"Amfiteatru" e primul cuvânt la care mă gândesc atunci când trebuie să discut despre aspectele pozitive când vine vorba despre cum este să fii student. Fiind studentă în cadrul filologiei, aș spune că e un soi de realism magic factual să intri într-un amfiteatru fără nicio direcție, într-o zi oarecare, și să ieși de acolo mai plin de viață, de sens, nu doar de informații noi. Încă din al doilea an de la licență, după ce ieșisem de la un curs despre Harold Bloom, aveam o micro-fantezie de a fi st ...

Trecutul rămâne o dimensiune temporală fascinantă nu doar pentru noi, ci și pentru personajele noastre din literatura universală. Până și în spațiul intrinsec al ficțiunii regăsim modalități de cristalizare a unui moment, astfel încât să păcălim timpul prezent cu fiorii asociați unui eveniment important din trecut. Acest fenomen îl regăsim și în romanul Doamna Bovary de Gustave Flaubert, unde avem multiple scene în care Emma sacralizează momentele de nostalgie în compania propriilor săi panto ...

am mai învățat un vers pe de rost

de parcă mi-aș fi învățat propria moarte

dulceață crematorică

mi se lipește de zâmbetul

cu buze din ce în ce mai crăpate

și livide

apa din care beau

seamănă cu un lichid

cu gust bovaric

încep să casc

,,un spleen?"

mă întreabă Baudelaire

în timp ce se uita țintă la

top crop-ul meu modern

și fumul țigării sale

pune în obscuritate

normele sociale

*

mi-ar plăcea să trag de

șireturi

timpul

poate s ...