"La început a existat un popor de păsări" mi-am spus de cum am pășit din nou pe solul orașului natal. Nu-mi mai aminteam dacă citisem asta sau ca atâtea alte ziceri ale mele era și ea tot o invenție. Oricum îmi plăcea și o ținusem aproape de inima mea repetând-o atât în clipele de cumpănă ale vieții cât și în cele de bucurie și înălțare. În fapt acum străbăteam drumul ce mărginind fluviul lega aeroportul de oraș, un drum atât de cunoscut pe care urcasem și coborâsem în copilăria mea de atâtea or ...

"Primul lucru de menționat este că în vinele fiului meu curge sânge de irlandez rebel, de cuceritor spaniol și de argentinian patriot. Este evident, Che a moștenit trăsăturile neastâmpăraților noștri străbuni."

Ernesto Guevara – despre Che Chevara

......

— Aleluia!

— Aleluia!

— I-auzi una!

— I-auzi două!

— I-auzi anu’ optzeci și nouă:

— când vor face plopii pere

— ... și răchita micșunele!"

— când va exploda ca tunu’

— ... mămăliga și ceaunu’.

— Aleluia!

— Aleluia, tăticule! ...

Dintr-un început trebuie să vă fac o mărturisire: am plecat la drum ținând adânc ascuns în inima mea, sub șapte lăcate de tăcere și teamă, un gând năpraznic, într-atât de înfricoșător pentru mine și lume încât chiar și acum reîntors acasă încă mă văd nevoit a apela la deplina dvs. putere de tăinuire pentru cele ce vi le voi dezvălui, iar acelora puțini dintre dvs. care din varii motive și fără să aibă desigur vreo vină se află în stăpânirea unor firi întrucâtva mai slabe le cer iertare rugându-i ...

Când ai nouăzeci de ani, o sănătate precară, dar care încă te mai ține în picioare și cum din suma prea multelor lucruri nebunești pe care ai visat o viață întreagă să le poți face, numai câteva au mai rămas "acceptabile", ei bine, pe acestea din urmă nu le poți refuza în ciuda unei așa-zise înțelepciuni a vârstei. Așa și cu povestea de ieri, când, în fața altarului unei biserici săsești, sub ochiul de piatră și pleoapa de lemn, mai mult închisă, a unui Dumnezeu cu o vechime de 800 de ani, am sp ...

Nu era prima oară când călătoream așa și mă simțeam bine în trupul mare și cald al Mehzebeenlei, iar odată ajunși la porțile Zamirului o simțeam și pe ea mai relaxată. Conducătorul caravanei hotărâse să amâne intrarea în oraș pentru cel puțin două zile și, ca urmare, acum ne odihneam toți într-o tabără improvizată lângă pilonii uriași din marmură verde ai Porții de Est a cetății. În jurul nostru alte caravane, mulțimi de corturi, pelerini și o mână de colibe, probabil, ale celor ce lucrau cu ziu ...