Prima revistă de creație hibridă, înființată în 24 februarie 2020.

Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune

Șerban Pavlu e în salon, la Ficțiunea

Cel mai mult mi-a plăcut rolul din Charleston (r. Andrei Crețulescu), pentru că acolo a fost probabil mai puțin actor și mai mult personaj de roman, prin urmare, mai aproape de imaginarul meu, dar și de percepția pe care o am asupra lui.

Vorbesc desigur despre Șerban Pavlu, intelectual tipic pentru generația lui, adică  atașat de fondul valoric tradițional și, în mod paradoxal, situat în rolul de negator al ordinii vechi,  aspirant la schimbarea universală. De aici și vine potențialului său avangardist, încă nevalorificat, și prietenia cu Radu Jude.

Toată lumea din familia noastră (video)

Apoi, mai există o altă latură a sa, de bucureștean, tot tipic, înrudit în esență cu tipologiile impuse de literatură, de unde și disponibilitatea lui pentru orice rol.

Dacă n-ar fi mers spre actorie, ar fi ajuns scriitor. Acestea au fost semnele adolescenței sale. Dar opinia mea n-a contat, jocul și drama au călcat peste iluziile mele literare.

Celelalte personaje pe care le-a făcut l-au impus ca figură particulară și caracter puternic, două trăsături la care un actor ajunge foarte greu. Cu mult mai în largul său pe scenă, e totuși mai cunoscut prin filme, care i-au conturat treptat imaginea și i-au pus în valoare talentul.

Urmărindu-l de-a lungul ascensiunii sale, am ajuns la convingerea că nu s-a despărțit niciodată de literatură, iar "fețele", pe care le-a lăsat  în numeroasele roluri, au un potențial narativ, înrudit cu literatura pe care n-a scris-o încă.

Tocmai de aceea sunt foarte bucuroasă că s-a alăturat grupului nostru de nebuni, format din scriitori, actori, regizori, fotografi, muzicieni și alți mulți iubitori de ficțiune, care cred în arta hibridă. Se nimerise să aveam un fotoliu în salon, căptușit cu mătăsică de Malta, numai bun pentru el. Bine ai venit, Șerban Pavlu!  

Doina RUȘTI

Doina Ruști este prozatoare "de primă mărime a literaturii de azi", după cum o numește Nicolae Breban , "de mare talent și intuiție", în opinia lui Norman Manea , distingându-se printr-un stil puternic și vibrant. Romanele și povestirile ei sunt premiate, traduse în mai multe limbi și studiate în școli. Opera sa se remarcă prin îmbinarea fantasticului și a realismului social dur, romanul său de referință fiind Fantoma din moară (2008), ficțiune puternică despre comunismul românesc, roman inclus în neogoticul postcomunist, atât în Enciclopedia lui J. A. Weinstock, de la Routledge, cât și în Studies in Gothic Fiction, Zittaw Press. Venind tematic în completare, Ferenike, romanul cel mai personal, este o ficțiune politică, autobiografică (Humanitas, 2025). La fel de apreciat și poate cel mai cunoscut roman al său este și Lizoanca la 11 ani )(2009), roman despre prostituția infantilă, ca stil, comparat de critica occidentală cu Ciuma* lui Camus (Il Libero), cuprins în multe programe europene (între care la Școala Doctorală a Universității Barcelona). De largă popularitate se bucură trilogia fanariotă, compusă din romanele Manuscrisul fanariot, Mâța Vinerii (The Book of Perilous Dishes*) și Homeric, romane care explorează imaginarul balcanic, într-o formulă originală, fabulatorie și de actualizare a istoriei. Mircea Muthu i-a dedicat un capitol în cartea sa, Balcanismul literar românesc. Mai multe aici