Anumite vizite la muzeu sunt memorabile. Pe lângă plăcerea firească de a păși în liniște pe pardoseala de marmură și de a străbate cu ochii larg deschiși săli ticsite cu opere de artă, poți avea surpriza de a întâlni câteva personaje care nu te mai părăsesc niciodată. Ele vin cu tine pe străzi și bulevarde, apoi acasă și rămân în interiorul tău, trezindu-ți nostalgii, întrebări sau o simpatie spontană.

Cea mai importantă întâlnire de acest fel pentru mine a fost cu "Femeia cu mască", un tablou ...

Micul infern, comedie în trei acte, scrisă de Mircea Ștefănescu (1898-1982) și regizată de Mircea Cornișteanu, se joacă pe scena Teatrului Național de ani buni și de cele mai multe ori cu casa închisă, iar acesta este motivul pentru care am reușit să prind bilete abia din a treia încercare. Atracția mea pentru montările clasice, distribuția acestei piese și începutul stagiunii n-au făcut decât să mă entuziasmeze peste măsură. Iată-mă, așadar, într-o seară de vineri, intrând cu nerăbdare în sal ...

Piesa Neliniște de Ivan Vîrîpaev, dramaturg polonez de origine rusă, în regia lui Bobi Pricop, cu Dorina Lazăr în rol principal, a avut premiera anul trecut și se joacă la Teatrul Odeon în stagiunea curentă, într-un decor minimalist.

Ula Richter (Dorina Lazăr), o faimoasă scriitoare americană cu origini polonezo-germane, acceptă să-i acorde un interviu tânărului jurnalist polonez Krzysztof Zieliński (Niko Becker). În apartamentul ei din New York se mai află Natalie Blumenstein (Nicoleta Left ...

Khaled Hosseini, Și munții au ecou, Niculescu, 2020

Khaled Hosseini este unul dintre scriitorii pe care i-am evitat multă vreme. American de origine afgană, el transpune în romanele sale istoria zbuciumată a țării în care s-a născut. Personajele sale pornesc în viață cu multe visuri și speranțe, doar pentru a le vedea făcute țăndări pe fundalul unor evenimente brutale, care mătură totul în calea lor. Avem, așadar, de-a face cu povești în care oameni simpli sunt puși în împrejurări extraor ...

Doina Ruști: Dragă Simona, mă încântă fotografiile tale, pentru că nu sunt simple portrete, ci personaje, cum a fost Velea de pe coperta revistei Ficțiunea,103. De aceea, te întreb: care este povestea personajului tău preferat?

Simona Andrei: Inițial este un fel de Mona lui Sebastian din Steaua fără nume. O prezență fragilă, fugită de acasă, dar suficient de curajoasă încât să încerce să-și caute propria definiție. Apoi se transformă într-o prezență singuratică, izolată de zgomotul lumii, car ...

Și dacă s-ar duce? Ligia urca scările șovăind la fiecare treaptă. În ultima jumătate de oră vizitase micul muzeu de la subsolul Teatrului Național, iar acum reveni în foaierul sălii mari. Mai erau doar cinci minute până la ora unu, ceea ce explica grupul așezat pe canapelele din partea stângă a foaierului. La casa de bilete nu aștepta nimeni. Mai ezită câteva momente, apoi se hotărî. Savura jocul acela, jocul ei, cu cea mai mare voluptate. Știa că nu va putea continua la nesfârșit, iar gândul ac ...

Vâlvătaia apusului s-a stins de ceva vreme, lăsând loc unui albastru spălăcit. În biroul ei, umbrele se lungesc tot mai mult și știe că ar trebui să se ridice din scaunul ergonomic și să plece acasă, dar nu se poate mișca. Încăperea încă mai păstrează un iz ușor de sudoare și pământ reavăn. Ar trebui să deschidă fereastra, dar nici măcar asta nu se poate îndemna să facă. Privește în gol de când a ieșit el pe ușă, cu senzația corozivă a unui eșec întinzându-i-se în piept ca o arsură gastrică.

...

Ruta Sepetys, Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989, Epica, 2022

Poveștile plasate în perioada comunistă ocupă rafturi întregi în librării și biblioteci. Pe de o parte, e firesc, date fiind rănile adânci pe care le-a lăsat în urmă regimul. Unele au început să se vindece, altele încă supurează. Și totuși, nu îmi pot înfrâna strângerea de inimă pe care o simt ori de câte ori trec pe lângă aceste șiruri de cărți. Îmi vine să oftez și să merg mai departe. Nu este comunismul un subiect obosit, epu ...

Alexandru Șerban, Mai este puțin până mâine, Velvet Story, 2022

Atunci când am început lectura romanului Mai este puțin până mâine, semnat de Alexandru Șerban și publicat la editura Velvet Story, mi-am zis că pesemne mă așteaptă încă o poveste cu vampiri, cu mult sânge și colți la vedere, agresivitate nebună și un munte de cadavre. Am pornit, așadar, cu această prejudecată în minte și am descoperit cu totul altceva.

Povestea începe în Londra, în secolul al XIX-lea, unde doi prieteni, Jo ...

Au fost anunțate cărțile nominalizate la International Dublin Literary Award (Premiul Literar Internațional Dublin), aflat la ediția cu numărul 29. Sponsorizat de consiliul municipal al orașului Dublin și fondat în 1996, acesta este cel mai substanțial premiu anual acordat unei lucrări de ficțiune publicată în limba engleză, valorând 100.000 de euro. În cazul în care cartea câștigătoare este tradusă dintr-o altă limbă, autorul primește 75.000 de euro, iar traducătorul 25.000 de euro. Caracterul ...

Mi-am propus ca anul acesta să citesc mai multă literatură română contemporană. Și totuși, lectura unui volum de poezie îmi trezește mici neliniști, pentru că solicită mai multă răbdare, calm interior, iar uneori implică o recitire. Chiar și o a doua. Poeziile sunt esențe, așadar ratarea sensului lor pândește la fiecare pas.

Amar lin, volum de poezie semnat de Florin Spătaru, surprinde prin imagini vii și nu are nimic din ermetismul peste care mă temeam că am să dau. Versurile sale au adesea ...

Cetatea cucului din nori, romanul lui Anthony Doerr, este inițial o lectură sinuoasă, amețitoare, pentru ca apoi să te acapareze cu totul și să nu te mai părăsească un timp. Dincolo de primul strat de alambicare, ce îngreunează întrucâtva parcurgerea textului, începe să se întrevadă firul roșu ce unește cele trei planuri temporale ce stau la baza narațiunii: puterea poveștilor de a alina și a vindeca.

Un manuscris din Grecia antică este descoperit într-o mănăstire din Constantinopol. Ana, or ...

Zilele geroase mă transformă într-o pisică leneșă cu tabieturi precise: căldură, priviri piezișe aruncate în stradă din spatele geamurilor aburite, ceaiuri aromate și câte o carte bună, a cărei lectură să curgă lin în serile molcome, albăstrii.

Viespea de pe limbă, volumul de proză scurtă semnat de Florin Spătaru, mi-a spulberat rapid confortul în care mă instalasem, înlocuindu-l cu o gură de aer tare, întocmai ca cel de afară. Povestirile s-au desfășurat în ritm alert, cadru cu cadru, într- ...

Descântece și blesteme, strigoi și vrăjitoare, leacuri și poțiuni, credințe, obiceiuri și mentalități specifice epocii fanariote de la noi din țară, toate aceste elemente sunt valorificate de Doina Ruști în romanele sale, iar cartea Reminiscențe medievale în opera Doinei Ruști scrisă de Adrian Badea propune o cheie pentru o înțelegere mai profundă a multelor straturi de înțelesuri prezente în proza ruștiană.

Nu evit lucrările de critică literară. Ele pot întregi lectura operelor unui autor, ...

Zilele geroase mă transformă într-o pisică leneșă cu tabieturi precise: căldură, priviri piezișe aruncate în stradă din spatele geamurilor aburite, ceaiuri aromate și câte o carte bună, a cărei lectură să curgă lin în serile molcome, albăstrii.

Viespea de pe limbă, volumul de proză scurtă semnat de Florin Spătaru, mi-a spulberat rapid confortul în care mă instalasem, înlocuindu-l cu o gură de aer tare, întocmai ca cel de afară. Povestirile s-au desfășurat în ritm alert, cadru cu cadru, într- ...

Prea roz, volumul de proză scurtă semnat de Cătălina Steriu, te ademenește încă de la primele pagini cu aceeași grație firească pe care o afișează pasărea flamingo neagră de pe coperta roz. Atunci când am terminat de citit cartea, acest detaliu mi s-a părut grăitor. Poveștile care compun volumul emană o stare roz, care îndeamnă la visare și contemplare, dar care se dovedește a fi înșelătoare în cele din urmă, căci rozul diafan se adâncește tot mai mult, scoțând la iveală nuanțe pătrunzătoare, ...

Tot ce-și dorea era o zi încăpătoare. Sărbătorile treceau întotdeauna în goana mare, irosite printre cumpărături febrile și vizite anoste, încât la începutul fiecărui an se simțea de parcă i-ar fi fost furată o frântură de viață. Acum însă nu răspunse niciunei invitații și își cumpără doar strictul necesar. Își puse niște ghete comode și porni de-a lungul Căii Victoriei, lăsând tot mai mult în urmă termenele-limită și îndatoririle sub care fusese strivită de la o vreme.

Merse cu pas măsurat, s ...

Revista Ficțiunea mi-a atras atenția încă de la apariție, dar am început să stărui cu adevărat asupra ei abia la începutul acestui an. Luasem o pauză de la un proiect literar mai amplu, la care lucram deja de ceva timp și care se încăpățâna să stagneze, și am hotărât să revin la prima mea pasiune: proza scurtă. Aveam nevoie să mă îndepărtez o perioadă de povestea care ajunsese într-un punct mort (și de întrebarea tot mai angoasantă: cum voi reuși să finalizez ce am început?) și să scriu noi po ...

Pornim de la imaginea atașată și scriem depre… melancolie; despre personajul din  imagine, despre o experiență în marginea melancoliei, despre ceea se se întâmplă în afara cadrului, despre acel lucru pe care ți-l revelează imaginea și care e doar al tău (un secret, o amintire, un gând…). Poate despre cât detești melancolia. Poate despre un om înecat în nefericire.

Doina Gecse-Borgovan

Lângă telefon

Le-am supărat pe amândouă. De câteva nopți visez așa urât, că pur și simplu am simțit ...

Își luase obiceiul de a-și privi mâinile încă de când era mică. O fascinau, parcă aveau o voință proprie. Îi plăcea să observe și mâinile celorlalți. Oamenii vorbeau cu mâinile, se deschideau către lume sau se închideau în sine, primeau sau ofereau. Nicio altă parte a corpului uman nu i se părea la fel de expresivă, cu excepția ochilor, iar ochii erau domeniul fratelui ei. Îi plăcuse să picteze și îi realizase portretul chiar înainte să plece. Era reușit și toată familia îl lăudase, dar pe ea nu ...