63 / 10 mai, 2021

Pentru proză, anii aceștia au fost o placă turnantă înspre o piață mai diversificată și updatată după multitudinea de formule care concurau în Europa și în S.U.A. Impresia că am intra într-o altă fază a literaturii plutea de mai demult, un vânt al schimbării bătea încă din 2000, dar realizările ating abia acum o masă critică. În 2004, Polirom își lansează cu destul fast mediatic proiectul de promovare a prozei autohtone sub sloganul „Votați literatura tânără” și parcă, de atunci, oferta editorială începe să se racordeze mai pragmatic la așteptările publicului intern. Registrul pop exista și în proza anilor ’90, dar de regulă integrat în planuri metaficționale atât de sofisticate, încât îl țineau la distanță pe cititorul nefilolog sau nedoritor să străbată epopei postmoderne de 500 de pagini. Romanul supraetajat subzistă încă, însă coabitează democratic cu texte mai scurte, nervoase, apte să mizeze pe cartea eroticului, comicului, fantasticului într-un regim al accesibilității. Și fără să mascheze complexe elitiste.

Îmi consult fișele făcute în vremea aceea și sunt stupefiat câte volume relevante de proză s-au publicat în interval de numai trei ani: Pupa Russa (2004) de Gheorghe Crăciun, Imperiul marelui Graal (2004) de Sebastian A. Corn, Raiul găinilor (2004) de Dan Lungu, Venea din timpul diez (2004) de Bogdan Suceavă, Fairia. O lume îndepărtată de Radu Pavel Gheo (2004), Cum mi-am petrecut vacanța de vară (2004) de T.O. Bobe, Tinerețile lui Daniel Abagiu (2004) de Cezar Paul-Bădescu, 69 (2004) de Ionuț Chiva, Băgău (2004) de Ioana Bradea, pe bune / pe invers (2004) de Adrian Schiop, Fișă de în ­registrare (2004) de Ioana Baetica, Real K (2004) de Dragoș Bucurenci, Cruciada copiilor (2005) de Florina Ilis, Trimisul nostru special (2005) de Florin Lăzărescu, Degete mici (2005) de Filip Florian, Cerul din burtă (2005) de Ioana Nicolaie, O limbă comună (2005) de Sorin Stoica, Derapaj (2006) de Ion Manolescu, Povestirile mamei bătrâne (2006) de Radu Țuculescu, Christina Domestica și vânătorii de suflete (2006) de Petru Cimpoieșu, Zogru (2006) de Doina Ruști, Teodosie cel Mic (2006) de Răzvan Rădulescu, Băiuțeii (2006) de Filip și Matei Florian, Luminița, mon amour (2006) de Cezar Paul-Bădescu, Născut în U.R.S.S. (2006) de Vasile Ernu, Fata din casa vagon (2006) de Ana Maria Sandu și... lista nu e gata.

Coexistă o mulțime de genuri, strategii, motoare narative – scenariu conspiraționist, metaficțiune, satiră, farsă, parabolă, realism magic, fantasy, science-fiction, policier, autoficțiune, blog novel, realism murdar, neorealism microsocial. Se lansează la apă formule nerodate până atunci: mizerabilism pulp cu sex & droguri, proză observațională, proză poetică à la Aglaja Veteranyi (stilistică intrată în modă imediat după traducerea scriitoarei helveto-româno-maghiare, folosită mai ales în scriitura traumei, copilăriei și feminității). Unele rezistă în timp, altele nu prea, dar apar și cărți excepționale, mai ales în nișele autoficțiunii și fantasy. Cu bune și cu rele, cu de toate, piața de carte se emancipează de puținele modele ale „tranziției” din anii ’90 și începe să semene cu cea de azi, descentrată și impredictibilă.