— Ce-ți place să faci cel mai mult?

— Îmi place să trag de fiare, de bestiile din cuvinte.

anonim

Colțarul era în așteptarea asistentei care trebuia să-i dea verdictul: avea sau nu sindromul Cotard. Sperase într-o genealogie aleasă, cu lemn Mpingo adus din Africa, îmbrăcat în pânză cu elemente decorative din Mexicul precolumbian, cu ladă pentru depozitare, toate astea simțea că îi dispar, pur și simplu. Asistenta întârzia. Ahora bien, este una dintre acele zile, știți voi, î ...

mă trezesc în serile de mai

cu inima bătând în culoarea macilor,

cu fragilitatea mea și ușurința de a fi zdrobită de tot ce întâlnesc pe drum:

sunt fetița de 10 ani, înfășurată în sac de plastic și legată la brâu cu sfoară,

care cutreieră bulevardul, căutându-și mama, plecată într-o lume de basm gri metalizat.

sunt păpușa cu pielea crăpată

cusută de un copil abandonat,

orfanul,

geamănul,

străinul,

sunt dorința de a termina, de a duce viața ta la capăt. ...

Gabriela Toma e non-stop la Muzeul Literaturii. La orice oră te duci, o vezi ieșind din pereții muzeului, plutind între Crețulescu și Grivița, mișcându-se fantomatic pe lângă exponate. Odată cânta la pianină, în sala de la parter, iar holul tot era plin de versuri, niște păsări de spumă. Ăstea sunt poeme pentru tine, Zenob, a zis ea, iar eu am rămas cu impresia că ține la mine. Alteori trece și nu mă vede, din ochi îi curg șiruri interminabile de furnici care se așază pe manuscrise, pe cărți p ...

oxi

întârzii, ca de fiecare dată:

coșciugul, așezat în picioare, lângă intrarea în casă,

adăpostește vrejurile uscate de fasole.

(pleura plămânului meu stâng s-a ridicat într-o zi

ca o cortină)

închid ochii, liliacul Madame Lemoine

va înflori la sfârșitul acestei clipe,

moartea va veni sub forma unui pahiderm gigantic,

va spulbera dunele de nisip și potecile de var,

credințele despre eter, despre lutul ancestral și despre cele șapte chakre.

...

un bărbat aleargă în Parcul Los Berros,

la fiecare cotitură, își așteaptă nerăbdător sufletul, care face numeroase popasuri:

la umbra portocalilor, în urma melcilor,

pe lângă mierla brună și arici.

vulturul se îndreaptă spre mine cu aripile întinse,

înșfacă pofticios cubul de carne de pe mănușa groasă

și se îndepărtează mulțumit.

dintr-o casă veche se aude până în stradă: "Nu mai pierde vremea cu întrebări, că vine straja":

o femeie frumoasă se o ...

Puterea și înțelepciunea au făcut întotdeauna casă bună în orice poveste în care apare un erou năzdrăvan care își face apariția pe lume într-un mod miraculos și care părăsește tihna și confortul casei părintești pentru a pleca într-o misiune specială. Povestea evenimentelor sacre este reiterată de sărbători ca și cum s-ar întâmpla "aici și acum", sub ochii noștri, pentru ca energia miraculosului să se regenereze, pentru ca noi, cei de astăzi, să fim, din nou, martorii faptelor extraordinare care ...

Decantare 

aveam un nume, dar mi-au dat altul.

ei spun că nicio amintire nu se pierde,

totul se comprimă:

sunt într-un tramvai, iar vatmanul schimbă macazul iar și iar.

în acea dimineață,

l-am recunoscut pe băiatul vecinei ridicat de narcotraficanți,

l-au împins într-o dubă și BUM! 

Corpul meu a devenit un lichid vâscos care se prelungea pe asfalt

Glonțul se topea în interior cu toată otrava lui  

am închis ochii și am mers mai departe.

...