Revistă print și online
—V-ați așteptat la asemenea reacții după prima apariție televizată?
—Nu a fost chiar prima mea apariție la televizor. A fost o știre și despre fondarea partidului nostru, mai la subsol, ce-i drept, între festivalul găluștelor și un concurs de pescuit, apoi scandalul cu vicepreședinții, când mi s-au solicitat și declarații.
—Ai dreptate, reformulez: după discuția memorabilă pe care ai avut-o la Total TV.
—Ne așteptam la unele reacții, da.
—Ați fi primul partid care ar legaliza corupția. Au mai fost până acum la guvernare unele care au încurajat-o, au practicat-o sau măcar au tolerat-o, un partid a intenționat chiar să o dezincrimineze, însă voi nu păreți să vă ascundeți după proceduri și cuvinte.
—Aș putea să te contrazic, ținând seama că afirmația mea a fost ușor diferită față de ce s-a pomenit prin presă și pe internet, dar de dragul conversației nu o voi face.
—Apreciez. Așadar, de ce ați legaliza corupția?
—Recunosc că nu mă așteptam la o asemenea întrebare.
—Ajungem și la altele pe această temă.
—Abia aștept. Răspunsul scurt ar fi că, dacă poporul nostru își dorește să aibă parte de corupție și de acum înainte, noi ne propunem să îi facilităm acest lucru.
—Deci nu aveți interese personale în spatele acestei decizii politice.
—Deocamdată nu.
—Deocamdată?
—Nu obișnuiesc să fiu ipocrit. Probabil că politica mă va învăța asta, dar până atunci hai să profităm că încă mă comport pe alocuri ca un om cinstit.
—Cât te mai ține?
—Depinde de alegători.
—Este exact răspunsul pe care îl așteptam.
—Revenind la întrebarea precedentă, momentan nu avem interese personale în sprijinirea corupției. Membrii noștri nu ocupă funcții publice ca să poată abuza de ele, însă după ce vom ajunge la putere lucrurile se vor schimba.
—Foarte interesant, continuă, vă rog.
—Când apar tentația și posibilitatea, îți trebuie niscaiva putere interioară ca să le reziști.
—Și planul tău e să îți eliberezi colegii de viitoarea povară.
—Da, sunt un vizionar.
—A cărui promisiune electorală, deocamdată singura, pare a fi că nu va lăsa corupția să dispară.
—Campania noastră electorală nu se bazează pe promisiuni nerealiste. Spre deosebire de concurență.
—Excelentă replică! Și răspunsul lung la întrebarea precedentă care e?
—Am creat Partidul Adevărat Românesc pornind de la o altă premisă decât celelalte organizații politice. De obicei, fondează partide grupuri de oameni care doresc să promoveze anumite idei și / sau interese. Preferabil unele cu efecte măcar potențial pozitive pentru concetățenii lor, măcar declarativ. Dar în principiu toți spun: noi vrem să facem asta, pentru a obține în societate efectul cutare. Ei, noi abordăm problema altfel. Ce efecte își dorește poporul?
—Cum aflați asta?
—Există metode.
—Un comentator sugera că ați apela la unele mai puțin ortodoxe.
—Nu-ți uita întrebarea. Deci poporul își dorește anumite efecte, fără să îi fie important cum se ajunge la ele, dacă prin intermediul a ce ne-au lăsat scris alde Marx, Mounier, Locke sau Nietzsche. Desigur, ideile acestora au fost gândite acum niște sute de ani și sunt excesiv de actuale în era digitală, fără să mai pomenesc și de specificitățile locale.
—Deci, în concepția voastră, doctrinele politice sunt depășite.
—Da.
—Și, pentru că ele nu mai corespund problemelor actuale ale societății, v-ați decis să le aruncați la coșul de gunoi al istoriei și să veniți cu o concepție originală în ceea ce privește politica.
—Ideea de a nu ne crampona de o ideologie nu e originală, chiar și pe la noi a fost un partid care-și propusese să lucreze pe bază de proiecte, nu de concepte lansate acum două secole. Între timp, însă, le-a cam trecut elanul revoluționar și și-au stabilit orientarea undeva mai pe la dreapta stângii. Ce e însă original la noi, e că nu ne propunem să adaptăm realitatea la o ideologie și să încercăm să găsim în aceasta din urmă răspunsuri la întrebările actuale, ci că apelăm la inteligența colectivă a poporului nostru pentru a găsi direct soluții la problemele pe care le avem.
—Și dacă poporul greșește? E de ajuns să ne uităm la rezultatele ultimelor alegeri ca să ne luăm cu mâinile de cap.
—Poporul nu greșește. Desigur, mai ia câte o hotărâre eronată, însă pe termen lung deciziile și dorințele poporului se dovedesc a-i fi benefice. Nu o spun doar eu, ci și unele studii sociologice.
Fragment din capitolul 2 al romanului Răul cel mai mic
Profesor universitar de matematică la Institutul Politehnic din Paris (după studii de matematică la UBB Cluj-Napoca și un doctorat la Chemnitz, Germania). A publicat volumele de poezii SUROGAT ( 2010) și outSider (2016), și romanele Camera 66(6), *2018 și *Răul cel mai mic, 2025. Este inițiatorul yxismului, editor și cofondator al e-revistei culturale EgoPHobia [www.egophobia.ro]. Membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Cluj-Napoca. Mai multe despre activitatea sa literară se găsesc la www.smg.egophobia.ro.