Ieri și astăzi, când pandemia a îngrămădit între oameni distanțe insurmontabile, librăriile respiră intermitent, se prefac că există în ciuda sufletelor inexistente care să le anime. Târgurile de carte, izgonite și ele din concret și obișnuință, rămân amintiri cu marginile franjuri. Moda lansărilor cu public (la multe dintre ele riscai să faci infarct în încercarea de a-ți oxigena creierul cât mai discret) s-a rostogolit și ea în neant. Ducă-se!

Viața-viață, cu toate ale ei, și-a legat punțile în zări online. Oamenii își potrivesc acum destinele pe Zoom, introduc parola pe Google Meet și își negociază fricile, plictiselile, micile fericiri, până și examenele, pe internet.

Dar literatura? Unde și în ce stare se (re)găsește ea pe suprafața acestei carpete atârnate de peretele istoriei covidiene? Chiar privită în fugă, nu poți rata schimbările care-i (re)modelează încheieturile. Literatura fără proptele, de pildă, cea nepromovată de editurile mari, dar cu nimic mai prejos (din contră!) decât surata ei mai norocoasă, vine tare din urmă. Silueta i se distinge din ce în ce mai limpede. Iese din underground, pandemia pare să-i fi priit sau mai degrabă criza sanitară, prin anularea acțiunilor comerciale offline, a mai netezit cât de cât diferențele.

Nevânturată prin reviste clientelare, Casa de Pariuri Literare (proiect inițiat în urmă cu un deceniu, mai mult din pasiune decât din rațiuni economice) a dat o carte premiată (Tânărul prozator al anului 2020): Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii?, autor Cosmin Leucuța. Performanță notabilă în vârtejul editorial românesc, unde nu se mai pune de mult (oare s-a pus vreodată?) accentul exclusiv pe calitate.

De altfel, mărcile din umbra editurilor cu nume, cele care au mizat de la început pe literatura de nișă sau de promovare doar în online - și asta pentru că doar atât își permiteau - par să fi trecut destul de bine prin pandemie: Casa de Editură "Max Blecher", Black Button, Mega, Spandugino ori Școala Ardeleană.

Și platformele online au luat avânt de-a lungul anului, dintre cele care publică proză scurtă liternautica.com mi se pare de referință. E vie, doar că pare să curgă sub deviza "Sunt bun, dar nu mă vede nimeni".

Cât despre cărți, poate că nu s-au scris capodopere în ultimul an, cel puțin nu la noi și nu în siajul ficțiunii. Au fost publicate, în schimb, cărți bune și foarte bune. Cultura scrisă a ținut steagul sus, prin apariții de referință.

vrăjitorieiîn arta românească. Eseu de antropologie vizuală, de Ioan Pop-Curșeu și Ștefana Pop-Curșeu (Editura Școala Ardeleană) constituie un eveniment editorial pe care mă voi strădui să-l promovez cu orice prilej. Merită. Fundația Națională pentru Știință și Artă (FNSA), sub egida Academiei Române, a publicat, în colecția Opere Fundamentale, cursurile universitare ale filosofului Nae Ionescu, dar și studiile, prefețele, articolele și cronicile controversatului profesor: 3.938 de pagini în 3 volume monumentale, coordonate de acad. Eugen Simion. Întreprinderea, asumată de Marin Diaconu și Dora Mezdrea, a fost, fără doar și poate, una curajoasă.

De cert interes rămân și (re)editarea volumului al X-lea al publicisticii lui Tudor Arghezi, articolele scrise între 1951 și 1967 (FNSA), cele două volume care adună scrierile lui Anton Pann, tot în colecția Opere Fundamentale (FNSA și Editura Muzeului Literaturii Române), sau cartea lui Emanuel Modoc: Internațioanla periferiilor. Rețeaua avangardelor din Europa Centrală și de Est (Editura Muzeului Literaturii Române). Cine știe, poate critica literară nu-și dă duhul până la urmă.

Nu pot trece cu vederea nici Enciclopedia imaginariilor din România (cinci volume coordonate de Corin Braga, Polirom).

La o primă vânturare a titlurilor propuse de editurile consacrate, am reținut volumul de povestiri Pluto în Scorpion (Dan Sociu, Polirom) și romanele Prevestirea (Ioana Pârvulescu, Humanitas), Recviem vesel pentru tata (Radu Paraschivescu, Humanitas) și Paturi oculte de Doina Ruști (Ed. Litera).

A fost (și) perioada în care s-au desființat colecții de proză - mă refer la cele de la editurile Paralela 45, FrACTalia sau Humanitas. Au apărut în schimb două proiecte noi, la Litera și la Pandora M. Primul, Biblioteca de Proză Contemporană, coordonat de Doina Ruști, a adunat deja cinci titluri și doi autori care mi-au atras atenția: Alexandra Niculescu (Kyparissia, proză scurtă, senzitivă) și Cristi Nedelcu - Cimitirul trandafirilor, roman, alert, bine articulat.

Pandora M, editură din portofoliul Trei, a mizat pe traduceri din literatura universală, un pariu ce pare mai comod - în aceeași undă se scaldă de ani buni Raftul Denisei (Humanitas Fiction).

Și o informație proaspătă: Radu Găvan va publica al patrulea roman al său, care se aude că e strălucit: Isus în întuneric (Litera).

Stați cu ochii pe carte!