Revistă print și online

Vară de cititor

Într-o cronologie interioară de cititor înrăit (cam alandala, dacă e să fiu sinceră), anul 2018 e definitoriu. Mi-amintesc de una dintre vizitele mele la București, când fiica mea m-a dus într-un loc minunat "Camera din față" unde, într-o atmosferă din alte timpuri, puteai savura o cafea făcută cu artă. Decorurile, obiectele vechi din materiale despre care doar auzisem, au deschis ușa spre orele tihnite ale unei sieste pe care doar privilegiații și-o permiteau.

Cam p-atunci, deși apărut cu ceva timp înainte, mi-a "căzut" în mâini Manuscrisul fanariot al Doinei Ruști. Întâlnisem numele întâmplător, răsfoind o revistă; nu-mi spunea nimic. Departe de lumea "dezmățului" cultural pe care-l presupune viața într-o metropolă (includ aici întâlnirile cu și între scriitori, o cafenea literară, etc.), singura bucurie, mai ales într-o vară prăfoasă și leneșă, rămâne cititul.

În iulie 2018 mă chinuisem cu Egipteanul lui Mika Waltari, da, la propriu, era editat de Polirom cu niște caractere imposibil de mici, înșirate pe vreo opt sute de pagini. Imaginați-vă ochii mei micșorați și lentilele zgâriate… Cum-necum am isprăvit și m-am "premiat" cu Manuscrisul fanariot. Un regal al scrisului, cu poveste și suflet, cu firesc și fantastic… Am terminat-o și mi-a părut rău că nu am făcut pauze care să-mi prelungească starea de bucurie, uimirea că există cărți despre care nimeni nu spune nimic, că avem scriitori excepționali.

A fost momentul din care am început "vânătoarea de comori: tot ce purta semnătura scriitoarei pe care mi-o închipuiam o tânără talentată, atâta prospețime avea în scrisul ei care mă uimea. Am cumpărat tot ce-am prins, am urmărit apariția romanului "Homeric" disperată că nu-l pot avea mai repede! Un delir livresc mă cuprinsese și așteptam cu sufletul la gură apariția altor cărți ale sale, de parcă le-aș fi vrut scrise peste noapte… Am regăsit savoarea lecturilor din anii copilăriei, când a citi, în casa cu zece copii, era pur și simplu un act de răzvrătire împotriva cotidianului repetitiv și cenușiu...

Iubesc tot ce am citit scris de uimitoarea scriitoare (Manuscrisul fanariot, Lizoanca, Logodnica, Fantoma din moară, Mâța Vinerii, Mămica la două albăstrele, Patru bărbați plus Aurelius, Zogru, Homeric, Paturi oculte). Dacă aș fi fost hărăzită cu darul scrisului, mi-aș fi dorit să fi scris cărțile Doinei Ruști!

Emilia ROSET

Specialistă în didactică, preocupată de literatura contemporană și de tehnicile lecturii.

în același număr