OPTm
nr. 69

piranesi

piranesi

corporalitatea la roșu a unei clădiri începute și abandonate în 2008

pereții de cărămidă care n-o să mai fie niciodată dați cu glet

scările de beton pe care n-o să mai pună nimeni mochetă

- perspectiva infinită a romei potențiale

 

graffiti cu porc încălecați peste taguri

trei plăci de tablă sudate și văruite

băltoaca pe care n-o poți trece decât sărind cu pas mare pe trei bca-uri

- detaliile inutile ale antichităților săpate din grădini de zarzavat

 

rezistența lumii reale în fața ambițiilor artistice

 

hala traian le ține pe toate la un loc

huruitul tramvaielor le ține pe toate la un loc

clopotele de la hagiului le țin pe toate la un loc

- doar cuprul și cerneala pot să creeze un loc

 

ierbar

îmi amintesc

cum ne punea doamna învățătoare să facem ierbar

 

mă duceai în fiecare toamnă în grădina botanică și-mi ziceai basme din regie

îmi povesteai cum făceai mărțișoare cu barney pe care le vindeai la universitate

îmi povesteai de bișnițarul șchiop care avea o sabie în baston

și de cum ai reușit să faci rost de un poster cu kiss

 

eu n-am reușit niciodată să fac un ierbar

dar tu te pricepeai atât de bine să-ți faci viața o poveste

 

poate dacă aș fi citit când eram mic françois le champi nu s-ar fi ajuns până aici

poate aș fi luat un f.b. pe ierbar și nu s-ar fi întâmplat toate chestiile care sunt acum între noi

sau poate că așa ne-a fost scris în stele și niciunul dintre noi nu este vinovat

ajungi să gândești ciudat atunci când nu știi la ce să te aștepți de la cei din jurul tău

 

când te ascundeai, aplecat, prin labirint

nu mi-aș fi închipuit că te voi căuta o viață întreagă

 

după melci

îmi plăcea să mă joc în curte la liceul de poștă

 

și cel mai mult îmi plăcea de andrei

andrei era mai mare

și inventa mereu cele mai frumoase jocuri

 

ne jucam mereu numai noi doi

ceilalți copii râdeau de el

cred că ar fi râs și de mine

dacă n-ai fi fost tu acolo

 

era toamnă și plouase mult

andrei m-a luat de mână și m-a dus în spatele liceului

când ne-am oprit pe betonul ud

de pe pământul jilav ne privea un melc

 

nu mai văzusem niciodată un melc

se mișca atât de încet și mi se părea atât de ciudat

așa trebuie să arate și îngerii care îmi bat în geam

nopțile în care doar mă prefac că dorm

 

n-am făcut altceva decât să stăm aplecați și să ne uităm la melc

mi se părea că-mi scapă ceva ce andrei înțelege

cred că nu aveam acces la planul la care era el sensibil

n-am plecat decât când m-ai strigat tu

 

și tot tu-mi spui acum

săracul băiat era bolnav

dar tu nu înțelegi-

andrei a fost singurul căruia melcul i s-a dezvăluit în adevărata sa formă

 

poate că de-aia nici nu vreau să știu „ce mai face” andrei

-nu-mi mai aduc aminte decât geaca roșie și o pereche de mâini frumoase

poate că de-aia nu vorbesc niciodată despre asta

-trebuie să avem cu toții câte ceva sfânt în viață, nu?

                                                                            bluff

nu mi-a plăcut niciodată să mint

nu m-am priceput niciodată la jocul ăsta de-a inventat vieți paralele

poate pentru că te-am văzut pe tine jucându-le pe toate atât de bine

încât mi-am dat seama de la început că nu te voi putea egala

te pricepeai și la bridge, și la whist, și la poker

îmi explicai că până la urmă cam toate jocurile astea sunt la fel

dacă te pricepi la unul, te pricepi la toate

și trebuie neapărat să minți altfel nu ajungi nicăieri

reușeai să câștigi toate contractele, să iei toate mâinile și tot potul

la fel cum reușeai să câștigi în fiecare dintre viețile tale

pe alții reușeai să-i păcălești dar eu mereu mă prindeam de șmecherie

dacă te uiți suficient la cineva cum joacă ghicești mereu cacealmaua

nu-ți mergea cu mine și de-aia erai mereu furios îmi spuneai

mai dă-o dracului de biblie și mai scutește-mă cu corectitudinea ta de căcat

tu chiar nu înțelegi cum merge viața?

ești împrăștiat pe la atâtea mese încât nu cred că mai am ce găsi

Mihail Lucian FLORESCU

Studii de cultură franceză și germanistică (Universitatea din București), o licență despre Sonetele lui Walter Benjamin, în curs de apariție la Editura Universității din București. În prezent, este student în anul al treilea la Facultatea de Litere a aceleiași universități.

 

 

 

 

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

 

 

NOUA LITERATURĂ

 

Matur, autentic, cu viziune epică, Mihail Lucian FLORESCU scrie poeme de observație, din postura unui regizor care amestecă fără greș materia prezentului cu evocarea.

„poate dacă aș fi citit când eram mic françois le champi nu s-ar fi ajuns până aici"

D​oina RUȘTI

 

 

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Recomandată de

Ioana FRUNTELATĂ

​Editura Universității din București

 

MEGA-Târgul de Carte

ElefantFest

 

CĂRȚI NOI

 

 

Corint

Button Black

 

LITERA

 

HUMANITAS

 

 

SCRIITORI

Viața culturală

Doina Ruști & Andrei Velea, Galați, 2019

Librăria Humanitas

 

 

LITERA

 

Copyright © optmotive.ro