Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Macondo. Cam greu de localizat, chiar și cu cel mai performant GPS, având în vedere că satul exista doar în mintea lui Gabo.

García Márquez a creat acest loc magic, inspirat chiar de orașul său natal, Aracataca, și de casa bunicilor, în care a copilărit. Eu am ajuns pe la începutul anilor 2000 în Columbia, dar doar în Bogotá, de unde mi-am cumpărat vreo șase cărți ale marelui scriitor în original.

"Jose Arcadio Buendía ignora cu desăvârșire geografia ținutului. Știa că spre răsărit erau munții de netrecut și, dincolo de ei, vechiul oraș Riohacha, unde în vremuri apuse- după cum îi povestise primul Aureliano Buendía, bunicul lui- sir Francis Drake se deda sportului de a vâna caimani cu lovituri de tun și apoi îi peticea și-i împăia ca să-i ducă reginei Isabel.

În tinerețe, el și oamenii lui, cu femei, copii și animale și cu tot felul de obiecte casnice, trecuseră munții în căutarea unei ieșiri la mare și, după douăzeci și șase de luni, renunțaseră și întemeiaseră Macondo, pentru a nu fi nevoiți să facă atunci cale întoarsă. Era, așadar, o rută care nu-l interesa, căci nu-l putea duce decât în trecut.

Spre sud erau smârcurile, acoperite de un etern strat vegetal, și vastul univers al mlaștinii mari care, după mărturia țiganilor, era nesfârșită. Mlaștina mare se confundă la apus cu o întindere nesfârșită de ape unde viețuiau cetacee cu pielea delicată, cu cap și piept de femeie, care îi duceau la pierzanie cu farmecul țâțelor lor enorme."

"Lumea era atât de recentă, încât multe lucruri nici nu aveau încă nume, iar pentru a le deosebi trebuia să le arăți cu degetul. Era într-adevăr un sat fericit: nimeni nu avea peste treizeci de ani, nimeni nu murise încă."