Sufletul meu e o floare. De ce m-am gândit la asta, acum?

Nu știu, poate datorită zgomotului strident pe care-l auzeam de jos și care-mi tulbura plăcuta visare în care gândurile mele rătăceau fără vreo țintă precisă.

Coboram încet treptele, agasată de schelălăitul prelung al clopoțelului interior. Papa, după obicei, nu voia sa răspundă nimănui, mereu temător pentru banii lui, mereu suspicios în privința străinilor. Nu pot să-l înțeleg, dar știu că teama lui cea mai mare e să nu fie prădat și ...