-Sex, bătaie și un potop de cuvinte murdare! Așa se încheie povestea vieții mele. A bătut din palme, ca și cum ar fi șters cu ele tot trecutul.

-Nu așa ne-a fost înțelegerea. Vreau să te cunosc, vreau să știu.

,,Ieri m-a primit în stilul vampă, cu ciorapi negri de plasă, cu decolteul foarte expus și cu buzele accentuate vulgar. Azi e mai cuminte, e doar business woman. Îmi plac pantalonii negri și felul în care i se așează pe picioare; îmi place cum taiorul îi evidențiază talia subțire. Lasă să se vadă sutienul negru dantelat, ceva scump cred. Este o femeie de lux. Am plătit echivalentul a două luni pe mare pentru două nopți cu ea."

-Simt că regreți totuși înțelegerea făcută. Să știi că astăzi nu am mai avut niciun client. M-am păstrat curată pentru tine. Dezbracă-te!

-Trebuia doar să vorbim, să ne împărtășim cele petrecute în douăzeci de ani.

-Asta vom face. Ionică, nu știai nici înainte de stână și de aventura de la mare cine sunt. Ai plecat prea repede ca să poți afla.

"Mă dezbrac, sunt pregătit să ascult. E femeia după care am tânjit toată viața. Mă expun gol în fața ei. Sunt la fel de vulnerabil ca atunci în apă. Mi-a pus mâna pe piept, în dreptul inimii. Apasă încet."

-Poate mi-a fost frică, îi răspund în șoaptă. Apoi știi restul. Practic am fost răpit.

-Ți-a fost frică! Știi până când nu mi-a fost mie frică? Până la vreo doisprezece ani. Eram fetița lui mama și lui tata. Copil adevărat. Vara aceea mi-am petrecut-o toată la țară, la bunica din partea mamei. Am mâncat cireșe și vișine, brânză cu roșii , am băut lapte proaspăt. Am hălăduit cu vacile pe malurile Moldovei, ne-am jucat în tranșeele făcute de ruși. Părinții mei au plecat la muncă în Germania și, când au venit să mă ia acasă, au avut un șoc. Eram femeie cu vârsta de copil. Cu țâțe, fund, picioare lungi și antrenate. Am văzut pentru o secundă o sclipire perversă în ochii tatălui. Iar mama a înțeles că, începând de acum, s-a dus dracului toată liniștea ei. Trebuia să mă supravegheze!

"Vorbește, o aud din ce în ce mai îndepărtat. Îmi răscolește firele de păr de pe piept. Stă îmbrăcată cu privirea pierdută. E departe, acolo, acasă la ea. M-am înfiorat deja! Ce bărbat sunt eu?"

-De ce a început să îți fie frică?

-De priviri, de gesturi, de mișcări greșite. Ochi care scormoneau, mâini cu atingeri murdare, fețe mincinoase, buze care rosteau cuvinte libidinoase.

"Da, asta am simțit și eu în noaptea aceea cu căpitanul. Dar eu am ripostat. A horcăit scurt cu furculița în gât și apoi a urlat prelung cu ochii opăriți. Echipajul m-a debarcat la prima oprire. Ah! Mâinile îi coboară spre abdomen. Fierb!"

-Îți aduc gheață? Avem o noapte la dispoziție... sau mai multe. Zâmbi și aruncă o privire spre cutia cu inelul de pe comodă. Nici nu știu dacă o lăsasem eu acolo sau ea... Vrei mai mult?

-Nu cedez prea ușor. Continuă-ți povestea.

-Așa precoce cum eram la începutul liceului, am avut un prieten din ultimul an. M-a dus la balul de absolvire, iar apoi, la etaj, m-a încuiat într-o cameră. Au fost mai mulți. El a fost primul. La un moment dat nu m-am mai zbătut și n-am mai țipat. Ultimul a fost chiar drăguț, mai fusese cu femei. M-a luat încet, m-a îndemnat să-i răspund la mișcări. Începuse să-mi placă atât de mult, încât am uitat de durerea groaznică de până atunci. "Prietenul" era cu ochii holbați, rânjea și și-o freca precipitat. Am avut orgasm și atunci a plecat din cameră. Băiatul cu care am rămas m-a adus acasă. A urmat o noapte albă.

Undeva, pe hol, a sunat un telefon. O voce guturală de olandez a mormăit ceva.

"Acum a revenit cu mâna pe pieptul meu. Brusc îmi înfige unghiile în piele. Tresar de durere. Nu zic nimic."

-Ce a urmat a fost cel puțin la fel de rău. Mama s-a prins din prima. S-a transformat într-un paznic odios, era permanent pe urmele mele la școală și acasă. A avut grijă să mă îmbrace într-un sac de rochie. Fără prietene la telefon, fără online, eram izolată aproape complet. Bietul tata îmi mai dădea cheia când era plecată de acasă. Atunci luam vitrinele la rând și mă holbam la toate femeile elegante, care se plimbau prin mall. Mai rău, părea că totul se întâmplase din vina mea.

-Asta am trăit și eu. Cei slabi sunt întotdeauna vinovați. Am primit o singură șansă în viață. Când, după crimă, echipajul m-a debarcat, nu m-au dat pe mâna poliției. De atunci am avut grijă cum îmi aleg prietenii și cu cine interacționez. De ce nu l-ai reclamat?

"Nu știu cum a ajuns cu mâna tocmai la gambă. Urcă încet și senzual, a trecut de genunchi. Firele de păr s-au electrizat, se unduiau în direcția mâinii ei."

-Stai să vezi. "Prietenul" nu m-a uitat. Și în vara când părinții au mers iarăși la muncă în Germania, împreună cu niște golani din cartier au intrat peste mine și bunica în casă. După ce i-au luat banii, au sechestrat-o în beci. Pe mine m-a violat doar el, probabil așa a fost înțelegerea. Și la final cu o unealtă de gradină mi-a făcut niște urme. O săptămână întreagă am așteptat să se cicatrizeze cât de cât rănile. Tatăl lui era sectorist.

-Cicatricile acelea le-am simțit în apă. Le mai ai sau te-ai operat?

-Curios, urmele acelea îi excită foarte mult pe bărbați. Poate se închipuie în rolul de macho chinuind o femeie. Le-am păstrat.

"Întotdeauna a avut părul negru și foarte lung. Până aproape de șolduri. Părul ei ne-a ținut de cald în noaptea aceea pe plajă. Tânjesc să îl ating, vreau să se apropie de mine și să îl simt cum mă învăluie."

-După ce m-am pus pe picioare, am plecat la Bacău, să mă duc la poliția județeană ca să îl reclam. Din tren m-au luat doi pe sus și m-au băgat în WC-ul gării. Acolo m-a găsit patrula de poliție. Am ajuns în arest fără acte, fără nimic. Acolo am întâlnit un monstru. Și atunci am învățat ce voi face în viitor, care va fi rostul meu în viață. Șeful arestului m-a dat pe bani prima dată la colegii lui. Apoi s-a gândit inclusiv la cei arestați. Unui agent mai bătrân i s-a făcut milă și l-a pus pe fi-su avocat să întrebe de mine. M-a eliberat. Știam deja cine sunt și ce voi fi. Am luat trenul spre București și am făcut centura. Acolo ne-am întâlnit la stână.

"Fata care dansa pe mese era aici cu mine. Nopțile la mare au fost lungi, dar un timp prea scurt pentru a consolida o relație. Cred că eram gelos pe trecutul ei. Nu știam atunci că nu există zâne."

-Ce ai făcut după ce am plecat? După ce te-am părăsit?

-Nu m-ai părăsit. Ai fugit și te-ai ascuns de mine. Am făcut ce știam. Ziua chelneriță, noaptea amantă. La 18 ani mi-am pus în cap să văd lumea. M-am aciuiat guvernantă pe lângă un moldovean rus bogat, pe care l-am cunoscut în marina de la Constanța. Am văzut toată Mediterana cu ei. Noapte de noapte eram disponibilă pentru toată familia si echipaj. Și nefericita de babă, care îi era soție, plângea goală la pieptul meu. Cel mai mare dintre copii era un puștan de vreo doisprezece ani. Când inclusiv el mi-a tras de fustă, mi s-a făcut o silă imensă. Am debarcat în portul următor. Era Rotterdam.

"În Rotterdam am coborât și eu. Vasul avea reparații programate de o lună de zile. Tot echipajul era extaziat. Visau la cartierul roșu. «Jewell», numele ăsta era pe buzele tuturor. «Vrem la ea!». Am vrut și eu la tine. Te-am văzut, știam cine ești."

-Te apropii de final. Nu vrei să vii lângă mine?

-Încă nu. Oricum, în noaptea asta nu mă dezbrac. Asta ne-a fost înțelegerea. Ai mai plăti pentru mine? — zâmbi, dar fără urmă de glumă.

Am întins eu mâinile și am cuprins-o în brațe. M-a respins elegant.

"Materialul textil îi era ca a doua piele. Făcea orice atingere și mai senzuală. Deja mă luase cu amețeală și mâna ei era tot mai aproape..."

-În Amsterdam am devenit profesionistă de top. Cu fiecare client, mai adăugam o treaptă — și tariful urca odată cu mine. Unele, la vârsta mea, se gândesc la pensie. Pot să mai joc rolul fetei naive. Și, culmea, încă prinde. Râse, dar parcă fără convingere.

-Vino lângă mine! Nu mai pot! Rămâi!

"Eram încordat la maxim. Am strâns din dinți. M-am gândit la zilele de trudă și umilințe de pe primul vas. Mi-a folosit, m-am mai liniștit."

-Când știi că am fost cu jumătate de lume, mă mai dorești? Să știi că nu mă pricep să fac mâncare.

-Și eu am văzut jumătate de lume. Și pe primul vas am fost ajutor de bucătar.

"Am răspuns la toate. Vreau să obțin o promisiune fermă. O vreau cu mine!"

Luă cutia de pe noptieră.

-Primesc inelul. Dar am o condiție: niciodată fată!

Privesc excitat, încântat, mirat. Probabil că arăt ca cel mai mare prost. Încă nu înțeleg.

-Niciodată fată! Repetă!

"Vom face și copii? Viața e lungă, nu m-am gândit la asta. Da, e normal să se gândească la copii dacă vom fi o familie. Nu își dorește sa aibă un copil fată. Vreau să fie mai aproape, să ne privim ochi în ochi!"

Îmi citește gândurile. Aproape ni s-au lipit ochii.

-Repetă! — zise ea cu o voce dură.

-Niciodată fată!