Abisol 

Uite-te la mine cine sunt fără vise 

Uite-te la mine cine sunt fără vise

Și eu mă uit la tine și văd foarte bine 

Și eu mă uit la tine și văd foarte bine

Uite-te la mine cine sunt fără vise 

Uite-te la mine cine sunt fără vise

Și eu mă uit la tine și văd foarte bine 

Și eu mă uit la tine și văd foarte bine

Abisol 

Abisol

Abisol este o notă muzicală pe care am inventat-o eu 

Cunoașteți perfect râsul acela care vă dă de gol 

Și este captiv într-o sticlă Care se învârtește ușor 

Abisol

Abisol

Abisol este o notă muzicală pe care am inventat-o eu 

Cunoașteți perfect râsul acela care vă dă de gol 

Și este captiv într-o sticlă Care se învârtește ușor 

Pentru că e un mister ce am făcut eu 

Și dacă aveam bani făceam școală de poeți

Nu dorm zilnic Nu mă pot rupe de viața mea 

Eu postez mult ca să mă ocolești tu 

Așa cum și eu ocolesc cercuri 

Alunecând ca o bomboană pe gușă 

Că așa vrea artistul a se pierde toamna topită ca kerosenu 

Și tot boxu la mea de catifea îmi vine mănușă de bucătărie 

Că-n copilărie eu n-am primit niciodată o nuia  

Și voi superficiali mă întrebați unde e adresa mea  

Dacă puteam fi Google și Google putea fi eu 

Inocent și confuz visând la un basm în curs

Vin cu aere de vedetă Mi se rupe 

pentru că pot face mix-uri cu orice dinte  

Ați făcut voi să credeți că orice este o greșeală 

Ceea ce pentru mulți mă face ireal   

Zdrențe dezghețate îmi aduc pericolul la pat 

Dar puternic ca un căpcăun stau la visat   

N-am nimic pentru că tot ce am e în suflet 

Și m-am luat de cap și mi-am dat cu el în cap Cap 

Să aflu cine sunt Am stat ZEN în peșteră 

Dar ca un OZN energia mi-e furată cu ingeniozitate  

Hateri pe naiba... M-am uitat eu prea mult la MR. Robot 

Fac pace cu el fiind el RUP orice inel energetic 

Reaprind flacară verde ca un erou din copilărie 

Mă întorc la vremuri vrem când scriam prost 

Și alții spuneau că scriu bine  

M-am întors la mine de atâtea ori 

Și m-am pierdut de atâtea ori 

Fără limite acolo unde? 

Sunt acum zidul pe care îl scrolezi tu 

Dar eu tot un el cu frică de moarte 

Caut un acces direct către fericire 

Știu sunt prost Ea nu există

Decât ca o promisiune către Iad 

Mirosiți a frică și vă luați cu mine-n gură

N-am eu curaj sau poate de aceea 

am? 

Speranțe deșarte îi se mai spune pe șleau 

De aceea mă tot șifonau 

Dacă eu eram sifonar

Tu erai celebru pulă de cartier  

Am vrut de multe ori o haită 

Dar de atâtea ori m-am înhăitat invers 

Întors pe dos de femei N-ai tu haine patroane  

Mă întorc cu fața la cearșaf 

De acolo văd perfect cerul 

Groapa ca pe ceva care mângâie ca o mamă 

neliniștită de neliniștea mea pământească 

Ca o mamă care m-a visat artist cu ochii triști  

Și totul se trăgea de la șarpe 

Dar vulpea și-a murdărit dinții 

Cu bani acri 

Și scriu numai pentru mine 

Dar m-ai văzut

Că stau în comentarii proaste  

Și m-ai descris perfect 

De aceea nu mai îmi plăcea 

Nu Nu Nu Nu 

Având dreptul de a mă ascunde 

De cele șapte mii de job-uri de Ev Mediu la care nu am acces 

Îmi place acum când eu vreau să fie așa 

Iar cei care și-au făcut neveste ca pe canalele din mixer

Au vrut să fie cei mai familiști

Și ambiții orbindu-mă Ordănându-mi obrăznicia 

Trag la întâmplare Cu gândul care taie aici Și intru brusc în a treia 

De aceea astăzi am ambreiajul distrus Dar tripuri de Iisus 

Vrabia mălai visează ca să înțelegi și tu 

Și am vorbit zile întregi cu demonii minții mele 

Și am stat cu ei ca și când au fost cei mai buni prieteni 

Și am vorbit despre spirit 

Boala mea e sfințenia 

Și pe stradă lumea vrea să știe dacă-s sifonar 

Păcat că subestimestimează un piroman 

Sunt dacă trebuie 

Luați-o ca pe o amenințare

Toți!

N-am nevoie de tranchilizante 

Tranchilizantele sunteți voi 

Voi care vreți să vreau întrebări mai bune.   

Steaua amorțind 

Amețind într-o amorțire natural ca o viață de om singur 

Ochii-s prea mici ca să mintă și prea mari ca să-nțeleagă 

Ochii-s prea deschiși pentru realitate De aceea doarme 

Și ochii-s prea deschiși pentru vise De aceea nu merge 

Și ochii-s prea închiși când aud ziua și noaptea ca-n garaj 

Bagă ce vrei Înghite ce nu ai Și-ntoarce-te la 

pe mine Mă găsești Mă vezi și mă uiți că ăsta-s eu 

Și ce păcat că sunt înger și diavol Și ce minune de inorog-n horă & jale 

Și totul se reduce ca o roată la ce nimic-n afara a ceea ce ești 

Și faci față de cearșaf cu coarne când mint și-nghit spărgându-se-n noduri  

Tot ce le îndrungi-n față și le-o dai de să te țină minte luându-le catarhic 

Toată viața Dar răzbunarea se uită ca o ceapă închisă-n șifonier

Și amintire-s Sunt tot eu Dar vă sclipesc ochii ca-n marea voastră 

Din care reies și să plutesc apărându-mi stihul unic ca pe aparate  

că nu se mai poate așa frate Frate dar n-ai ce dai ce nu dai ce nu iei 

Sau poate te-ai săturat și tu să rupi pisica și să fii discret totodată  

Și ce dacă... Și ce dacă... Vor să se îndrăgostească așa fără vampiri 

Tu știi cel mai bine de ce renunțasem la mine pentru poezii 

Și de ce renuțasem la poezii pentru mine 

ca și când conceptul de astăzi renunță la mine-n fiecare zi 

Tot individul primează Tot individul primează Tot individul primează 

Readucându-mi legea veche și nescrisă încă din peșteri cu nebuni și ghinion  

"Uite-o, Uite-le!" ridicând o mână sus până la cer sau până la Darwin Ah!

Ah! Aleluhia! Ah! Aleluhia! Suie-te-n mașină că acum sunt doar eu  

Îngrozitor dar cât de frumos și bei și fumezi atunci când te desenezi 

ca un moșneag pentru viața pe care o dai și o iei-napoi la tinerețe 

Numai asta îți iese Numai asta îmi iese Numai asta ne iese

Și de câte ori ai fost prost 

De câte ori te-au forțat să spui adevărul

Să te facă să crezi că nu te descurci la tribunal 

Și de câte ori ți-au calculat perfecționist eșecurile 

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău 

De câte ori ai învârtit planeta și ai zămislit 

florile Iadului din nimicuri personalizate 

Și de câte ori ți-a intrat-n cap că bărbatul încearcă 

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău 

De câte ori ți-ai fabricat umbra învățând să te ferești 

de lași venind din urmă cu traume traumatizând 

Și de câte ori sufletul ți-a fost omorât lin

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău 

De câte ori Dumnezeu a creat omul să aibă ce să domine

talmeș-balmeș orice punct bine sudat de treburile sale 

Și de câte ori nu și-a luat o pauză să poată zâmbi 

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău 

De câte ori ai sperat să-ți faci anturajul tău 

de prieteni imaginari care luptă curat excluzând diabolicul 

Și de câte ori ai ales să fii om ori înger în orașul îngerilor 

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău 

De câte ori mi-a venit să plec și să pleci în labirintul verde 

Să las să-mi fie mie dor și chin și răsplată și pedeapsă 

Și de câte ori ai mers cu degetul sub rândul tipărit  

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău 

De câte ori ai fost previzibil și imprevizibil căutând surpriza 

Alergând totodată să prinzi câteva rarități   

Și de câte ori te-ai întors la nerarități jucându-ți așii 

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău 

De câte ori ai simțit mult pe cineva din prima și ai spart contradicții  

Apoi de atâtea ori de câte ai scos și te-au scos cu nesimțirea 

Și de câte ori te-ai jucat inteligent ca să-ți câștigi complimente   

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău