49 / 1 februarie, 2021

Pulsul literaturii: anul 2020

Ieri și astăzi, când pandemia a îngrămădit între oameni distanțe insurmontabile, librăriile respiră intermitent, se prefac că există în ciuda sufletelor inexistente care să le anime. Târgurile de carte, izgonite și ele din concret și obișnuință, rămân amintiri cu marginile franjuri. Moda lansărilor cu public (la multe dintre ele riscai să faci infarct în încercarea de a-ți oxigena creierul cât mai discret) s-a rostogolit și ea în neant. Ducă-se!

Viața-viață, cu toate ale ei, și-a legat punțile în zări online. Oamenii își potrivesc acum destinele pe Zoom, introduc parola pe Google Meet și își negociază fricile, plictiselile, micile fericiri, până și examenele, pe ...

Anul lui Iona

În ce se măsoară anii? Care e unitatea pe care o putem așeza în balanța cântarului pentru a-i face să devină convingători, importanți, memorabili? Odinioară, ei se-nveșmântau în culorile dinastiilor sau în lințoliul calamităților, arătând posterității fața ridată a unei molime sau rânjetul hidos al unui război.

Mi-am întrebat studenții ce etichetă s-ar potrivi anului 2020. Cel mai frecvent mi s-a răspuns – anul pandemiei. Alții au adăugat – anul măștii, al ...

Invitații lui Zenob: Emanuel PÂRVU

Pe Emi l-am văzut prin Hackerville, nu în film, ci în orașul hackerilor, care se întinde din Pantelimon, doi kilometri mai sus. Era vară, iar el vorbea cu Sf. Avram într-o scară de bloc. Să nu credeți că era vreo discuție teologică! Nicidecum! Sfântul încerca să-i vândă o pălărie, iar Emi, pe jumătate ridicat de pe trepte, îi spunea cât de dăunătoare sunt pălăriile, mai ales cele cumpărate de la sfinți, care-ți țin ideile la respect. În sfârșit până la urmă m-a văzut și pe mine și-a făcut prezentările, uite, ăsta este Zenob, a venit să mă ia la un ceai, dacă ții morțiș, i-a spus el lui Avram, care mă privea fără pic de respect, n-ai decât să-i vinzi lui pălăria. Unde-ai mai văzut ...

Farse diabolice și viziuni paradisiace

Una dintre trăsăturile distinctive ale prozei lui Paul Georgescu este, pe lângă caragialismul remarcat de mai toți comentatorii și asumat explicit de autor, tendința de a contracara, prin orice mijloace, dintre cele ale scriiturii, desigur (una rafinată, plină de pliuri, de aluzii și de artificii livrești), amenințarea unui difuz și paralizant rău istoric. Acestui scop îi e subordonată, în fond, etalarea sofisticatelor asamblaje de culori și forme, splendoarea descrierilor de o luxurianță barocă sau inventarierea varietăților de feluri de bucate ce creează – ca la Nicolae Filimon sau Ion Budai-Deleanu – impresia de cantitate enormă. Manie de epicureu rafinat, am fi tentați să spunem, dar și reflex al unei nostalgii fără obiect, metoda îl plasează în mod cert pe scriitor ...

Fabricile mele - Berlin 2008 (1)

Mă contraziceam o dată pe internet cu cineva, zicea că n-am stil la haine. În anii 90 mă îmbrăcam de la second-hand și purtam numai United Colours of Benetton și geci de piele dintr-o bucată din Londra. Mi-amintesc de firma United Colours pentru că era pe eticheta bluzei și am văzut-o mai târziu în centrul unui oraș european, pe un magazin imens. Dar altfel, nu știam ce e și nu-mi păsa. În Botoșani erau trei punkeri declarați, la doi din ei li se zicea Punky și Punkerul. Joaca de-a punkereala conștientă, ca și cea de-a hiphopul sau depeșismul erau ale copiilor din familii cu bani. Își cumpărau haine speciale punk de la magazine de firme din București. Am mai văzut și mai târziu asta, puști burghezei care se dădeau punk. Aveau atitudine dar nu trăiau punk cu ...

Neprivind la suferința celorlalți

Vineri, 29 ianuarie, în jurul orei 5 dimineața, un incendiu a izbucnit la Institutul „Matei Balș” din București. Hrănit de atmosfera bogată în oxigen, focul a mistuit nu mai puțin de patru saloane de la parter, iar catastrofa a făcut, în total, șase victime. Desigur, cei peste o sută de pacienți rămași în viață și traumatizați de flăcări au fost evacuați la alte spitale din București. Sâmbătă, 30 ianuarie, președintele Klaus Iohannis a fost interpelat de reporteri pe când se relaxa la schi, în stațiunea Păltiniș. „Cum e la schi, domnule președinte?”, suna întrebarea jurnalistului aflat pe pârtie. Răspunsul venea prompt: „Bună ziua. E foarte bine. Vă invit să veniți”.

...

Insula răzvrătiților

În anul 1789, secundul Fletcher Christian a condus 18 marinari în revolta de pe nava britanică Bounty. Au lăsat într-o barcă, la mila valurilor, pe căpitanul William Bligh, cu ofițerii lui credincioși, au luat cu ei șase bărbați și douăsprezece femei din Tahiti și au căutat timp de două luni un loc izolat, departe de rutele corăbiilor.

Pe tema revoltei de pe Bounty au curs litri de cerneală și kilometri întregi de peliculă. Mai puține s-au spus despre soarta răzvrătiților supraviețuitori, cum au populat cel mai mic arhipelag din lume, cu o suprafață locuibilă totală de 5 km2. ...

Miere de canabis

Veneam de la morgă și mă dureau mâinile. Liftul urca încet, cu un huruit familiar. Etajul șase, garsoniera de pe stânga, Nerva Traian. Balconul mic dădea spre Emil Gîrleanu, spre intersecția puțin câș și spre un pâlc de copaci. Vântul îi pieptăna încet, frunzele păreau valurile mării molcome, gigantice, ispititoare. Fiecare copac avea o nuanță diferită de verde, de la cel închis al arțarului, până la vernilul arbustului exotic crescut lângă mesteacăn. Voiam să am ochii suficient de ageri încât să urmăresc sub lumina felinarului cum o furnică urca printre crevasele scoarței de mesteacăn și stătea nehotărâtă în fața unui drum nou, mișca antenele spre un buric negricios, trecea peste el, revenea, încerca să desprindă o bucată de rășină și apoi pleca mai departe. ...

Anii descoperirii Poeziei „contemporane” (și prin ochelarii lui Bachelard)

Propunerea de a scrie despre literatura anilor „1998-2005” a fost socotită de către piticii mei interiori ca o provocare: piticul cel mai pitic a apreciat imediat exactitatea perioadei; piticul mai oedipian și-a scos imediat ochii și a vrut să mi-i scoată și mie cu trimitere directă către conturarea destinului (literar); soția, pe care am cunoscut-o în anul 2002, a fost imediat dornică să știe câteva amănunte picante, despre… cum nu m-am însurat în acel răstimp.

Ca o paranteză, sper să nu-și dea seama că dintre cei trei pitici menționați, ea ...

Călătoria

Habar n-aveam ce aveau să însemne anii aceia. M-am trezit un glonte în pistolul timpului, ricoșând în toate direcțiile. Meseria de jurnalist cultural la o televiziune locală era pentru mine de-o frumusețe răpitoare la propriu, dar o capcană, un laț care te ancora și în toate știrile, emisiunile, vânzările de publicitate, dar mai puțin în ceea ce îți doreai cu adevărat. Și totuși aceasta a fost șansa să cunosc lumea literară, să alerg pe pista cu obstacole, să pun jaloane pe culoarul ce se deschidea spre poezie. Ce era sigur în ’98 era apariția lui Sergiu (fiul meu mic) și publicarea celei de-a doua cărți de poezie. La Constanța trăiam (și trăiesc) precum Ovidius, de una singură (din generația mea doar prietena mea Anca Mizumschi mai era, dar o furase ...

Tristețe industrială

Alice COMAN este elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte. A participat la atelierul de film și poezie Super „Ce ne facem cu Revoluția?”. Timpul liber și-l petrece printre cărți, dans, filme și muzică. Este câștigătoarea Marelui Premiu (secțiunea Liceu) a Concursului de poezie 408, organizat de Asociația Studenților de la Litere (ASLUB), Universitatea din București, în anul 2020. ...

Femei

Toată lumea cunoaște deja povestea acestei cărți, cum a fost lăsată deoparte după marele succes pe care l-a avut scriitoarea cu Al doilea sex. Și totuși destinul ei a fost să iasă la lumină și noi să ajungem s-o citim și să ne dăm seama cum societatea și cei care se lasă conduși de ea pot cauza tragedii.

În realitate se numeau Simone și Zaza (Elizabeth), în carte au devenit Sylvie și Andrée. Cartea a fost salvată și publicată acum în toată lumea. Romanul începe când cele două fete abia au nouă ani și vin din familii cu viziuni diferite, dar ...

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90.Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Surprinzătoare și stranie, proza lui Florin Spătaru trimite cu gândul la formula povestirilor cu final neașteptat. Anumite imagini poetice se imprimă în memoria cititorului, urmărindu-l multă vreme după lectură.

Catrinel POPA

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Nu voi mai vedea lumea niciodată de Ahmet Altan, Ed. Pandora M, col. Anansi, 2020

Carte recomandată de Radu PARASCHIVESCU

CĂRȚI NOI

Humanitas, 2021

Ed. Spandugino, 2021

ART, 2020

Inocență, rasism, poveste original narată.

Amazon

Casa de Pariuri Literare, 2021

VIAȚA LITERARĂ

Adi G Secară, lansare de carte la ICR Istanbul

Semnează

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Copyright © optmotive.ro