după o povestire de Haruki Murakami

Mă chinuie foamea. De câteva ore se insinuează atroce în măruntaiele mele și nu mă lasă să adorm. Îmi verific telefonul. E trecut de miezul nopții. Nu am nimic mai bun de făcut decât să reiau inventarul. În felul ăsta pot, măcar pentru scurt timp, să-mi țin mintea ocupată. Frigiderul e aproape gol. Știu sigur că nu a mai rămas acolo nimic care poate fi socotit drept mâncare. Poate doar niște sos pentru friptură, câteva sticle de bere, niște cepe, un ...

Îmi aduc aminte că totul a pornit de la ideea lui Grig. Iar eu am cumpărat online biletele. Normal, atunci am crezut că e o afacere de zile mari, tipul de la care le-am luat vânzându-mi-le la jumătate de preț și nici măcar eu nefiind prea bănuitor în privința asta. Apoi individul mi-a promis că mă va contacta în cursul zilei ca să-mi comunice programul. Telefonul a sunat abia seara. Vocea de la capătul celălalt mi-a cerut să-i confirme numele apoi, pe un ton afectat, m-a anunțat că urmează să-mi ...

Nu am înțeles niciodată cum ai putut să faci așa ceva. Poate că atunci eram prea mică și nu pricepeam nimic. Dar cu atât mai puțin pricep acum, când stau în fața ta și nici măcar nu pot să te privesc în ochi. De fapt, de asta te-ai temut întotdeauna, nu? Că fiica ta o să te privească în ochi cândva, când va fi destul de mare ca să înțeleagă. Mi-ai spus că de vină erau aleile, că ele te aduceau în starea aia, de amețeală, așa ai numit-o. Aleile lăturalnice și slab luminate. Și cele întunecate. ...

Niciodată nu se gândise că soțul ei va apărea la televizor. Fusese, ce e drept, un om important, însă, atunci când erai primarul unei localități mici cum era a lor, existau (sau cel puțin așa credea ea) două posibilități prin care puteai stârni în vreun fel interesul, fie o dădeai în bară de-a binelea, fie dădeai colțul. Iar el le făcuse pe amândouă.

Atunci când crainicul apăru pe ecran pentru știrile de la ora cinci, peste cei adunați în holul localului se lăsă liniștea și toți ochii se îndre ...