Revistă print și online
poeziile mele nu mai sunt de citit unui public larg
trebuie să dau triggere peste triggere warning
trebuie să văd oamenii întristați și dezamăgiți
și inconfortabili să mă privească în ochi
poezia asta mai bine o las în sertar
tristețea mea o ascund sub chiloți și șosete
tristețea mea să rămână într-o cameră unde am fost acum un an
pe niște șosele pe care nu am mai umblat
tristețea mea
să rămână la oamenii care m-au lăsat
când urcam cu tine repede pe scări
tristețea nu se putea prinde pe picior
când ne cuprindeam strâns sub pătură
tristețea nu avea spațiu să respire între noi
vreau să fac un scurtmetraj
despre cum tristețea se prinde de spatele omului să nu rămână omul gol
pe drumuri
îți bagi tricoul în pantalonii de bunic
îți fumez țigările
teo spune că face o cristineală
adică a fuma țigările altora
la electric iau amintiri de la alții cât pentru un pachet fumat în două ore
plec în humor hunedoara bucurești hunedoara amsterdam timișoara nu găsesc niciun loc
pentru mine nu găsesc
dorm pe scaune din gară la fel de lucioase ca buzele mele date cu produs ieftin din dm
aud gemete din tavan
Luna latră la geam
aud ușa încercată
cele mai multe jafuri sunt întâmplătoare
lumea pleacă grăbită și ușa rămâne în spate
mă iei în brațe
îmi ștergi lacrimile
îmi zici, nu e ok, Cristina
dacă nu era distanța încercam ceva cu tine
te îmbrățișez scurt
urc în tren
fac nu știu câte ore între realitate și iubire între durere și îmi place să fiu stabilă
sunt sedată să nu-mi fac rău
cine își permite să intervină în răul meu
fericirea mea depinde de fericirea voastră
o fâșie se adăpostește sub pământ
și pământul respiră cu masca de oxigen pe față
am înțeles acum
niciodată nu e prea târziu să-ți dai seama că iubești "acasă"
îmi vomit sucul gastric când aud duzine de bărbați care spun că femeile sunt complicate și femei care
spun că bărbații sunt proști
cât de tare ne-am oprit în gânduri în ultimele 2 săptămâni
cât de des am plâns în ultimele 2 săptămâni
cum am dormit mâncat visat la moarte
obosesc în timp ce degetele mi se târâie peste literele astea
și la 12 ani mi se părea cool și misterios să fii bolnav
astăzi aflăm ce fruct suntem mâine ce culoare
peste 10 ani ce boală
postările de pe insta îmi spun că you’re not your disorder you just got it
dar la mine se prinde de picior și se urcă-n spate
heeeey meet my koala, my depression is cute
și cică dacă ai 2 prenume duci 2 cruci în spate
parlamentul a aprobat ieri limita a 3 prenume
poate vom avea niște generații un pic mai fericite
hei.alo
aud o fetiță care strigă mami, mami, mami
și mami doar stă la masă și se uită
la bărbați alcoolizați
sunt ciudate diferențele pe distanțe de 300 de km și mentalități la 30
vrei doar o casă foarte mare sau o viață foarte plină
un șoc e atunci când dai de oameni care citesc foarte multe cărți
și care în același timp cred că cel mai mare dezastru e ca băiatul lor să fie gay
dentista îmi pune
dacă obosiți să-mi spuneți, bine
ne putem opri oricând din tot ce fac
și aș vrea să-mi spună și altcineva asta
să ne oprim din tot ce facem
să mă creadă că am obosit
ca apoi să luăm lumea de la capăt
Cristina-Maria Crudu are 23 de ani, este studentă în anul II la Masterul de Management și Antreprenoriat Cultural de la Facultatea de Teatru și Film din cadrul UBB și a terminat Comunicare și PR. În timpul liceului a fost membră a Casei de Poezie Light of Ink. din Suceava. Până în prezent, a participat la evenimente susținute de Casa de Poezie L.ink, Poethree, Maratonul de Poezie Online, Beard Brothers, Decopertat și Junimea XXI. A publicat la Noise Poetry și a fost invitată să citească la Atelierul Junimea XXI. A câștigat Marele Premiu al Festivalului Național de Poezie "Nicolae Labiș" 2019, premiul III în cadrul concursului Dimitrie Bolintineanu 2023 și a publicat în antologia "Versuri desprinse de pe miocard" a premianților Concursului de Poezie "Pavel Dan", sub egida Cenaclului "Pavel Dan" Timișoara, apărută la Casa de Pariuri Literare în 2021.