomparabil mai ...

În romanul său Drumu-i lung, căldura mare, Radu Aldulescu spune nenumărate povești, care mai de care mai copioase și mai dure, într-un climat parcă mereu terorizat de transpirație și alergătură. Oamenii apar ca niște umbre ce se târăsc de la o zi la alta, într-o țară suferindă, care nu poate să se ridice la standardele pe care și le doreau cetățenii ei după căderea comunismului. Decorul se dezmembrează constant, dar nu se recompune ca în cazul lumii paralele din filmul Doctor Strange. Mij ...

Hotărâseră amândoi să se lase de fumat. Erau mai degrabă forțați de împrejurări financiare, ceea ce o făcea să-și guste eșecul și mai amar. Totul se învârtea în sfera bizarului: avea senzația din ce în ce mai acută că, odată ce renunțase la gestul de a-și aprinde o țigară, îi pierise o doză esențială de farmec personal. Primele trei zile de abstinență i se consumaseră oarecum într-o apatie rezonabilă; își luase avânt, se autoconvinsese că numai și numai lucruri bune îi așteaptă la capătul unei s ...

Am terminat fix acum 10 minute romanul lui Mihai Victus și asemeni Irinei, coprotagonist și povestitor, am rămas pe colțul patului și am privit în gol. Inevitabil, după lectură rămâi cu niște întrebări legate de fratele ei, Horia, profesor de istorie și de sport, fost boxer, care ascunde sub pat un element incriminatoriu în plin proces de spălare a imaginii sale publice.

Dincolo de miza romanului, de a urmări un fir narativ bazat pe drame interioare, frustrări și dorințe, *Toate păcatele noastr ...

Nagy Géza

La senectute, când l-am cunoscut eu, părintele Nagy vorbea română, dar făcea eforturi. Sigur că am transcris aici răspunsurile editate. Mi-a fost foarte simpatic felul lui de a vorbi atunci când în sfârșit am stat față în față. Fiind de loc din Oradea, cu studiile superioare făcute în Cluj, ambele orașe cu o importantă minoritate maghiară, limba nu îmi era deloc străină. Ba chiar mă descurcam să port o conversație de bază în maghiară la vremea respectivă. Poate că și aceste lucrur ...

Vom începe prin a menționa romanul câștigător al concursului organizat de Ed. Litera: Translucid de Ligia Pârvulescu, roman de debut. Noutatea mesajului cărții vine din capacitatea rară de a sintetiza mai multe voci, căci prozatoarea face dintr-o galerie mare de personaje unul singur, subtil și modulabil. „Translucid are toate atuurile pentru a fi un roman de succes" ne informează Claudiu Komartin pe coperta a patra. Romanul complex este cu siguranță o referință a anului.

Acest al doilea an p ...

smocuri de smoală

             pe bloc aerul e irespirabil 

             adie miros de rufe 

gâlgâie țipete de copil

nori gigantici erup pe alocuri

dealurile din jur ard cărămiziu

stau întins pe smoala fierbinte

cerul prăfuit e boală călâie

soarele mov un măr lovit

vrăbiile miros a carbid

noaptea plesnesc stelele 

străzile șerpuiesc printre balcoane

din parc se aud răgete de lei

turnul e luminat cuminte 

se văd geam ...

Despre ce scriu prozatorii români? Întrebarea se referă exclusiv la literatura contemporană și are ca scop o bursă a subiectelor. Deci, nu vizăm o sistematizare implicită a romanelor contemporane, ci o prezentare pură și atentă a SUBIECTULUI; fără intervenții mediate de tipul cronicii și/ sau al recenziei. Fără acele laude care acoperă cu totul un roman, încât e imposibil să știi cu adevărat despre ce e vorba acolo.

Simt că e nevoie de un asemenea exercițiu, că accentuează și, totodată, v ...