am mai învățat un vers pe de rost

de parcă mi-aș fi învățat propria moarte

dulceață crematorică

mi se lipește de zâmbetul

cu buze din ce în ce mai crăpate

și livide

apa din care beau

seamănă cu un lichid

cu gust bovaric

încep să casc

,,un spleen?"

mă întreabă Baudelaire

în timp ce se uita țintă la

top crop-ul meu modern

și fumul țigării sale

pune în obscuritate

normele sociale

*

mi-ar plăcea să trag de

șireturi

timpul

poate se împiedică

și stă în loc

măcar câțiva ani

mi-ar plăcea să fie spitalizat

în timp ce eu mă bucur

de toată existența asta

atemporală

cu mici particule albe

care alunecă

pe umărul meu

iar valurile

dobândesc o staticitate

care mă liniștește

și îmi șoptesc tandru la urechea tăiată

acoperită cu sânge coagulat

că everything will kill you

dar nu azi

dar nu acum