1991, sâmbătă dimineața, în satul meu natal. Ne-am luat liber de la slujbele din oraș să-l ajutăm pe tata. Încărcăm împreună cu el, cu fratele și cumnata, un car cu paie. Vorbim de una, de alta, de ce se mai întâmplă prin sat. “E licitație", zice tata. “Ce vindeți?", întreb, să mă aflu în treabă. "Grajdurile CAP-ului", zice el. “Dacă animalele le-ați prăpădit, ce ne mai trebuie grajduri?", vorbesc eu, de una singură. "Cu ruinele ce faceți?". Mă refer la Căminul Cultural, la fosta Primărie și la ...

Învățătoarea se învârte prin clasă, ca o cloșcă cu puii amenințați de țarcă. Nu știe dacă să se uite la fetița, numai ochi, ori la elevii, care picotesc în bănci, pe două șiruri de bănci. Pe șirul de lângă geam, picotesc cei din clasa a doua, pe șirul ce dă spre ușă, cei din clasa patra. Doar fetița îi ține piept și răspunde atât la întrebările celor din clasa a doua, cât și pentru cei din clasa a patra. Predă la o școală de cătun cu puțini copii într-o clasă, înghesuiți în aceeași sală, pe două ...

Mă duc în bucătărie, îi pregătesc prânzul fiului meu. Trebuie să deschid o discuție, îmi spun trebăluind, nu pot amâna la nesfârșit. Vine, se așază, începe să mănânce, îmi simte încordarea, se uită la mine și spune: "Hai dă-i drumul". Încep o explicație penibilă despre responsabilitate, despre felul greu în care am trăit noi, cei veniți de la sate, despre eroismul nostru de a răzbi. Învârte furculița în farfurie și zice: "Am mai auzit asta de câteva mii de ori, dar nu am cu ce vă decora. Și nici ...