OPTm
nr. 87

Neprivind la suferința celorlalți

Vineri, 29 ianuarie, în jurul orei 5 dimineața, un incendiu a izbucnit la Institutul „Matei Balș” din București. Hrănit de atmosfera bogată în oxigen, focul a mistuit nu mai puțin de patru saloane de la parter, iar catastrofa a făcut, în total, șase victime. Desigur, cei peste o sută de pacienți rămași în viață și traumatizați de flăcări au fost evacuați la alte spitale din București. Sâmbătă, 30 ianuarie, președintele Klaus Iohannis a fost interpelat de reporteri pe când se relaxa la schi, în stațiunea Păltiniș. „Cum e la schi, domnule președinte?”, suna întrebarea jurnalistului aflat pe pârtie. Răspunsul venea prompt: „Bună ziua. E foarte bine. Vă invit să veniți”.

Mi-aș permite să comentez pe scurt filmul acestor evenimente șocante prin asimetrie emoțională pornind de la o observație a celebrei scriitoare americane Susan Sontag. Într-un eseu emblematic apărut în 2003, Regarding the Pain of Others (traducerea în limba română, Privind la suferința celuilalt, este semnată de Laura Cruceru în 2011), Sontag formulează următoarea premisă critică: „Nici un «noi» nu trebuie considerat de la sine înțeles atunci când e vorba despre suferința celorlalți”. Ea continuă argumentația extinsă în marginea fotografiilor de război, afirmând că aceia dintre noi care manifestă indiferență față de imaginile oribile, care nu sunt mișcați de durerea victimelor din centrul lor se dovedesc a fi adevărați „monștri morali”.

Revin, astfel, la replica șefului statului român, care este, desigur halucinantă. Simpla idee de a merge la distracție montană la o zi după o tragedie națională demonstrează o crasă lipsă de empatie (evidențiată, în contexte asemănătoare, și de alți politicieni autohtoni, precum Victor Ponta sau Liviu Dragnea). Desigur, ca atâtor altor oameni care l-au precedat, lui Iohannis nu i se poate răpi luxul de a se arăta nepăsător față de suferința celorlalți: în definitiv, nu el era direct vinovat de accidentul de la „Matei Balș”. Însă ceea ce nu înțelege Iohannis este că un șef al statului nu este o simplă persoană particulară, care are dreptul de a-și etala monstruozitatea lipsei de empatie în confortul anonimității. Din contra, el devine o sinecdocă a populației pe care o conduce: în acest caz, partea substituie întregul. O comunitate nu poate fi mai bună decât figura emblematică pe care ea și-o distribuie în poziția de conducător. Falimentul moral al națiunii române este simbolizat de faptul că aceasta acceptă să fie condusă în continuare de un președinte care demonstrează, o dată în plus, că are puterea de a NU privi la suferința celorlalți.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

 

Surprinzătoare și stranie, proza lui Florin Spătaru trimite cu gândul la formula povestirilor cu final neașteptat. Anumite imagini poetice se imprimă în memoria cititorului, urmărindu-l multă vreme după lectură.

 

Catrinel POPA

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Nu voi mai vedea lumea niciodată de Ahmet Altan, Ed. Pandora M, col. Anansi, 2020

Carte recomandată de Radu PARASCHIVESCU

 

 

CĂRȚI NOI

Humanitas, 2021

 

Ed. Spandugino, 2021

 

 

 

 

ART, 2020

 

 

Inocență, rasism, poveste original narată.

Amazon

 

Casa de Pariuri Literare, 2021

 

 

 

 

VIAȚA LITERARĂ

 

 

Adi G Secară, lansare de carte la ICR Istanbul

 

 

 

Semnează

 

 

 

 

 

 

 

 

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copyright © optmotive.ro