Pentru proză, anii aceștia au fost o placă turnantă înspre o piață mai diversificată și updatată după multitudinea de formule care concurau în Europa și în S.U.A. Impresia că am intra într-o altă fază a literaturii plutea de mai demult, un vânt al schimbării bătea încă din 2000, dar realizările ating abia acum o masă critică. În 2004, Polirom își lansează cu destul fast mediatic proiectul de promovare a prozei autohtone sub sloganul „Votați literatura tânără” și parcă, de atunci, oferta editorială începe să se racordeze mai pragmatic la așteptările publicului intern. Registrul pop exista și în proza anilor ’90, dar de regulă integrat în planuri metaficționale atât de sofisticate, încât îl țineau la distanță pe cititorul nefilolog sau nedoritor să străbată epopei postmoderne de 500 de pagini. Romanul supraetajat subzistă încă, însă coabitează democratic cu texte mai scurte, nervoase, apte să mizeze pe cartea eroticului, comicului, fantasticului într-un regim al accesibilității. Și fără să mascheze complexe elitiste.
Îmi consult fișele făcute în vremea aceea și sunt stupefiat câte volume relevante de proză s-au publicat în interval de numai trei ani: Pupa Russa (2004) de Gheorghe Crăciun, Imperiul marelui Graal (2004) de Sebastian A. Corn, Raiul găinilor (2004) de Dan Lungu, Venea din timpul diez (2004) de Bogdan Suceavă, Fairia. O lume îndepărtată de Radu Pavel Gheo (2004), Cum mi-am petrecut vacanța de vară (2004) de T.O. Bobe, Tinerețile lui Daniel Abagiu (2004) de Cezar Paul-Bădescu, 69 (2004) de Ionuț Chiva, Băgău (2004) de Ioana Bradea, pe bune / pe invers (2004) de Adrian Schiop, Fișă de în registrare (2004) de Ioana Baetica, Real K (2004) de Dragoș Bucurenci, Cruciada copiilor (2005) de Florina Ilis, Trimisul nostru special (2005) de Florin Lăzărescu, Degete mici (2005) de Filip Florian, Cerul din burtă (2005) de Ioana Nicolaie, O limbă comună (2005) de Sorin Stoica, Derapaj (2006) de Ion Manolescu, Povestirile mamei bătrâne (2006) de Radu Țuculescu, Christina Domestica și vânătorii de suflete (2006) de Petru Cimpoieșu, Zogru (2006) de Doina Ruști, Teodosie cel Mic (2006) de Răzvan Rădulescu, Băiuțeii (2006) de Filip și Matei Florian, Luminița, mon amour (2006) de Cezar Paul-Bădescu, Născut în U.R.S.S. (2006) de Vasile Ernu, Fata din casa vagon (2006) de Ana Maria Sandu și... lista nu e gata.
Coexistă o mulțime de genuri, strategii, motoare narative – scenariu conspiraționist, metaficțiune, satiră, farsă, parabolă, realism magic, fantasy, science-fiction, policier, autoficțiune, blog novel, realism murdar, neorealism microsocial. Se lansează la apă formule nerodate până atunci: mizerabilism pulp cu sex & droguri, proză observațională, proză poetică à la Aglaja Veteranyi (stilistică intrată în modă imediat după traducerea scriitoarei helveto-româno-maghiare, folosită mai ales în scriitura traumei, copilăriei și feminității). Unele rezistă în timp, altele nu prea, dar apar și cărți excepționale, mai ales în nișele autoficțiunii și fantasy. Cu bune și cu rele, cu de toate, piața de carte se emancipează de puținele modele ale „tranziției” din anii ’90 și începe să semene cu cea de azi, descentrată și impredictibilă.
Scrie în general despre literatură și e lector la Facultatea de Litere a Universității București. A publicat două cărți, Autenticitatea, sensuri și nonsensuri. Teorii românești interbelice în contexte europene (2019) și Strategii ale (de)construcției identitare în proza românească interbelică (2019).
Capcanele politeții
Decanul de vârstă al bragagiilor
Laura VASILIU: Cu cele trei Nine la Paris
Lucy – fetiș și inocență
Mesajul
Obsesia timpului în poezia avangardistului Velimir Hlebnikov
Imposibila întoarcere
Nu-i da să bea tăietorului de lemne!
Critic de pluton
Andrada YUNUSOGLU: mama pieptăna un câine împăiat
Prima zi a fiecărei luni
The Climbers. Lungul drum al grăunței spre lumină
Sînt alta: Războiul dinăuntru
Sînt alta: Scindări identitare
Un pájaro de amor con la cola cortada
De cealaltă parte a mării
José vs. José. Mai mult decât o autobiografie
(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)
PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.
Ne vedem după vacanța de Paște, pe 10 mai
Scriitura lui Alexandru Lamba este alertă, fluidă, îți stârnește curiozitatea și interesul. Maturitatea stilistică se intuiește din felul în care îmbină descrierile și dialogurile, din maniera în care construiește povestea, asamblând firesc piesele către punctul culminant și deznodământ. Scenele se derulează rapid, ca niște cadre cinematografice, iar ritmul este susținut de structurile dialogale. Personajele sunt schițate convingător din tușe scurte și, mai ales, din felul în care dau replica.
Exercițiul constant în teritoriile prozei – căci Alexandru Lamba are deja două romane publicate, „Sub steaua infraroșie” (2016), „Arhitecții speranței” (2017) – a creat un stil, ceea ce-l recomandă ca pe un scriitor care merită să fie citit și urmărit la viitoarele apariții.
Recomandată de Mihai Pahonțu
https://www.facebook.com/ICRLondon/videos/804847223464781
Mihai Ene - despre Rebreanu, la ICR Londra
Laura Vasiliu & Cristian Mungiu, Cannes, 2007, după succesul filmului „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile"
Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.
Traducerea semnată de Ileana Marin a fost publicată de Your Impossible Voice
Fragmentul face parte din romanul Doinei Ruști, Fantoma din moară.
Karl Ove Knausgård & Cristina Vidrașcu
La masa asta joasă
sângele memoriei s-a făcut vin.
Să-l bem ca țăranii, fără grabă.
Guido EYTEL
Copyright © optmotive.ro