Revistă print și online

O întâlnire neobișnuită

Leo se simțea deprimat și încă somnoros – noroc că monitorul-folie aplicat pe fereastră începuse să proiecteze imagini pentru îmbunătățirea stării de spirit! O sărută ușor pe obraz pe Sofia, care însă nu se lăsă trezită căci era foarte devreme.

— Hai, dragă! Deșteptarea! Știi că astăzi am o întâlnire importantă, îi spuse cu voce caldă, care însă trăda nerăbdarea.

Până la urmă, frumoasa blondă se dădu jos din pat și se îndreptă către baie. Chipeșul ei partener se ridică molcom, iar patul austerei camere se dematerializă imediat. Bărbatul își mângâie barba și comandă mental monitorului-folie să treacă pe modul știri. Leo aprecie concizia acestora (o știre conținea maximum două fraze) și se lăsă amuzat de modul impersonal în care erau rostite de robotul-prezentator:

De la desființarea închisorilor a scăzut constant numărul oamenilor care sunt nevoiți să trăiască izolați în pustietate ori să-și dea acordul de a fi cobai în experimentele cu nanoboți. Se așteaptă cu nerăbdare momentul în care pachetul legislativ va dispărea, urmând să guverneze doar legile bunului-simț.

Conducerea Societății Planetare a decis ca toți cei care au împlinit 6 decenii să primească o dată la 4 ani câte un concediu de 12 luni. De la mărirea vârstei de pensionare cu 20 ani, aceasta este prima măsură care va facilita accesul tinerilor (dezavantajați de lipsa de experiență) pe piața muncii.

Eliminarea activităților repetitive prin folosirea roboților permite tot mai multor oameni să se concentreze pe exploatarea talentelor înnăscute. Drept consecință, numărul de pictori, de scriitori și de sculptori a explodat în ultimul an.

Conform Mondostat, modul de viață al clasei medii a devenit standard planetar. Acesta poate fi motivul pentru care un înalt oficial a propus înființarea de Muzee ale Sărăciei.

Noii senzori cu care au fost dotate recent rețelele electrice anticipează defecțiunile și redirecționează fluxul energetic instantaneu. Se fac cercetări pentru captarea și stocarea energiei undelor seismice și ale valurilor.

Ultimele sondaje Mondostat indică faptul că economia planetei "duduie", iar principalele motoare (regiunile China, Rusia, Brazilia, India, Nigeria și Turcia) au ajuns să dețină 50% din PIB-ul mondial. Ideea desființării conceptului de productivitate și-a dovedit astfel viabilitatea.

Începând de mâine, vor fi disponibili (în mod gratuit) nanoboți medicali care livrează medicamente la declanșarea unei anumite stări de spirit sau senzații.


PUBLICITATE

Noile holospații HOLODECK permit desfășurarea unei game bogate de activități: de la învățarea picturii 3D până la repararea și asamblarea oricărui obiect. HOLODECK – învață în siguranță!

Medicina personalizată se bucură de tot mai multă apreciere după ce a făcut uitate vechile afecțiuni cauzate de îmbătrânire. Ajutată de genomică, a permis diagnosticarea predispoziției la anumite boli, dar și monitorizarea propriei sănătăți ori cuantificarea metabolismului.

Legile poluării au dat roade: temperatura medie la nivel global a scăzut cu 5° C. În consecință, s-a luat decizia ca Jocurile Olimpice de Vară să nu se mai desfășoare iarna.

Începând de luna viitoare, se va renunța la utilizarea îngrășămintelor chimice ca urmare a răspândirii pe scară largă a fermelor pe verticală și a ecoturnurilor (clădirile care produc hrană din culturile incluse). Controlul vremii permite recolte sigure și abundente, iar cum insectele (crescute în ferme) sunt utilizate tot mai des în alimentație, nu mai există oameni care să nu aibă acces la hrană.

S-a încheiat cu succes testarea noilor modele de nave și navete spațiale SPACE M respectiv SPACE L. Începând de săptămâna viitoare, acestea vor prelua cursele regulate către Marte și Lună înlocuind actualele nave (mai lente) care sunt în exploatare de mai bine de un deceniu.

Astăzi a fost declarată oficial dispariția de facto a rasismului. În regiunile islamice s-a instaurat liniștea de când s-a decis ponderarea influenței religiei.

Conform Mondostat nu mai există oameni care să nu dețină Coeficientul Minim de Capabilitate – pragul necesar pentru a candida în alegeri.

Impunătorul bărbos îngădui feței sale aspre un rictus și comută, mental, pe un canal de sport. Începu apoi gimnastica de înviorare, însă din când în când trăgea cu ochiul la meciul de hoverball (hochei aerian) care se transmitea. Hologramele spectatorilor umpluseră tribunele arenei sportive, însă cum accentul se punea pe plăcerea de a juca (căci câștiguri financiare nu mai există de mult în sport), spiritele nu erau încinse. Sofia apăru în sfârșit, zglobie, și-i oferi lui Leo un zâmbet cald și drăgăstos:

— Baia-i liberă! adaugă cu voce migdalată.

Comută apoi pe canalul despre genetică (doar era domeniul ei) și trecu la gimnastica de înviorare. Bărbatul, ajuns în baie, fu întrebat de o voce metalică dacă preferă un duș clasic sau unul sonic.


Îl alese pe cel clasic, cu apă, iar atunci când reveni în cameră pe monitorul-folie avea loc o dezbatere: o înaltă oficialitate din sănătate era intervievată de către o reporteriță tânără și înțepată:

— De ce vă opuneți modificărilor genetice ale oamenilor? N-ar fi utile vederea nocturnă, o viteză de deplasare sporită, mai multă inteligență ori eliminarea încă din stadiul de embrion a oricăror posibile boli prin corectarea mutațiilor care le generează?

Mai multă inteligență ți-ar trebui, poate, ție! gândi fără să vrea oficialitatea, un bărbat între două vârste cu o față ce părea absentă. Spuse însă cu totul altceva:

— Pentru asta ar trebui să folosim inseminarea artificială! Ar dispărea tot farmecul creației!

Reporteriței, o blondă cu buze cărnoase, îi împietri fața de uimire și avu nevoie de câteva secunde pentru a-și reveni. Adoptă apoi un zâmbet precaut:

— Sper că glumiți!

— Sigur că da! Adevărul este că în acest caz, orice familie și-ar dori copii perfecți. Mulți oameni ar arăta la fel, iar noțiunea de individ s-ar goli de sens. Ca să nu mai zic că ar trebui să inventăm meseria de bioetician! CRISPR/Cas9 nu-i numai un foarfece molecular, permite și inserarea de secvențe ADN în genom! Căzută în mâinile cui nu trebuie, ar putea deveni un instrument pentru crearea unor adevărați monștri. Imaginați-vă ce-ar putea face doar câțiva biohackeri: atacuri biologice, producerea de boli, schimbarea ADN-ului întregii specii umane. Pun pariu că s-ar ajunge chiar la comercializarea de kituri CRISPR pentru uzul oricărui amator.

— Dar cu analiza genetică a bebelușilor de ce nu sunteți de acord? S-ar putea astfel calcula probabilitatea apariției bolilor pentru fiecare om – insistă reporterița prezentând o față rea, ornată cu niște ochi mari, negri, cercetători.

— Da, chiar cauza și data morții fiecăruia! Cum credeți că ar influența asta felul în care-și trăiește viața un om? Credeți c-ar mai fi fericit, s-ar mai putea bucura de lucruri mărunte, de frumusețea naturii, dac-ar ști cum va muri? Poate că unii, da! Viața-i frumoasă tocmai prin impredictibilitatea ei, este o înșiruire de emoții! Nu vreau să intru acum în dispute filosofice cu dumneavoastră!

— Nici eu! Mandatul dumneavoastră se va încheia în curând! Credeți că cel/cea care vă va succeda va avea aceleași păreri?

— Nu uitați că nimeni nu poate fi nominalizat decât pe baza criteriilor de competență stabilite prin Coeficientul de Capabilitate…


Leo comută mental monitorul-folie pe modul fereastră chiar dacă asta o nemulțumi pe Sofia, care-și arată dezacordul printr-o strâmbătură a buzei inferioare.

— Gata cu disputele! Să mâncăm, căci în scurt timp voi pleca. De fapt, azi n-o să mai am timp să iau masa, așa că propun chiar să dejunăm.

— Bine, dragă! adaugă Sofia cu o voce suavă, ce purta vagi inflexiuni aspre.


SAT-AN, sfericul și unicul hotel spațial de pe orbita lui Titan le oferi o extraordinară panoramă a lui Saturn și a inelelor sale, panoramă care eclipsa portocaliul gălbejit, presărat pe alocuri cu criovulcani, al satelitului. Colonizarea Lunii și a planetei Marte fuseseră foarte costisitoare, își aminti fără să vrea Leo. Probabil că din acest motiv fusese precedată de un deceniu de turism spațial pe scară largă. Oricum, la construirea micilor orașe autonome de pe Lună ajutaseră și reactoarele de regolit (praf lunar), reactoare care permiseseră imprimantelor 3D să printeze ceea ce fusese necesar. Același scenariu se aplicase și pe Marte, căci nevoia de extindere a umanității era mare. Amidonul, care stă la baza alimentației astronauților, combinat cu regolit dusese la nașterea "betono", folosit cu succes la realizarea construcțiilor. Hotelurile spațiale, care își generează propria gravitație, atrag în continuare ca un magnet turiștii – în cele ce orbitau Luna sau Marte se mai găseau locuri, însă aici abia reușise să facă rost de o cameră; doar era cel mai romantic loc în care puteai merge!


Sofia și Leo își convertiră mental pijamalele în haine, căci fuseseră realizate din materiale programabile. El alese un costum albastru, iar ea o rochie veselă, înflorată, pentru a-și schimba starea. Senzorii integrați le verificară sănătatea, iar monitorul-folie se umplu cu mesaje verzi, semn că totul era în regulă.

— Ce bine că acum se pune accent pe prevenirea bolilor! declară bărbosul, liniștit.

— Sunt de acord cu tine! Diagnosticarea proprie, bazată pe biomarkeri, mă lasă să-mi monitorizez în timp real sănătatea și-mi permite să aleg stilul de viață potrivit. Practic, sunt singura responsabilă de propria sănătate! adaugă entuziasmată Sofia.

— Pe mine mă bucură cel mai mult faptul că nu mai există afecțiuni incurabile. Organoizii cerebrali se ocupă de redarea auzului sau a vederii, însă după părerea mea cea mai mare realizare a fost crearea nanoboților medicali, care livrează medicamente direct celulelor bolnave – practic, vindecă orice boală!

— Așa-i! Unde mai pui că se autodistrug după ce-și îndeplinesc misiunea. Să știi însă că mai sunt și nostalgici: bunăoară, o verișoară de-a mea a apelat la clasicul bloc operator, însă a avut surpriza să constate că era populat mai mult cu holograme.

Bărbosul se gândi la noțiunea de masă și holograma uneia se materializă imediat lângă el. Fața lui ascuțită, dură, își îngădui un zâmbet scurt atunci când Leo își aminti ce bucuroși fuseseră odinioară oamenii pentru faptul că puteau să-și creeze produsele oricând doreau, printr-o simplă descărcare de pe EarthNet (urmașa Internetului), urmată de imprimare 3D. Foarte mulți își printaseră mâncărurile chefilor celebri, chefi care de altfel se îmbogățiseră peste noapte. Cine ar fi crezut atunci că imprimantele 3D își vor pierde importanța atât de rapid?

Partenerii își comandară mental felurile dorite, iar vesela și tacâmurile necesare se materializară din hologramele corespunzătoare cât ai clipi. În scurt timp, sosi un robot-ospătar care umplu farfuriile, farfurii care-și mențineau conținutul cald. Leo alesese storceag și spaghete cu fructe de mare, iar Sofia ciorbă de salată și limbă cu măsline. Ce bine că felurile de mâncare nu s-au schimbat prea mult și că acum ne putem controla greutatea! Durata medie de viață a ajuns la 140 de ani și datorită micșorării numărului de calorii asimilate, își spuse bărbosul.

— Nu uita că peste trei zile ne expiră contractul de conviețuire. Îl vom prelungi? Mă mai suporți un an? întrebă după ce dejunară fața angelică a Sofiei, utilizând o voce pe jumătate autoritară, pe jumătate veselă.

— Sigur, dragă! Nu văd ce ne-ar putea împiedica să ne prelungim "căsnicia" – recunoscu Leo cu voce unduioasă, apoi o sărută și o îmbrățișă, strângând-o cu putere.

ȘTIA că o vede pentru ultima dată! Ieși trist, abia stăpânindu-și lacrimile.


Cipul financiar implantat sub piele făcu plata pentru toată călătoria și Leo intră în capsula de transport, care se odihnea alături de suratele ei pe unul dintre nenumăratele canale-meridian ale lui SAT-AN. Se apropia ora de plecare, iar ultimii călători își ocupară, grăbiți, locurile. Puternicul motor al navetei, alimentat cu aerogel cu uraniu, se puse în funcțiune și în câteva ore aterizară pe unicul spațioport destinat transporturilor interplanetare, situat pe continentul african. Leo știa că dac-ar fi sosit de pe Lună, ar fi putut alege din puzderia de mici spațioporturi, urmașele vechilor aeroporturi.


Se lăsă pentru câteva clipe mângâiat de razele blânde ale soarelui dimineții și își umplu plămânii cu aer curat. Ameți puțin, ca toți cei care veneau din spațiu, însă își reveni repede și urcă într-o mașină fără șofer care îl duse-n zbor până în locul de îmbarcare pentru autostrada subacvatică, cea care face legătura între continente. După câteva minute, era instalat confortabil într-o mașină-capsulă automată care pornise spre Europa. Autostrada, în fapt un "tunel" subacvatic iluminat, îi oferi bărbosului un decor fabulos. Cum "tunelul" și mașina-capsulă erau predominant transparente, pe drum avu ocazia să admire destule viețuitoare marine. Și nu doar pentru câteva fracțiuni de secundă – chiar dacă viteza fusese mare, senzorii mașinii-capsulă le recunoscuseră și le afișaseră automat pe monitorul-folie ce ținea loc de parbriz. Un căluț de mare năzdrăvan reușise chiar performanța de a-l mai înveseli nițel.


Ajuns destul de repede în Europa, schimbă mașina pentru a porni spre orașul care găzduia întâlnirea. Automobilul survolă un mic spațioport, folosit doar pentru lansarea rachetelor terestre destinate distanțelor foarte mari, și ajunse în urbe, unde Leo își propuse să ignore nenumăratele reclame bazate pe realitatea augmentată. Mașina, fără șofer, se alătură aerian puzderiei de autovehicule ce furnicau în toate direcțiile – doar câteva se zăreau pe sol. Ce bine că mașinile sunt conectate la EarthNet și pot comunica între ele – asta dusese la dispariția semafoarelor! își zise bărbosul, permițând buzelor sale subțiri să schițeze un zâmbet cu subînțeles. Cartierele noi, aflate la marginea vechii urbe, erau spațioase și conectate în totalitate la EarthNet (drumuri, mobilier stradal, case), iar Camera de Comandă făcea predicții în privința pulsului orașului pentru a redirecționa, la nevoie, circulația – își repetă, în gând, Leo. Cel mai mult îi plăceau copacii plantați pe trotuare, copaci care iluminau feeric!

Mașina ateriză lin pe clădirea care găzduia noul sediu al liceului pe care-l absolvise, clădire care avea o parte importantă sub pământ. Nu degeaba astfel de construcții fuseseră numite "zgârie-pământ"! De fapt, era o clădire multifuncțională care grupa birouri, spații de recreere, locuințe, și își producea singură electricitatea necesară (din surse regenerabile), pe care o stoca în baterii. Surplusul urma să fie cedat, cu generozitate, rețelei urbane de energie. Fiind în același timp o construcție smart, își controla încălzirea, iluminarea, securitatea, și-și curăța singură încăperile atunci când acestea nu beneficiau de prezență umană. Ce mult s-au schimbat toate în ultimul secol! își spuse bărbosul cu nostalgie și urcă în lift.

Sala în care se desfășura întâlnirea părea neîncăpătoare. Leo se bucură mult să-și vadă foștii colegi de liceu, de aceea îi îmbrățișă cu căldură pe fiecare, iar apoi se alătură unui grupuleț.

— Am zărit-o pe profa de tehnologie. Buuună rău! Nanoboții de întinerire fac adevărate minuni! anunță Ducu, un tip nu prea ‘nalt, cu o față aparent serioasă.

— Îmi amintesc că venise într-o zi la ore cu fustă mini și cu pantofi cu toc, iar Silviu se holba la ea cu gura căscată. Atunci când a remarcat că profa-l ia în colimator, a început să se balanseze cu scaunul. Pân’ la urmă tehnoloaga l-a dat pe spate – centrul de greutate își schimbase poziția, așa că Silviu a avut parte de-o bușitură pe cinste! povestește Leo.

— Da, adora să fie dezbrăcată din priviri! își amintește cu nostalgie chefliul Daniel.

— Băieți, liniște! Începe festivitatea! îi atenționează Cristina, adoptând o față mustrătoare.

Pentru început, s-a strigat catalogul, iar fiecare dintre foștii elevi a povestit câte ceva despre el. Apoi dirigintele (un tip uscățiv, bonom, cu o față încurajatoare) a luat cuvântul:

— Bine ați venit la întâlnirea de 100 de ani de la terminarea liceului! Și pe mine mă încearcă nostalgia, ba chiar pot să vă spun că am păstrat revistele nemțești Bravo pe care mi le făceați cadou spre aprofundare în timpul tezelor, ca să puteți copia nestingheriți. Sper că vă place noul nostru sediu! Da, școala s-a schimbat mult în ultimii ani! Elevii sunt bucuroși c-au renunțat la scrisul de mână, iar școala-i pregătește și pentru a face lucruri pe cont propriu, le cultivă spiritul antreprenorial. Îi învață că a cunoaște nu-i mai important decât a putea sau a fi, că întrebările n-au răspunsuri unice, că performanța nu este ceva individual! Explorarea, cooperarea, inovarea, sintetizarea sunt acum părți ale procesului de învățare. Țelul nostru suprem este dezvoltarea unei conștiințe elevate, orientată către etic, de fapt o simbioză între știință și mistic, între profan și sacru. Omul zilelor noastre trebuie să știe multe, însă să-și păstreze, în același timp, esența umană! În aceeași notă, mă bucură decizia recentă a autorităților de a acorda acces gratuit la evenimentele culturale – doar există atât de mulți oameni talentați în domenii precum literatură, poezie, muzică, pictură, sculptură, căci în zilele noastre îi este ușor oricui să-și pună-n valoare talentul. Din păcate, tot mai puțini copii și tineri citesc – doar cei care se consideră conservatori. Obținerea de informații sau trăiri prin lectură este considerată "sub standard". Oricum, noile cărți materializate din holograme sunt în special de beletristică – cele tehnice au dispărut de când cu standardizarea tutorialelor pe EarthNet. Dar să nu divaghez! Mă bucur enorm să vă revăd, vă doresc viață lungă și îi dau cuvântul domnului profesor de informatică.

Acesta, un individ deșirat, calculat, cu fața lipsită de pilozități, însă pasionat de meserie, a declarat:

— Cum eram familiarizat cu baza 2, să devin cyborg a fost un pas firesc. De altfel, și fața mă recomanda. Glumesc, desigur! Da, pot să fac și glume! Mă bucur să vă revăd – ați fost niște elevi excepționali! De aceea, am să vă țin o foarte scurtă prelegere, pentru a vă pune la curent cu noutățile. Precum probabil ați observat, revoluția digitală a micșorat hotarele dintre lumea fizică și cea digitală. Mă bucur că, în acest context, s-a optat pentru păstrarea intimității și pentru interzicerea folosirii Inteligenței Artificiale. Cablurile cu fibră optică de mare viteză au permis conectarea tuturor serviciilor și orașelor la EarthNet (un Internet cuantic, bazat pe fotoni), care a devenit coloana vertebrală a civilizației. După cum ați constatat, viața offline nu mai este posibilă! Realitatea virtuală și cea augmentată, deja banale, au permis dezvoltarea turismului virtual odată cu crearea holospațiului. Computerele sunt abia observabile și incredibil de rapide datorită noilor materiale folosite la construcția lor. Grafenul a dus la apariția dispozitivelor electronice 2D însă, beneficiind de o structură asemănătoare, stanenul, silicenul și fosforenul au făcut posibilă miniaturizarea. Bine, în acest caz s-a folosit și electronica mono-moleculară, care a dus la autoasamblarea echipamentelor. Memristorul, care combină electronii cu atomi încărcați electric, a permis simbioza dintre electronică și ionică, dar și stocarea eficientă a informației. Prelucrarea și transferul rapid al acesteia a fost posibil datorită spinotronicii...


Câțiva tușiră discret, așa că profu' încheie prelegerea cu urările de rigoare și dădu cuvântul profesorului de filosofie, un omuleț caraghios, cu nas mare, borcănat, și cu o față lipsită de pilozități pe care se odihnea o gură largă. Cu o voce pițigăiată, individul, ce părea consumat de un foc interior, glăsui:

— Dragii mei! Mă bucur mult să vă reîntâlnesc, chiar dacă îmi aduc aminte că erați foarte năzbâtioși. Ehee, dragilor! Multe sunt provocările filosofiei în ziua de astăzi! Încă se mai dezbate dac-ar fi bine ca oamenii să beneficieze de nanoboți care să le conecteze creierele la computere pentru a controla tehnologia din locuințe ori pentru a comunica prin transmiterea gândurilor. În acest fel, ar putea să-și conecteze mințile și s-acceseze toate informațiile generate de omenire, însă asta nu i-ar face mai proști? Ar mai inova? Nu i-ar face monștri invincibili, care n-ar mai avea nimic uman? Asta nu ne-ar forța să reconsiderăm limitele morale și etice? Omenirea trebuie să tindă spre o evoluție spirituală, spre un salt al conștiinței!

Eu am nanoboți și nu-s un monstru! mormăi Leo. Apoi, cu voce tare:

— Dom’ profesor! Dacă filosofia evoluează atât de rapid, peste cât timp estimați că noțiunea de câine va lătra?

Pentru o secundă, se prăvăli o tăcere asurzitoare, tăcere care fu apoi spartă de un cor de râsete cutremurătoare.

— Extraordinar! Nemaipomenit! Incredibil! Văd că vă țineți de glume acum că nu mai pot să vă îmbălsămez în 2-uri! O să dau cuvântul domnului profesor de matematică – anunță "filosoful", folosindu-și din plin ticurile verbale.


Rotofei, cu fața aproape inexpresivă, proful de mate își roti ochii ca de viezure și declară:

— Am o veste importantă: a fost descoperit misterul numerelor prime! Nu vă bucurați? Sper că nu mai sunteți supărați pentru că vă umpleam de 2-uri. Nu știu, ceva mă atrăgea la nota asta – poate faptul că locuiam într-o vecinătate a blocului cu numărul 2. Epsilonul

— Ajunge! Suntem sătui de atâta matematică! strigă Daniel, susținut imediat vocal de un grup de foști liceeni.

Astfel, printr-o stranie coincidență, profesorul fu nevoit să-și încheie discursul în mai puțin de două minute!


Proful de biologie, un bărbat slab, inexpresiv, cu mișcări lente, dar calculate, poreclit nu se știe de ce Mortu’ luă cuvântul. Vorbi rar, însă apăsat.

— Ce mă bucur să vă revăd! Mai țineți minte când prindeam, cu ajutorul vostru, broaștele care evadau din borcane? Sunt convins că vă amintiți lecțiile despre încrucișarea găinilor de Andaluzia – ei bine, acum acestea se clonează! Folosirea instrumentelor biomoleculare a permis editarea genetică, limitată deocamdată la plante și la unele dintre viețuitoare. De exemplu, algele modificate genetic transformă apa sărată în apă dulce, rezolvând astfel o nevoie esențială a omenirii. Tot prin editare genetică au fost create plantele din care se produc biocombustibili și multe varietăți de flori (bine, asta-i mai mult o preocupare destinată artiștilor!). Împădurirea deșerturilor s-a făcut cu ajutorul copacilor modificați genetic, iar acest fapt a scăzut temperatura globală și a redus poluarea. Cum mai toate regiunile nepopulate în trecut sunt acum locuite, preocuparea majoră în acest moment este aclimatizarea ierbii și a copacilor pe Marte. Avem deja experiență după reușita similară de pe Lună – flora modificată genetic este o adevărată minunăție! Tot prin editare genetică, insectele și unele animale au fost împiedicate să mai răspândească boli. Mă bucur însă c-a fost interzisă modificarea genetică a animalelor de companie și mai ales pentru faptul că au fost readuse la viață specii dispărute, căci astfel a completat ecosistemul planetei. Despre aceste lucruri se discută acum la biologie!

Ropotul de aplauze cu care fu întâmpinat discursul lui Mortu’ marcă finalul festivității. Vechii liceeni își luară rămas-bun, se îmbrățișară și-și promiseseră să se revadă în curând. Leo se uită la ceas și se îndreptă grăbit către platforma situată deasupra clădirii. Odată ajuns, privi spre cer și-și înăbuși impulsul de a face cu mâna. O lacrimă fugară îi brăzdă obrazul.

— Revederea Sofiei, a foștilor colegi și profesori mi-a provocat o mare bucurie! Îți mulțumesc, nepoate!

În clipa următoare, nemilosul întuneric acapară totul – Leo jr. jr. își închisese calculatorul, căci urma să se culce. Pe Lună programul de somn era strict!

George Dimitriu