42 / 7 decemb., 2020

Pentru secularizare

Cei care îmi cunosc scrierile știu că sunt un om complet lipsit de iluziile transcendenței. Consider că, asemenea literaturii, teologia proiectează lumi ficționale în absența oricăror dovezi inteligibile, iar, pentru a relua o observație ascuțită a regretatului Christopher Hitchens, ceea ce se susține fără argumente se poate respinge fără argumente. De aceea nu cred nici în zei, nici în spirite și nu am putut îmbrățișa nici măcar o formă de frică de moarte deghizată în speranța unei vieți eterne, ca spirit dezincarnat. M-am aflat constant într-o minoritate: chiar și în Europa, numărul nostru, al ateilor raționali, dar toleranți față de ...

Ragtime – „marele roman american”

Încă de la începuturile modernității literare și cu atât mai mult în epoca postbelică, scriitorii americani au început să fie preocupați de ideea „marelui roman american”. Aceasta definește o specie de roman totalizant, care ar reuși să transpună estetic atât „experiența americană”, ca expresie a unei identități specifice, cât și anumite repere ale istoriei, mentalității și diversității pe care o presupune acest mixtum compositum care este societatea americană. De la scriitori precum Mark Twain, Scott Fitzgerald, William Faulkner, Ernest Hemingway, Thomas Wolfe, John Steinbeck și până la J.D. Salinger, Jack Kerouac, John Dos Passos, Toni Morrison, Philip Roth sau Thomas ...

Invitații lui Zenob: James Christian Brown

Jim își petrece multă vreme prin Pitar Moș, acolo l-am și văzut prima oară, ieșind din Sala Joyce. Bineînțeles, mă știa, după cum mi-a mărturisit mai târziu, căci îi plăcea pe vremea aia să mai zenobieze din când în când. Așa că am coborât la subsol. Eu mergeam în urmă, măturând coridorul, cum fac zenobii, iar Jim vorbea cu cineva, un interlocutor invizibil. Ca apoi să mă întrebe dacă am fost vreodată în Insula Staffa. Nici n-auzisem. Ei bine, acum e momentul, mi-a făcut el semn s-o iau înainte și abia atunci am văzut că fața îi era argintie, iar ...

Cafeneaua ca Paradis pierdut

prietenului meu Mihai Ene, singurul „literat de cafenea” autentic pe care-l cunosc în Craiova Ultimul episod al podcastului pentru insomniaci pe care-l ascult cu sfințenie noapte de noapte a avut, pe lângă mult râvnita accelerare a adormirii, un efect secundar: mi-a oferit tema articolului de azi. Pentru cei care nu știu (binecuvântații întru somn sau tovarăși de suferință care încă nu au aflat că mai există speranță) ce înseamnă un sleep podcast, nu voi spune decât că acesta este, probabil, singura formă de expresie prin care un autor își propune să-și anihilize – desigur, metaforic vorbind –, publicul: succesul retoric ...

Conversație conjugală

Sâmbăta asta, vreau să termin cartea lui Salman Rushdie, Luke and the Fire of Life. Mulțimea de personaje mă face să pierd firul poveștii destul de des. Pentru o fabulă de copii, mi se pare că subiectul este mult prea stufos. Ori, se poate ca plictisul meu să fie cauzat de pauzele prea lungi pe care le-am făcut de când am început cartea. Alături de mine, Adam parcurge încet un album cu benzi desenate. Din timp în timp, se oprește din citit ca să se uite la mine. La pagina cincizeci și patru, găsesc un pasaj care mă amuză. Este ...

Femei, bărbați, nemulțumiri

Avem aici trei cărți, trei dimensiuni: a femeii înșelate, a bărbatului care vrea să-și trăiască liber viața, și a copiilor care nu înțeleg mare lucru, dar simt tot - așa a împărțit Domenico Starnone romanul familiei care încearcă să se refacă. Scriitorul este un cavaler - de fapt, dacă citim atent, chiar are un stil clasic și sensibil, fără să fie demodat deloc - așa că începe prin a-i da cuvântul Vandei, soția lui Aldo. Ea, recent părăsită pentru o altă femeie, pentru un alt mod de viață, pentru libertate, se simte depășită. Este casnică și depinde material de bărbat. ...

mușcase inima unui diavol

1. pe mama o chema Johnny> avea mâini din pâine albă și buze à la Eva Angelina> și mai tot timpul cânta prin casă> treceau batalioane române carpații.> copiii râdeau de mine la școală,> dar mama mea a fost cea mai bună din lume,> picta dimineața în fereastră> răsăritul soarelui, doar pentru mine.> îmi dăduse o lumină pe care o duceam peste tot;> lumea se uita ciudat la mine, făcea mișto de mine că> pe mama o chema Johnny,> până-ntr-o zi când niște tipi s-au luat de ea și-au ...

Femei

Ioana Ceea voi spune acum nu ar trebui să fie o încercare de a-mi cere iertare, ci, mai degrabă, o sforțare de a mă face înțeleasă. La cei 73 de ani ai mei, am rămas singură, iar tăcerea țiuie prin toate ungherele casei mele. În 1968, când am început s-o construim, am vrut-o mare, încăpătoare, cu tavanuri înalte, cu verandă luminoasă. De fapt, nu știu dacă am avut de ales, căci alte câteva sute de case din sat arătau la fel: verandă, casă mare, tindă și câteva dormitoare. Acest tip de casă se numea finskii dom și era un set ...

Richard BRAUTIGAN - Poeme

Poezie de dragoste> E atât de bine> să te trezești dimineața singur> și să nu trebuiască să-i spui cuiva> că-l iubești> când nu-l mai iubești. 15%> ea încearcă să obțină> chestii de la bărbați> pe care nu poate să le obțină> fiindcă nu e cu 15% mai drăguță 30 de cenți, două bilete, dragoste> mă gândeam intens la tine> am urcat în autobuz i-am dat șoferului> 30 de cenți și i-am cerut două bilete> înainte să-mi dau seama> că sunt singur Culoarea ca început> nu ...

Opt confesiuni

Nu cred în mărturisiri. Am constatat de-atâtea ori că oamenii își povestesc amintirile ca să le înfrumusețeze ori, dimpotrivă, ca să le dramatizeze - pentru a smulge lacrimi din ochii naivi ai ascultătorului. Rareori există diferențe de atitudine între confesiunea ficțională și cea pur memorialistică, din punctul acesta de vedere, dar măcar prozatorul e mai cinstit, îți spune din start că lucrurile povestite îi umblă vremelnic prin minte. Însă cine are nevoie de bazaconiile cuiva, când oricum le are pe ale lui? Prin urmare, de succes real nu sunt decât memoriile, faptele adevărate, care, nu doar că nu sunt reale, ...

FEMEI

lumea se uita ciudat la mine, făcea mișto de mine că

pe mama o chema Johnny

(Leonard Ancuța)

NOUA LITERATURĂ

Proza Silviei BERDAN aduce în prim-plan personaje cu biografii complicate, marcate de evenimente existențiale dramatice (moarte, foamete, viol etc.), al căror numitor comun pare să fi ajuns a fi solitudinea. Construite cu migală și plasate într-un context istoric specific, aceste personaje au profilul, forța expresivă și anvergura potențială de a deveni memorabile.

Mihai ENE

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Amărăte și vesele vieți de jupânese și cucoane. Boieroaice din Moldova și Țara Românească în veacurile XVI-XIX

de Constantin Gane.

Editura Corint, 2016

Carte recomandată de Doina RUȘTI

Biblioteca de Proză Contemporană. LITERA

CĂRȚI recomandate de OPTm

ART, 2020

LITERA, 2020

Humanitas, 2020

Casa de pariuri literare, 2020

SCRIITORI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

Cristina Bogdan, înainte de a-i sosi musafirii

NOUTĂȚI

În nr.-ul acesta semnează

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Editura Paralela 45, 2018, traducere: Andrei Mocuța

În martie 2020, înainte ca toată lumea să fie izolată, Julio Llamazares s-a instalat în Extremadura, împreună cu familia sa. Au avut trei luni de primăvară frumoasă. Viața a mers mai departe și așa a ieșit cartea de mai sus. Un fel de poveste a consolării.

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro