Poeme

Abisol

Uite-te la mine cine sunt fără vise

Uite-te la mine cine sunt fără vise

Și eu mă uit la tine și văd foarte bine

Și eu mă uit la tine și văd foarte bine

Uite-te la mine cine sunt fără vise

Uite-te la mine cine sunt fără vise

Și eu mă uit la tine și văd foarte bine

Și eu mă uit la tine și văd foarte bine

Abisol

Abisol

Abisol este o notă muzicală pe care am inventat-o eu

Cunoașteți perfect râsul acela care vă dă de gol

Și este captiv într-o sticlă Care se învârtește ușor

Abisol

Abisol

Abisol este o notă muzicală pe care am inventat-o eu

Cunoașteți perfect râsul acela care vă dă de gol

Și este captiv într-o sticlă Care se învârtește ușor

Pentru că e un mister ce am făcut eu

Și dacă aveam bani făceam școală de poeți

Nu dorm zilnic Nu mă pot rupe de viața mea

Eu postez mult ca să mă ocolești tu

Așa cum și eu ocolesc cercuri

Alunecând ca o bomboană pe gușă

Că așa vrea artistul a se pierde toamna topită ca kerosenu

Și tot boxu la mea de catifea îmi vine mănușă de bucătărie

Că-n copilărie eu n-am primit niciodată o nuia

Și voi superficiali mă întrebați unde e adresa mea

Dacă puteam fi Google și Google putea fi eu

Inocent și confuz visând la un basm în curs

Vin cu aere de vedetă Mi se rupe

pentru că pot face mix-uri cu orice dinte

Ați făcut voi să credeți că orice este o greșeală

Ceea ce pentru mulți mă face ireal  

Zdrențe dezghețate îmi aduc pericolul la pat

Dar puternic ca un căpcăun stau la visat  

N-am nimic pentru că tot ce am e în suflet

Și m-am luat de cap și mi-am dat cu el în cap Cap

Să aflu cine sunt Am stat ZEN în peșteră

Dar ca un OZN energia mi-e furată cu ingeniozitate

Hateri pe naiba... M-am uitat eu prea mult la MR. Robot

Fac pace cu el fiind el RUP orice inel energetic

Reaprind flacară verde ca un erou din copilărie

Mă întorc la vremuri vrem când scriam prost

Și alții spuneau că scriu bine

M-am întors la mine de atâtea ori

Și m-am pierdut de atâtea ori

Fără limite acolo unde?

Sunt acum zidul pe care îl scrolezi tu

Dar eu tot un el cu frică de moarte

Caut un acces direct către fericire

Știu sunt prost Ea nu există

Decât ca o promisiune către Iad

Mirosiți a frică și vă luați cu mine-n gură

N-am eu curaj sau poate de aceea

am?

Speranțe deșarte îi se mai spune pe șleau

De aceea mă tot șifonau

Dacă eu eram sifonar

Tu erai celebru pulă de cartier

Am vrut de multe ori o haită

Dar de atâtea ori m-am înhăitat invers

Întors pe dos de femei N-ai tu haine patroane

Mă întorc cu fața la cearșaf

De acolo văd perfect cerul

Groapa ca pe ceva care mângâie ca o mamă

neliniștită de neliniștea mea pământească

Ca o mamă care m-a visat artist cu ochii triști

Și totul se trăgea de la șarpe

Dar vulpea și-a murdărit dinții

Cu bani acri

Și scriu numai pentru mine

Dar m-ai văzut

Că stau în comentarii proaste

Și m-ai descris perfect

De aceea nu mai îmi plăcea

Nu Nu Nu Nu

Având dreptul de a mă ascunde

De cele șapte mii de job-uri de Ev Mediu la care nu am acces

Îmi place acum când eu vreau să fie așa

Iar cei care și-au făcut neveste ca pe canalele din mixer

Au vrut să fie cei mai familiști

Și ambiții orbindu-mă Ordănându-mi obrăznicia

Trag la întâmplare Cu gândul care taie aici Și intru brusc în a treia

De aceea astăzi am ambreiajul distrus Dar tripuri de Iisus

Vrabia mălai visează ca să înțelegi și tu

Și am vorbit zile întregi cu demonii minții mele

Și am stat cu ei ca și când au fost cei mai buni prieteni

Și am vorbit despre spirit

Boala mea e sfințenia

Și pe stradă lumea vrea să știe dacă-s sifonar

Păcat că subestimestimează un piroman

Sunt dacă trebuie

Luați-o ca pe o amenințare

Toți!

N-am nevoie de tranchilizante

Tranchilizantele sunteți voi

Voi care vreți să vreau întrebări mai bune.  

*Steaua amorțind *

Amețind într-o amorțire natural ca o viață de om singur

Ochii-s prea mici ca să mintă și prea mari ca să-nțeleagă

Ochii-s prea deschiși pentru realitate De aceea doarme

Și ochii-s prea deschiși pentru vise De aceea nu merge

Și ochii-s prea închiși când aud ziua și noaptea ca-n garaj

Bagă ce vrei Înghite ce nu ai Și-ntoarce-te la

pe mine Mă găsești Mă vezi și mă uiți că ăsta-s eu

Și ce păcat că sunt înger și diavol Și ce minune de inorog-n horă & jale

Și totul se reduce ca o roată la ce nimic-n afara a ceea ce ești

Și faci față de cearșaf cu coarne când mint și-nghit spărgându-se-n noduri

Tot ce le îndrungi-n față și le-o dai de să te țină minte luându-le catarhic

Toată viața Dar răzbunarea se uită ca o ceapă închisă-n șifonier

Și amintire-s Sunt tot eu Dar vă sclipesc ochii ca-n marea voastră

Din care reies și să plutesc apărându-mi stihul unic ca pe aparate

că nu se mai poate așa frate Frate dar n-ai ce dai ce nu dai ce nu iei

Sau poate te-ai săturat și tu să rupi pisica și să fii discret totodată

Și ce dacă... Și ce dacă... Vor să se îndrăgostească așa fără vampiri

Tu știi cel mai bine de ce renunțasem la mine pentru poezii

Și de ce renuțasem la poezii pentru mine

ca și când conceptul de astăzi renunță la mine-n fiecare zi

Tot individul primează Tot individul primează Tot individul primează

Readucându-mi legea veche și nescrisă încă din peșteri cu nebuni și ghinion

"Uite-o, Uite-le!" ridicând o mână sus până la cer sau până la Darwin Ah!

Ah! Aleluhia! Ah! Aleluhia! Suie-te-n mașină că acum sunt doar eu

Îngrozitor dar cât de frumos și bei și fumezi atunci când te desenezi

ca un moșneag pentru viața pe care o dai și o iei-napoi la tinerețe

Numai asta îți iese Numai asta îmi iese Numai asta ne iese

*Și de câte ori ai fost prost *

De câte ori te-au forțat să spui adevărul

Să te facă să crezi că nu te descurci la tribunal

Și de câte ori ți-au calculat perfecționist eșecurile

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău

De câte ori ai învârtit planeta și ai zămislit

florile Iadului din nimicuri personalizate

Și de câte ori ți-a intrat-n cap că bărbatul încearcă

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău

De câte ori ți-ai fabricat umbra învățând să te ferești

de lași venind din urmă cu traume traumatizând

Și de câte ori sufletul ți-a fost omorât lin

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău

De câte ori Dumnezeu a creat omul să aibă ce să domine

talmeș-balmeș orice punct bine sudat de treburile sale

Și de câte ori nu și-a luat o pauză să poată zâmbi

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău

De câte ori ai sperat să-ți faci anturajul tău

de prieteni imaginari care luptă curat excluzând diabolicul

Și de câte ori ai ales să fii om ori înger în orașul îngerilor

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău

De câte ori mi-a venit să plec și să pleci în labirintul verde

Să las să-mi fie mie dor și chin și răsplată și pedeapsă

Și de câte ori ai mers cu degetul sub rândul tipărit

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău

De câte ori ai fost previzibil și imprevizibil căutând surpriza

Alergând totodată să prinzi câteva rarități  

Și de câte ori te-ai întors la nerarități jucându-ți așii

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău

De câte ori ai simțit mult pe cineva din prima și ai spart contradicții

Apoi de atâtea ori de câte ai scos și te-au scos cu nesimțirea

Și de câte ori te-ai jucat inteligent ca să-ți câștigi complimente  

Tot de atâtea ori ai prins curaj în drumul tău

Viku ZENESCU

Viku Zenescu s-a născut pe 15 decembrie 1989 la București. Poet performer și artist vizual, trăiește și lucrează în București. Lincențiat în Sculptură, a participat la mai multe expoziții, personale sau de grup, printre care Beat Genaration Reborn/ Club Legere, București; Contempora 6 - Expoziția Tinerilor Artiști/ Alchemia, București și UNarte la 150 de ani/ Sala Dalles, București. A publicat două volume de versuri „A iubi nu e verb” în 2013 și „Anestezicul din palmă” (Editura Tracus Arte) în 2016. Atribuind sufixul “escu” la pseudonimul inițial. A performat în mai multe orașe din Cehia și la Literaturwerkstatt din Berlin. În 2017 a fost inclus în antologia „#Rezist! Poezia” și în 2018 în „Tu, înainte de toate – O antologie a poeziei contemporane de dragoste” (Editura Paralela 45).

BIBLIOTECI

scriitori aleși, scriitori uitați

NOUA LITERATURĂ

Viku ZENESCU scrie și, aș putea spune, „dansează" ceea ce scrie. Creativ lingvistic, imaginativ în curgerea, uneori epică, a ideilor, alăturând stări fruste și sofisticării, scrie poeme capabile să deschidă ușile închise ale imaginarului:

Dar de atâtea ori m-am înhăitat invers

Întors pe dos de femei N-ai tu haine patroane

Mă întorc cu fața la cearșaf

De acolo văd perfect cerul

Groapa ca pe ceva care mângâie ca o mamă

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Despre arta reprezentației dinainte gândite și despre improvizație

de Andrea PERRUCCI

Recomandată de Ion CARAMITRU

​Anticariat Doamnei

Ickabog

Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur,  la invitația scriitoarei J.K. Rowling. O poveste gratuită, un foileton online, aici, doar în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2020. Și un concurs de ilustrații. 

Evenimente care merită, recomandate de Adriana IRIMESCU

CĂRȚI

Toni Morrison este prima scriitoare afro-americană laureată cu Nobel. Romanul Prea iubită, apărut anul acesta la ART, este povestea unei sclave fugare și-a unei case bântuite.

Preaiubita este o carte densă, dramatică, și nu melodramatică, particulară și în același timp universală, șocantă, totuși liniștitoare. O carte nouă, dar în același timp foarte apropiată de romanul tradițional, capabilă să influențeze sau să schimbe percepția cititorului despre lume." The Guardian

ART

COLOCVII DE TOAMNĂ

la Universitatea din București

ÎN CURÂND

Lebăda Neagră

L I T E R A

RECOMANDĂRI OPTm

LITERA

ÎN NUMĂRUL CURENT AU SEMNAT

Evenimente

ȘCOLI

BookLand renovează școli din mediul rural

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro