E o plăcere să te privesc, Adeline. Sigură pe tine, fiecare gest al tău pare studiat și exersat, jucăm o partidă de șah în care tu deții controlul. Știi să asculți, pentru că ai învățat că bărbații ca mine, de vârsta tatălui tău, cu verighetă pe deget, au nevoie și de asta, nu numai de sex. Nu-i vorbă, în pat ești la fel de profesionistă ca în afara lui, e normal, pui suflet în ceea ce faci, clientul trebuie să vadă că te implici. Asta e cheia către fidelizare în orice meserie. Sunt convins că ăsta nu e numele tău real, îmi place, franțuzoaicele au ceva aparte, ele îi zic je ne sais quoi, probabil o tradiție a curtezanelor, m-am întrebat mereu asta. Și eu am mințit în privința identității, e de înțeles, dar nu și în privința profesiei mele. N-aș putea ascunde asta, sunt prea pasionat de ceea ce fac, mă hrănește sclipirea din ochii clienților mei când le ofer ceea ce caută. Unii sunt indeciși, nu toți sunt bogătași, însă eu sunt dispus să negociez, diamantele nu sunt doar pentru milionari. 

Îmi spui că-ți place să te întâlnești cu bărbați maturi și potenți financiar, pentru că sunt mai manierați, ai ce să înveți de la ei, dar au nevoie și de alinare. Ai suflet bun sau poate tatăl tău… M-ai rugat să-ți vorbesc despre meseria mea, e prima dată când te întâlnești cu un bijutier. Îți povestesc despre diamantele naturale, cum sunt extrase rocile de kimberlit, cum sunt exploatați oamenii și mai ales copiii în Africa, despre diamantele însângerate, mi-ai spus că ai văzut filmul cu Monica Bellucci și Bruce Willis. Din fericire, de câteva zeci de ani, se produc și pe căi artificiale, e nevoie doar de câteva luni și prețul este cu o treime mai mic. Ca să nu mai vorbim de costurile morale, nu mai mor oameni din cauza lor, dar nu cred că vreo femeie care primește inelul de logodnă se gândește la asta. Știai că Leonardo di Caprio a investit milioane într-o fabrică de diamante? Hm, eram sigur că-ți plac mondenitățile.

Adeline, sigur că e fascinant să lucrezi cu asemenea pietre! Gândește-te la sculptorul care ia un bloc de rocă, îl ascultă, iar sufletul din el îi ghidează dalta și ciocanul. Așa sunt și eu, când primesc piatra neșlefuită, stau zile întregi să mă gândesc ce ar putea să ascundă, dacă voi face tăieturi smarald, radiant, prințesă, marchiză, Ascher, sunt multe lucruri de care trebuie să țin cont aici, nu te plictisesc cu detalii despre cei 4C, știu că ai da impresia că mă asculți, dar vreau să reții că sunt un artist. Iau lucruri moarte și le dau suflet.

Da, țin intenționat mâna cu verighetă la vedere, sunt curios cum reacționezi, deși sunt sigur că majoritatea clienților tăi sunt căsătoriți. Oare ești curioasă cum sunt nevestele celor cu care te întâlnești? Evident, știi că nu există grad de comparație, altfel bărbații lor nu ar tânji după tine, nu ți-ar face cadouri scumpe, nu te-ar lua în mici escapade, nu ți-ar îndeplini toate mofturile. Ce să-ți spun despre Kimberly? Era frumoasă, nu ca tine, dar pentru mine era cea mai frumoasă, până în clipa în care am găsit-o într-o seară legată, torturată, mutilată și fără suflare. Nemernicul credea că Adrian Walsh își aduce bijuteriile acasă, așa a spus când l-a prins poliția. A mărturisit totul, cică iubita îl amenințase că-l părăsește dacă nu-i cumpără un inel cu diamante. Ticălosul a primit condamnare pe viață, dar cum mi-o aduce asta înapoi pe Kimberly a mea? Însă tu, Adeline, n-ai de unde ști. Am fost terminat la început, m-am simțit vinovat, dacă nu m-aș fi dus la serviciu, dacă n-ar fi știut lumea cu ce mă ocup, dacă…, dacă… Și tot scumpa mea Kimberly m-a salvat, să știi, Adeline! Mi-a apărut în vis, purta cel mai frumos colier de diamante, douăsprezece pietre superbe, m-a luat în brațe cu mâini reci și mi-a cerut să-mi pun tot sufletul în ceea ce fac, să-i dăruiesc cea mai frumoasă bijuterie, de neuitat. Și asta fac, Adeline, asta fac! Dar nu, n-o să-ți vorbesc despre ea, nu vrei să vezi bărbați plângăcioși, nu c-ar fi o problemă pentru tine, sigur ai mai văzut, poate chiar plătesc mai bine, că se simt și mai vinovați.

Îmi plac ochii tăi, Adeline, și buzele tale, mă bucur că n-ai simțit nevoia să le înfrumusețezi artificial. Sunt atent la detalii, e defect profesional. Ai zis că și sânii sunt naturali, totul este așa, chiar și culoarea părului, aproape perfectă dacă n-ar fi nenorocitele astea de unghii false. Nici rochia nu te avantajează prea mult, dar e bine că n-ai venit într-o fustă cât palma, cum au făcut-o altele. Te-ai îmbrăcat în negru, cu un decolteu suficient de generos încât să atragă atenția, însă nu atât de mult să arate că ești o femeie ușoară. Nu-mi place ca la restaurant să se holbeze lumea la noi din cauza discrepanței. Apreciez că ai ținut minte culoarea mea preferată. 

Îmi place că râzi la glumele mele, dar tot nu știu dacă sunt pe gustul tău sau pentru că știi că vei fi plătită. Poate speri la un bonus generos. Chiar îți par atrăgător? E drept că imaginea contează, investesc mult în ea, chiar dacă încep să-mi apară câteva fire albe. Cineva mi-a spus că bărbații cu păr grizonant sunt sexy, ce părere ai tu? Am putea vorbi despre muzică, despre filme, dar nu cred că suntem pe aceeași lungime de undă, nu mi te imaginez pe tine ascultând muzică clasică. Pe mine mă relaxează când lucrez nopțile, șlefuitul unei pietre poate dura luni întregi, mai ales că unele au 70 de fațete, și mi se pare că timpul trece mai ușor când asculți Dance of the Knights sau Lacrimosa lui Mozart. Nu, n-am ascultat Maroon 5, nu pare să fie genul meu. 

O să ți se pară amuzant, dar bijuteriile mele de suflet au primit nume. Nume ale unor femei pe care le-am cunoscut. Frumoase, dar nu ca tine. Nu cred că mă face asta pervers, nu-i așa? Hai să-ți arăt niște poze, sunt mândru de munca mea. Uite, asta se numește Amanda, asta e Miss Fortune, Rebecca, Shanon, Lauren, Christine, Ludivine - nu, nu era franțuzoaică, ci din Guineea Franceză, dacă știi unde e. Nu-i nicio rușine, nici eu n-am știut. Am 11 diamante în care am pus tot sufletul meu, sunt moștenirea mea, o să mai șlefuiesc unul în curând, vor dăinui în memoria lui Kimberly. Dar ți-am spus, fac ceea ce fac cu pasiune, nu-mi înșel niciodată clienții…

Nu știu dacă ceilalți bărbați îți vorbesc despre soțiile lor, eu pot s-o fac doar la trecut. A venit la mine cu o urnă mică, erau rămășițele câinelui ei. Mi-a spus că aflase că din cenușa cremată se pot face diamante și că ar vrea să-l aibă pe Lance mereu cu ea. M-am fâstâcit, auzisem despre procedură, m-am documentat pentru ea, era ceva nou și costisitor. Au trecut peste zece ani de atunci, tehnologia a evoluat, acum sunt din ce în ce mai mulți oameni care aleg asta. Pare sinistru, dar există studii care afirmă că peste zece ani costul transformării unei rude decedate în diamant va fi mult mai ieftin decât al unei înmormântări tradiționale. Ca să nu mai spun de faptul că piatra obținută din cremare e la fel de veritabilă ca cea naturală. E nebunesc, nu? Să-ți spun cum se face, cât încă mă asculți? Nu vorbesc prea mult despre asta, sună un pic morbid. Dintr-un corp adult incinerat rămân vreo două kilograme de scrum. Pentru a crea un diamant e nevoie de doar două sute de grame de cenușă sau 10 grame de păr. Eu prefer cenușa. Din ea se izolează carbonul, cu un procent de puritate de 99%, din păcate nu se poate mai mult, pentru că nu se poate separa de Bor, dacă mai ții minte lecțiile de chimie din liceu… Dar nu cred că ai fost o elevă tocilară, nu vreau să te jignesc. Mai departe, carbonul este inclus într-un proces de grafitizare și… Scuză-mă, Adeline, mă ia valul, dar sunt fascinat de asta. Mi-ar plăcea să pot face tot procesul ăsta de unul singur, dar costă prea mult aparatele, sunt nevoit să externalizez, am doar un crematoriu portabil la casa de vacanță, undeva nu foarte departe. Ecologic, nu emană mirosuri, chiar dacă ard materie organică, plastic, deșeuri, nu consumă mult, chinezii fac și lucruri de calitate. 

Mi-e greu să ne despărțim, Adeline, începusem să mă obișnuiesc cu tine. A câta întâlnire este? A cincea? Sper că n-ai uitat să iei la tine pașaportul și că ți-ai anunțat prietena că pleci în excursie cu Damien Taylor, n-am idee de ce mi-am ales numele ăsta. Sau cred că știu, era numele băiatului de care fusese îndrăgostită Kimberly în adolescență, cel care o făcuse femeie și apoi a râs de ea. Tu ai un iubit, Adeline? Știe cum îți câștigi banii? Ești frumoasă, te pricepi să învârți un bărbat, dar poți mai mult. Ești cenușa din care se nasc pietre strălucitoare. Te voi ajuta eu.

Tu dormi acum, ești obosită după partida de sex, te străduiești și acum ca la prima întâlnire. Ești atât de senină când dormi, ai ceva angelic, de copil crescut prea repede, ce goluri ai în suflet? Sforăi ușor, e un pic deranjant, ți-a mai spus cineva asta? Și Kimberly făcea la fel. Să-ți mai spun un lucru despre mine, trebuie să-l știi. Ticălosul care a omorât-o pe soția mea e închis pe viață, aș fi vrut să-l fac să sufere la fel cât a suferit ea. I-am trimis anonim o fotografie cu diamantul Amanda. Probabil crede că iubita lui a fugit cu altul și nu mai vrea să știe de el.

Dormi Adeline, n-o să suferi. Nu sunt lipsit de suflet, am ales o otravă care te stinge încet, în somn. N-o să ai ochii măriți de groază, n-o să simți spasme și convulsii, n-o să te întrebi de ce. Te voi transforma în ceva minunat, din cenușa ta va ieși cel mai frumos diamant al meu, și voi termina bijuteria pe care mi-a cerut-o soția mea. Nu te ajută prea mult să știi asta, dar n-o să scap nepedepsit. Nu mai am mult de trăit, am cancer, voi începe chimioterapia curând. Nu vreau să mă vindec, dar chimicalele distrug borul. De ce e important asta? Pentru că după ce te voi șlefui și vei străluci așa cum meriți, voi înghiți și eu otravă, nu înainte de a face public cine sunt și de ce am făcut-o. Toată lumea va vedea minunățiile din dragoste pentu Kimberly. Voi lăsa dispoziții să fiu și eu cremat, un avocat va duce urna cu cenușa mea la o firmă care face diamante funerare, iar lipsa borului va ajuta la producerea unei pietre foarte clare. Apoi avocatul o va duce la un bijutier pentru șlefuire și o va abandona acolo. Probabil va fi folosită pentru un inel de logodnă, iar sufletul meu va umbla liber prin lume.

Somn ușor, Adeline!