Revistă print și online

Zavaidoc

Dintre noi trei, Zoița se pricepe cel mai bine la aparențe. Dă din ea vorbe, și se îmbracă de mare spectacol, uneori ne întâlnim pe Calea Victoriei și nici nu-mi dau seama că este ea. De pe la 15 ani cântă pe franțuzește, știe canțonete, iar acum o acompaniază pe-o grecoaică, rămasă de la război, fată de colonel ori maior, care mai are și-un văr, urât rău și năsos. Ei trei cântă noaptea prin niște bistrouri mai deocheate și printr-o sala de bal, de pe Moșilor. Au intrat în combinație și cu un trompetist, iar într-o noapte m-au luat și pe mine să cântăm jazz printr-un subsol din strada Fântânii. Zi după mine, bărzoiu’, mă îndemna Zoița, și eu strigam pe două cuvinte, de jos, de la bas, spre balcon, unde mi se făcea vocea ca de puțoi nehalit. Iar când ajungeam acolo, repetam cuvintele în demență, de înnebuneau bețivii și se sculau drogații din somn.

La multe petreceri tâmpite m-am dus cu ea, fără Lică, numai noi doi de nebuni, ea cu acordeonul pe țâțe, iar eu - gurist. Ne-am dus și la curve împreună, într-o casă de pe bulevard, din spatele brutăriei Raul. Toată clădirea aia e plină de apartamente dichisite, de fete drăguțe, de luat cu ora, dar tot acolo sunt și niște petreceri ale dracului, de dezbrăcați și perverși. Unii sunt studenți la Paris, veniți pentru o zi-două, ca să ne spună ce-au mai văzut în materie de distracții, pe la alte dezmățuri. Dar vin și actori, dansatoarele de la Vișoiu și altă lume în care fierbe pipota de dorințe, ca la oricine. Lasă, Ică, dă-i dracu, nu ne interesează pe noi ce fac ăia, dacă vor să le cântăm, îi tragem, că e pe bani. Asta este Zoița! Și-i dau dreptate.

Avem vreo zece cântece fără perdea, pe care le cântăm oriunde, fără Lică, săracul, om nevinovat, care n-ar merge să cânte măscări nici dacă i-ai da dublu. Dar Zoița știe toate distracțiile și toate soiurile de lume. Nu e loc în București, unde să nu-și fi băgat coada ori om la care să nu știe s-ajungă.

(Zavaidoc în anul iubirii, roman, în curs de apariție la Bookzone)

Doina RUȘTI

Doina RUȘTI, prozatoare cu 40 de titluri traduse în peste 15 limbi, a scris romanele Fantoma din moară (2008), Lizoanca la 11 ani (2009) ), Logodnica (2017), dar este mai ales cunoscută prin trilogia fanariotă, compusă din Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015). A mai publicat Zogru (2006), Cămașa în carouri (2010), Omulețul roșu (2004), Mămica la două albăstrele (2013), Paturi oculte, și două volume de povestiri. Între cele mai recente romane traduse: L’omino rosso (2021, Roma), The Book of Perilous Dishes (2022, 2024, Londra), Zogru (2022, Marsilia) și A malom kísértete (2024, Budapesta). Are titlul academic de profesor univ. dr., cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale pentru film. Premii: premiul pt. Proză al Uniunii Scriitorilor /2008 și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române/2009. doinarusti.ro