Am fost la Art Safari 2025 pentru Ion Țuculescu. Așa mi-am propus adică. Mă interesa în mod special tensiunea dintre biologie și mitologie din pictura lui, mai exact acea neliniște metafizică pe care a imprimat-o formelor organice, culorilor brute, reliefului simbolic. A fost o incursiune firească, o reconectare la rădăcinile unei expresivități ce lucrează cu frica, dar și cu vitalitatea ancestrală. Aproape de finalul expoziției însă, într-o sală dedicată noii generații, ceva m-a oprit brusc din ...

Ne trezim în fiecare zi înlănțuiți de rutine, de sunete familiare, de lumina artificială a ecranelor. Ne trăim viețile în sincron cu tehnologia, fără să ne mai dăm seama câte dintre gesturile noastre aparțin unei alegeri și câte sunt doar răspunsuri automate la un program mai mare, invizibil, pe care l-am îmbrățișat ca fiind fundamental în societatea de care aparținem, un fapt social (Émile Durkheim, în Les Règles de la méthode sociologique, 1895, definește faptele sociale ca fiind "moduri de ...

Mihai Buracu, Tăblițele de săpun de la Itșetip (Pitești), Editura Manuscris, 2019

Cartea Tăblițele de săpun de la Itșetip (Pitești) a apărut la Editura Manuscris din Pitești în 2019. Este ediția finală a memoriilor lui Mihai Buracu (1930-2011), completată cu o parte dintre poeziile și articolele sale de după anul 1990.

Tăblițele de săpun de la Itșetip (Pitești) se dezvăluie ca o incursiune analitică, abordată prin filtrul literar, în multiplele straturi ce definesc existența tragică ...

Isus a fost un badass… fără glumă! Dacă am decupa din decorul pașnic al slujbelor de Paște și din siropul urărilor digitale figura lui Iisus, ce-ar mai rămâne? Un tip radical, un revoluționar etic care a avut curajul să spună lucruri incomode într-o lume care prefera tăcerea convenabilă. Și, cu toate astea, încet, încet l-am transformat în mascotă de sezon, într-un pretext pentru mâncare multă, shopping și un pic de moralism copy-paste.

An de an, Paștele declanșează o avalanșă de "lumini sf ...

Fragmente de lumină îmi dansează pe retină ca niște umbre ale unui cer sfâșiat de aripile avionului. Sunt imagini fragmentate pe care clipitul nu reușește să le cuantifice într-un contiuu logic. Motoarele vibrează, aerul tremură, iar lumea pare să se destrame sub propria greutate. Apoi, o liniște de un gol absurd, copleșitor, unde sunetul dispare ca șters cu buretele. Respirația mi se taie și timpul se frânge. Căderea nu e bruscă, ci se insinuează ca un șarpe perfid, transformat treptat într-un ...

[...] taie era timpul însuși, timpul lui începuse deja să curgă în sus...

Povești cu pași mici, carte semnată de Raluca Moldovan (2023), tratează zone ale rememorării umanului, o căutare contemplativă, de tip narativ a sinelui-copil, ce parcurge deopotrivă cu cititorul un întreg apanaj de trăiri profunde și contemplări ale trecutului formator. Am parcurs această carte cu o oarecare teamă de a retrăi unele amintiri personale potrivnice. Dar am avut surpriza ca, închizând cartea marcată cu ...

— Știi că mie îmi poți spune, tot, nu? Știi că ești în siguranță!

— Da... Spuse cu jumătate de gură în timp ce-și ștergea broboanele de sudoare ce se prelingeau încet de pe frunte.

— Știi că ești în siguranță lângă mine, nu-i așa?

— Știu. Dar o spuse atât de încordat încât nici ea nu credea în ceea ce afirma.

— Știi că te iubesc!

— Mhm.

— Răspunde! Știi ce te iubesc! Ridică el ușor tonul.

— Da, știu! Pronunță ea tare cuvintele tremurânde pe sub bărbia amorțită. Se uita pe geamul mașinii ...