Burn-out

de Gabriela Rus

Sunt așa de buimaci când ajung aici, încât adesea nici nu mă observă. Uniforma mea neagră ca noaptea cu lună nouă nu le dă prea multe indicii. Dacă închid ochii, sunt practic invizibil. Îi întâmpin mut. Nu e treaba mea să le fac boarding-in. Vreau doar să fiu lăsat în pace, de aia am acceptat jobul ăsta de căcat. Oricum, nu e tocmai ce mă așteptam. Eu voiam un desk-job retras, nu realții cu publicul.

Unii au impresia că visează și aiurează tot felul de bazaconii despre ce vor face, când se vor trezi. Îi prefer pe cei tăcuți și resemnați. Stau în colțul lor și dormitează, oricum nu mai au altceva de făcut. Se întâmplă să îmi fie câte unul simpatic, mai ales dintre copii. Dar înapoi nu mi-e permis să îi duc. This trip is one way only.

Piloșii nu îi pun la socoteală, când vine vorba de la direcțiune să-i las, nu am ce face, deși pe unii i-aș arunca bucuros peste bord.

În ultima vreme fac prea multe ore suplimentare. Detest războiul. Intrări peste intrări, 24 din 24. Le-am spus că am nevoie de un an sabatic, dar cică nu se poate. Dacă nu mai moare nimeni, se dă toată planificarea peste cap.

Pluta Meduzei

de Vero Anttheia Teodoru

Se trezi brusc. Același coșmar de care nu scăpa în ultima vreme. Se ridică lent, cercetă pânza neterminată, amestecă nuanțele de maro uitând de sine. Uneori jocul de lumini și umbre obținut îi dădea fiori. În visul său personajele din tablou se transformau în păsări de pradă cu ciocuri ascuțite. Din bucățile de carne sfâșiată picura sânge călduț. Asta îl făcea să sară din pat lac de apă, să se așeze lângă tablou uitându-se cu atenție la fiecare tușă. În urmă cu trei ani pe 8 septembrie cu ziarul în mână se îndrepta spre casă. Povestea de groază, descrisă în presă, care a cutremurat Franța măcina încet liniștea pictorului. Alte dăți în vis păsările nu aveau cioc, nici aripi, doar mâini și picioare care se desprindeau de corp și pluteau pe mare în derivă.

Coșmarurile n-au încetat decât odată cu terminarea tabloului. Géricault știa că "Pluta Meduzei" va declanșa furtuni. Peste 200 de ani, la Luvru un bărbat misterios a stat patru ore în fața tabloului.

— Reveniți mâine dimineață, vă rog, astăzi programul s-a terminat.