Mă simt singură de mine. E ca și cum m-am pierdut fără să-mi dau seama. Și e foarte obositor să mă caut, mai ales atunci când știu că n-am să mă mai găsesc niciodată. Cel puțin nu pe cea care am fost înainte. Este totuși posibil să descopăr un Eu nou, pe care nu-l căutam, dar care va încerca să mă absoarbă în necunoscutul Existenței sale (știți, ca un proces de dedublare întors pe dos). Acum nu sunt nici spirit, nici materie; uneori cred că exist ca idee, alteori ca un concept și câteodată sunt ...

Ceea ce urmează să povestesc este, dintr-o oarecare perspectivă, nepotrivit în contextul scrierii memoriilor mele, de vreme ce amintirea nu îmi aparține în totalitate. De fapt, nu-mi aparține aproape deloc, având în vedere că am fost o doar o simplă spectatoare a desfășurării sale. Dar, pentru că povestea în sine prezintă un caracter de-a dreptul fantastic, nu o pot lăsa pradă uitării generale.

Cum spuneam mai devreme, povestea nu îmi aparține mie, ci curiosului locatar de la etajul trei din ...