OPTm
nr. 92/5

Ragtime – „marele roman american”

Încă de la începuturile modernității literare și cu atât mai mult în epoca postbelică, scriitorii americani au început să fie preocupați de ideea „marelui roman american”. Aceasta definește o specie de roman totalizant, care ar reuși să transpună estetic atât „experiența americană”, ca expresie a unei identități specifice, cât și anumite repere ale istoriei, mentalității și diversității pe care o presupune acest mixtum compositum care este societatea americană. De la scriitori precum Mark Twain, Scott Fitzgerald, William Faulkner, Ernest Hemingway, Thomas Wolfe, John Steinbeck și până la J.D. Salinger, Jack Kerouac, John Dos Passos, Toni Morrison, Philip Roth sau Thomas Pynchon toți au încercat și, în bună măsură au reușit, în principalele lor romane să ducă o tangentă la ceea ce ar putea fi considerat, în mod ideal, drept „marele roman american”. Tom Sawyer, Marele Gatsby, Lumină de august, Fructele mâniei, Privește, înger, către casă, De veghe-n lanul de secară, Trilogia americană, Pastorala americană sau Curcubeul gravitației sunt tot atâtea priviri acute aruncate spre societatea, mentalitățile și realitățile americane.

E.L. Doctorow (1931-2015) se adaugă și el acestui lung și selectiv grup se scriitori importanți care, ca și mulți alții, au încercat să surprindă esența atât de plurivalentă a identității americane. Prin romanul său Ragtime (1975), tradus în românește de Antoaneta Ralian și reeditat în 2016 la Editura Litera, E.L. Doctorow reușește performanța de a configura una dintre perioadele definitorii ale Americii moderne, în care se pun aproape toate problemele care au traversat societatea americană în ultimul secol, niște ani în care se nasc multe dintre realitățile care vor marca profund secolul XX, atât la nivel social, cât și cultural. Este vorba de primul deceniu al secolului trecut, mai exact perioada cuprinsă, aproximativ, între 1902 și 1912, așadar epoca numită, în Europa, La belle epoque, o perioadă calmă, fără conflicte majore în lumea occidentală și a cărei frenezie, boemă și frământări la nivel social vor exploda teribil în hecatomba Primului Război Mondial.

Ragtime, care își împrumută titlul de la un gen de muzică de jazz, simbol al spiritului liber și al improvizației care domină și această perioadă, este o „ficțiune istorică”, gen care combină evenimente, personaje și date istorice reale cu ficțiunea. Prin intermediul acestora, E.L. Doctorow reușește să construiască o țesătură amplă și spectaculoasă, traversând toate mediile sociale, trecând în revistă personalități precum magicianul Houdini, industriașul Henry Ford, magnatul J.P. Morgan, controversata divă Evelyn Nesbit, activista anarhistă Emma Goldman, care se intersectează în diverse moduri cu familia copilului-narator, o familie tipic burgheză, din care fac parte tatăl, cu pasiuni de explorator, care participă la o expediție la Polul Nord, dar și fratele mamei sale, un rebel care ajunge să facă parte din banda muzicianului de culoare Coalhouse Walker, sau cu Tateh, artistul imigrant est-european care descoperă, de unul singur, principiile tehnice ale cinematografului.

Fiecare biografie în parte este schițată cu minuțiozitate și este, într-o anumită măsură exemplară, fiindcă reprezintă diversele condiții ale cetățenilor americani: Houdini, primul mare magician, care a dus această îndeletnicire la cu totul alt nivel decât fusese anterior, riscându-și permanent viața și sănătatea pentru a uimi și a sfida din ce în ce mai mult publicul și societatea, dar dorindu-și în intimitate să fie luat în serios dincolo de divertismentul pe care îl oferea numărul său de iluzionism, J.P. Morgan, cel mai important magnat al epocii sale, preocupat de resorturile puterii și în căutarea unor secrete ezoterice ale ființei și umanității, pe care credea că le descoperise în piramidele egiptene, Evelyn Nesbit, surprinsă într-un moment de criză, când soțul său, Harry Kendall Thaw, foarte bogat, dar și foarte posesiv și violent, îl ucide pe celebrul arhitect Stanford White, cu care soția sa avea o aventură. De altfel, Evelyn Nesbit este primul sex-simbol, care deschide, la rândul său seria de staruri mondene care au populat societatea în ultimul secol. Problemele negrilor americani sunt puse în discuție prin intermediul destinului pianistului Coalhouse Walker, îndrăgostit de tânăra de culoare pe care o adăpostește familia naratorului, și cu care avea un copil, un incident nefericit distrugând frumosul viitor care părea că le este rezervat celor doi la un moment dat: trecând cu mașina sa de lux, model Ford T, prin fața unei secții de pompieri voluntari, Coalhouse este oprit de aceștia și i se cere o taxă ca să fie lăsat să treacă și când acesta se duce să reclame la poliție, mașina îi este vandalizată. Conflictul escaladează, Coalhouse dorind dreptate, dar fiind tratat mereu cu superioritate, autorul reușind să descrie sentimentele rasiste care dominau la acea vreme societatea americană și prejudecățile cu care se confruntau chiar și mințile cele mai deschise și care încă păstrau reminiscențele unei lungi tradiții a discriminării. După ce soția sa este ucisă din zelul gărzilor de corp ale candidatului la președinție, Coalhouse se radicalizează, mai ales că toate încercările sale de a obține dreptate pe căi legale fuseseră sortite eșecului încă de la început, și creează o bandă care aruncă în aer mai multe sedii ale pompierilor și amenință să arunce în aer și muzeul lui J.P. Morgan, din eroare aceștia nimerind în clădirea de lângă casa acestuia, planul lor inițial fiind să îl ia ostatic pe miliardar și, drept răscumpărare, să ceară dreptate pentru cazul lui Coalhouse.

Problemele muncitorilor și lupta sindicală pentru drepturile acestora este surprinsă prin intermediul lui Tateh, care ajunge să lucreze într-o întreprindere chiar în momentul când izbucnește o grevă generală la care acesta, socialist convins, participă și vede cum este înăbușită în sânge cu ajutorul organelor statului, motiv pentru acesta de a părăsi Bostonul și a ajunge în sud, unde creează, cu ajutorul desenelor succesive care, mișcate rapid, imită mișcarea, primele obiecte realizate pe principiile cinematografiei, industrie la a cărei dezvoltare ajunge să participe activ. De asemenea, activitățile, ideile și modul de acțiune al activistei anarhiste Emma Goldman, cea care o cunoaște, întâmplător, pe Evelyn Nesbit, și o atrage în lupta pentru emanciparea femeilor și pentru încetarea exploatării muncitorilor, sunt expuse în relație cu mai multe personaje ale cărții: Tateh, cel care o aduce pe Evelyn Nesbit la o întâlnire socialistă la care participă și celebra activistă, dar și fratele mamei naratorului, cel care era îndrăgostit de frumoasa divă și cu care ajunge să aibă o scurtă relație amoroasă, după care activează în grupul coordonat de Emman Goldman, se alătură bandei lui Coalhouse Walker și sfârșește, în cele din urmă, luptând alături de Emiliano Zapata pentru eliberarea Mexicului.

Firele narative se intersectează permanent și, transgresând generații, pături sociale, medii și experiențe, dau impresia unei lumi în care totul este posibil și, în același timp, totul este foarte aproape – într-o zi, Houdini, despre care citești în ziare, poate bate la ușa casei tale din suburbii și să-ți ceară ajutorul pentru mașina care tocmai i se defectase în stradă; poți ajunge să ai o relație amoroasă cu diva intangibilă a înaltei societăți, deși nimic nu ar fi părut să-ți înlesnească apropierea; poți constata că cei mai bogați zece oameni din SUA sunt, de fapt, extrem de banali și devitalizați, plicticoși și mediocri, așa cum constată cu dezamăgire și chiar iritare J.P. Morgan; poți ajunge la Polul Nord, dar nu poți ajuta un muzician negru să capete reparațiile necesare pentru o nedreptate care se comisese împotriva sa și poți inventa ceva revoluționar tocmai atunci când crezi că ești la limita de jos a posibilităților tale, când restul de bani pe care îi ai abia reușesc să ajungă pentru un acoperiș deasupra capului și pentru a oferi o masă caldă fetiței tale. Densitatea evenimentelor este dublată doar de acuitatea observației psihologice, construind marea narațiune din micile narațiuni personale care se așază, ca un puzzle, îmbinându-se surprinzător.

Trimiterile la societatea americană contemporană autorului – anii ’70 – încă dominați de frământări sociale, de interminabilul Război din Vietnam, de lupta pentru drepturi a afro-americanilor, sunt mai mult decât evidente, creând corespondențe și continuități, sugerând filiații ale acestor probleme în evoluția lor istorică. Mai mult decât atât, dincolo de un anumit sentiment de nostalgie pe care îl poți avea față de o epocă totuși crudă și extrem de nedreaptă, de tensionată, deși cu aparențe de calmitate și bonomie, firele care trec de epoca autorului și ne leagă pe noi, la un secol distanță, de problemele acelei epoci sunt frapante. Deoarece, chiar și izolate istoric și privite ca pe niște fenomene revolute, toate problemele pe care le ridică acest roman și care sunt, inevitabil, ale epocii pe care o descrie, se întind, cu toate că metamorfozate, asupra timpului nostru. Poate că imigrantul nu mai este evreu est-european, ci arab musulman, cetățenii de culoare nu mai sunt numiți negri, ci african-americans, dar evenimentele ultimilor ani demonstrează că există încă un substrat rasist foarte puternic în America profundă, și nu numai, crizele sociale, muncitorii care au avut de suferit de pe urma crizei financiare, imaginile unui Detroit aproape post-apocaliptic, miliardarii – dintre care unul ajuns chiar Președintele SUA – având cam același raport cu realitatea ca celebrul J.P. Morgan, dar de multe ori fără apertura intelectuală a acestuia, starurile mondene implicate în diverse scandaluri nefiind decât invariante ale acelei Evelyn Nesbit, frumoasa divă cu final tragic, societatea în ansamblul ei, mai democratizată decât acum o sută de ani, poate, dar păstrându-și structura și relațiile de putere din interiorul său. Toate acestea fac din Ragtime un roman mai actual și, poate, mai profund, privit din perspectiva secolului XXI, la suficientă distanță, dar încă foarte aproape de epoca în care ne lasă să plonjăm inocenți.

Mihai ENE

Este lector universitar la Facultatea de Litere a Universității din Craiova și scriitor (poezie, proză, eseistică și critică literară). Cărți: Trei viziuni ale orașului (pentru un film alb-negru), versuri (2004), Vălurile Salomeei. Literatura română și decadentismul european (studiu, 2011); Jocurile Thaliei. Ipostaze ale actului teatral (studiu, 2018). Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

 

FEMEI

lumea se uita ciudat la mine, făcea mișto de mine că

pe mama o chema Johnny

 

(Leonard Ancuța)

 

NOUA LITERATURĂ

 

Proza Silviei BERDAN aduce în prim-plan personaje cu biografii complicate, marcate de evenimente existențiale dramatice (moarte, foamete, viol etc.), al căror numitor comun pare să fi ajuns a fi solitudinea. Construite cu migală și plasate într-un context istoric specific, aceste personaje au profilul, forța expresivă și anvergura potențială de a deveni memorabile.

Mihai ENE

CARTEA SĂPTĂMÂNII

 

 

 

 

 

 

Amărăte și vesele vieți de jupânese și cucoane. Boieroaice din Moldova și Țara Românească în veacurile XVI-XIX

de Constantin Gane.

Editura Corint, 2016

Carte recomandată de Doina RUȘTI

 

 

Biblioteca de Proză Contemporană. LITERA

 

 

 

 

 

 

 

CĂRȚI recomandate de OPTm

 

 

ART, 2020

 

 

 

 

 

 

LITERA, 2020

 

 

Humanitas, 2020

 

Casa de pariuri literare, 2020

 

 

SCRIITORI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

 

Cristina Bogdan, înainte de a-i sosi musafirii

 

NOUTĂȚI

 

 

 

 

 

 

 

 

În nr.-ul acesta semnează

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

 

 

 

 

 

Editura Paralela 45, 2018, traducere: Andrei Mocuța

 

În martie 2020, înainte ca toată lumea să fie izolată, Julio Llamazares s-a instalat în Extremadura, împreună cu familia sa. Au avut trei luni de primăvară frumoasă. Viața a mers mai departe și așa a ieșit cartea de mai sus. Un fel de poveste a consolării.

 

 

 

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

 

 

 

 

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro