59 / 12 aprilie, 2021

Pentru secularizare

Cei care îmi cunosc scrierile știu că sunt un om complet lipsit de iluziile transcendenței. Consider că, asemenea literaturii, teologia proiectează lumi ficționale în absența oricăror dovezi inteligibile, iar, pentru a relua o observație ascuțită a regretatului Christopher Hitchens, ceea ce se susține fără argumente se poate respinge fără argumente. De aceea nu cred nici în zei, nici în spirite și nu am putut îmbrățișa nici măcar o formă de frică de moarte deghizată în speranța unei vieți eterne, ca spirit dezincarnat. M-am aflat constant într-o minoritate: chiar și în Europa, numărul nostru, al ateilor raționali, dar toleranți față de orice manifestare religioasă, este încă destul de scăzut. Iar originile independenței de gândire și ale empirismului experimental-științific trebuie căutate în drepturile de care s-a bucurat, încă de la edificare, celebra Royal Society din Londra, care a putut să-și publice lucrările la adăpost de orice formă de cenzură religioasă începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Deși, potrivit datelor furnizate de barometrul Eurostat, există unele țări cu procentaje ceva mai mari de atei, precum Franța, Cehia și Suedia, numărul mediu al ateilor europeni se situează în jurul cifrei de 20%. Cu alte cuvinte, doar o persoană din cinci are curajul de a înfrunta neantul cu armele rațiunii – aparent slabe, dar fidele obiectivității – ceea ce implică asumarea propriei mortalități.

În România, ca în atâtea alte cazuri, lucrurile stau altfel: doar 1% din populație se declară liberă de convingeri religioase de orice fel.

Nu am intenția să discut această cifră în termeni de civilizație, fiindcă ultima se poate defini confortabil în termeni pur religioși, ci vreau să mă refer în continuare doar la ceea ce maschează ea cu adevărat, și anume gradul de alfabetizare științifică. În școlile de la noi, se predau superficial informațiile empirice fundamentale din fizică, din chimie și din biologie, iar adevărul teoriei darwiniene a evoluției este adesea pus sub semnul întrebării la orele de îndoctrinare religioasă, în cadrul cărora se face apologia unui creaționism biblic, divorțat complet de inițierea în știința elementară. Nu li se spune elevilor nici măcar adevărul de bază al abiogenezei, conform căruia viața provine din simpli compuși organici, cu alte cuvinte, din materie lipsită de viață. A te declara credincios în oricare dintre școlile științifice occidentale înseamnă a te expune unui ridicol pe care numai corectitudinea politică îl reprimă. Nu mai vorbesc despre faptul că ideile gânditorilor atei din Europa și din America, de la David Hume și Ludwig Feuerbach la Richard Dawkins și Daniel Dennett, circulă prea puțin la porțile Orientului.

Lucrul cel mai îngrijorător la credincioșii militanți români este lipsa de toleranță în spațiul public. Mulți dintre ei nu au deprins uzanțele unui dialog urban, în care integritatea ideilor adversarilor intelectuali trebuie apărată, iar combativitatea trebuie să se reducă la schimburi de argumente mediate rațional. Cei care nu gândesc ca majoritatea drept-credincioasă sunt înfierați, afurisiți, puși la stâlpul infamiei, amenințați cu moartea sau cu damnarea eternă. Pledez pentru secularizare nu doar pentru că nu mă regăsesc în nicio formulă religioasă, ci în primul rând pentru că un spațiu non-religios ar asigura vitalitatea unui dialog și ar contribui astfel la educarea unor mase de manevră care, adesea, se lasă stăpânite de simple pulsiuni elementare pentru a-și motiva ura față de semeni.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

în același număr

FEMEI

lumea se uita ciudat la mine, făcea mișto de mine că

pe mama o chema Johnny

(Leonard Ancuța)

NOUA LITERATURĂ

Proza Silviei BERDAN aduce în prim-plan personaje cu biografii complicate, marcate de evenimente existențiale dramatice (moarte, foamete, viol etc.), al căror numitor comun pare să fi ajuns a fi solitudinea. Construite cu migală și plasate într-un context istoric specific, aceste personaje au profilul, forța expresivă și anvergura potențială de a deveni memorabile.

Mihai ENE

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Amărăte și vesele vieți de jupânese și cucoane. Boieroaice din Moldova și Țara Românească în veacurile XVI-XIX

de Constantin Gane.

Editura Corint, 2016

Carte recomandată de Doina RUȘTI

Biblioteca de Proză Contemporană. LITERA

CĂRȚI recomandate de OPTm

ART, 2020

LITERA, 2020

Humanitas, 2020

Casa de pariuri literare, 2020

SCRIITORI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

Cristina Bogdan, înainte de a-i sosi musafirii

NOUTĂȚI

În nr.-ul acesta semnează

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Editura Paralela 45, 2018, traducere: Andrei Mocuța

În martie 2020, înainte ca toată lumea să fie izolată, Julio Llamazares s-a instalat în Extremadura, împreună cu familia sa. Au avut trei luni de primăvară frumoasă. Viața a mers mai departe și așa a ieșit cartea de mai sus. Un fel de poveste a consolării.

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro