34 / 12 oct., 2020

Du-te dincolo!

Imaginarul artistic-literar nu obosește, de atâta vreme, să ofere reprezentări ale salvării, colective sau individuale, în fața unor calamități, războaie, dictaturi, pandemii. Insidioaselor fețe ale Răului, oricât de atrăgătoare ar fi acestea, li se opun construcții ficționale cu vechi funcții catharctice. Poate modelul redempțional cel mai vechi, cu ecouri și reprezentări multiple în literatura lumii, este imaginarul lui acasă. Căutarea Paradisului pierdut, Ulise care traversează zece ani de încercări pentru a ajunge în adăpostul Ithacăi, Robinson care își face un surogat insular; Marcel care înmoaie madlena reconstituirii universului protector, al unui acasă-flux al imaginarului salvator al amintirii; acasă din literatura ...

Platforma – distopie și parabolă

În general, o distopie prezintă o societate sau o situație socială dintr-un viitor incert, în care puterea a fost confiscată – fie după un război devastator, fie în alte împrejurări speciale – de către un lider sau o facțiune care au impus o dictatură bazată pe anumite reguli. Există mai multe tipuri de distopii – politice, tehnologice, ecologice etc. –, dar majoritatea celor social-politice au ca sursă a problemelor existente o Putere exterioară de sorginte totalitară. Fie că ne referim la „clasicele” Brave New World, 1984, Fahrenheit 451 ș.a., fie că avem în vedere ultimele construcții distopice de genul *Jocurile ...

Invitații lui Zenob: Florentina Sâmihăian

Înainte de pandemie, o vedeam pe coridoarele Universității, pe la bibliotecă sau pe la Sala Vianu. Dar în ultimele luni a plutit pe deasupra Cișmigiului, pentru că are două rânduri de aripioare, cum au toți spiridușii. În special dimineața iese în zbor, căci pe la prânz o ia per pedes spre strada Gr. Alexandrescu, unde are mulți prieteni, majoritatea cititori de poeme. Când ajunge prin zonă, se aud imediat voci, din toate părțile - Tina, Tina! (căci așa-i spun prietenii), vino să-ți citim niște versuri! Și nu vă mai spun ce desfătări au loc pe strada aia, pe la cafenele ...

Despre imposibilitatea unui proiect comunist

Participant la prima conferință consacrată ideii de comunism (desfășurată la Londra, în 2009), infatigabilul Slavoj Žižek înregistrează nemulțumirile publicului: „de ce nu este decât o femeie prezentă?”, „de ce nu participă persoane de culoare?” etc. Imperturbabil, Alain Badiou are și el o nemulțumire: de ce publicul nu este deranjat de faptul că, la o conferință despre comunism, nu este de față niciun muncitor? Devine, din păcate, trist că aceste modeste rânduri consacrate imposibilității materializării unei idei fundamental generoase și echitabile, aceea a unui proiect comunist, trebuie să fie aglutinate tot de un intelectual. Aceasta este însă situația. Nu are rost ...

Evadarea

„Negru lapte al zorilor seara îl bem, la amiază îl bem, dimineața îl bem, noaptea, îl bem și îl bem.” S-a trezit cu refrenul ăsta în cap, s-a dus la bucătărie și-a aprins o țigară și și-a pus două degete de vodcă, nu conta că era 3 dimineața. Totul era pregătit. Avea să treacă muntele la Poienile de sub Munte, prietenii lui îl așteptau dincolo, i-au promis că îl duc până la Lviv și de acolo îl trec în Polonia. Mai avea un pas până în Germania. Totul era pregătit. Nu, el nu avea să riște ca toți proștii să ...

Personajul cu trei capete

Paul Negoescu poate fi considerat liderul unei generații de cineaști complet eliberați de complexe. Dacă „noul val” (Mungiu, Puiu, Mitulescu etc) a reușit să deschidă drumul spre Europa, impunând un tip specific de realism, actuala generație, cu mult mai calmă, cu un bagaj cultural european, refuză să se mai legitimeze ca un grup compact. Cu Negoescu începe filmul de autor, cu semnătură distinctă și viziune originală. Începe de fapt altă generație. Cu Două lozuri (2016) completează registrul comic, venind alături de alte filme meritorii, printre care Filantropica (2002, Nae Caranfil), Despre oameni și melci (2012, Tudor Giurgiu) și Afacerea Est ...

Între cataclism și dezastru - o schematică a crizei

„Cataclismul” (\< gr. kata+klusein potop, revărsare de ape) presupune o inundație care spală, șterge, renivelează. Generalizând, cataclismul este un exces care purifică țărmul, fiindcă anulează edificiile artificiale, antropice, care „poluează” proximitatea mării. Literatura antică și veterotestamentară proiectează schema cauzală a cataclismului în descentrarea metafizică a omului: dezastrul este reacția divină la negarea autorității zeului. Autodeificarea, idolatria, hybris-ul, violența și nesupunerea primesc imediat un răspuns disproporționat de violent. Zeul, Yahweh, Moirele, Annunaki (Pantheonul asiro-babilonian) se auto-afirmă negativ, în spațiul experienței, răsturnând astfel negația afirmativă implicită în gestul poporului pedepsit – când omul neagă, ignoră sau refuză autoritatea restrictivă a zeului, urmează ...

Poeme

18:04 la sat> decupaje incerte> se încadrează în imaginea pe care o fixezi> cât încerci să adormi> timpul coboară în tine> numărând momente, un dor inexplicabil> coboară de pe ploape> și desenează ceața somnului> orele de dinainte de moarte> cer un buton de reluare> și o mână cu zece degete> carnea mea adună visele> le pune deoparte, pentru ziua când va fi găsit fundul sacului> mulțimea lor arde mocnit> despărțind în forme defecte toate imaginile> strânse de mine din autobuz, la picior sau stând> ...

Bicicletele uriașului izbăvitor

Drumurile m-au purtat ani de-a rândul prin Carpați. Mai târziu, ademenită de noi promisiuni, l-am urmărit ascunzându-se în văile și trecătorile Alpilor. În căutarea uriașului, mereu cu sufletul la gură, am mers pe jos, cu mașina, trenul, vaporul ori avionul. Câteodată și cu bicicleta. Luându-i urmele, nimic nu mi s-a părut imposibil. Nimic exagerat, nimic excesiv. Orice disproporție s-a dovedit proporțională cu gigantul căruia o legendă hagiografică din secolul al XIII-lea avea să-i aducă notorietatea în creștinismul de rit latin. Un uriaș de 12 coți, care visa să fie slujitorul celei mai puternice făpturi din univers, s-a angajat să supravegheze ...

O viziune a Paradisului marca Alberto Manguel

Nu de puține ori, în cărțile lui Alberto Manguel, metafora paradisului-bibliotecă dobândește conotații elegiace. Această tendință este mai mult decât evidentă în unul dintre cele mai recente volume ale sale, tradus anul trecut și în românește, la Editura Nemira. E vorba de Sfârșitul bibliotecii mele. O elegie și zece digresiuni. Cu inegalabilu-i farmec, scriitorul povestește cum s-a despărțit de biblioteca sa ce conținea peste 35.000 de volume (puține dintre ele, e drept, dintre cele ce ar fi stârnit interesul unui bibliofil serios, după cum subliniază posesorul, însă aproape toate cu o inestimabilă valoare afectivă). Acest eveniment se transformă în pretext ...

Louise Glück – Nobel, 2020

Considerată de mulți critici, dar și de cititorii obișnuiți, printre primii poeți lirici contemporani americani, Louise Glück s-a identificat cu o varietate de stiluri retorice, altele decât poemul liric tradițional, care rămâne punctul ei forte. Poeziile sale individuale sunt citite cel mai bine în contextul unor volume de versuri, rostite de voci concurente într-o relație deschisă, dialogică sau într-o secvență care le oferă o dimensiune narativă. Poeziile ei variază de la confesionalismul direct, la dialog sau până la un fel de epopee parodică în care, la fel ca Ulysses al lui Joyce, viața autoarei, oricât de ironizată ar fi, este ...

Scurtă pledoarie pentru lectură ca refugiu

Prin natura meseriei la o editură din România știu că, în perioada tulbure a „carantinei” din martie-aprilie, lumea s-a aruncat spre cărți, s-au umplut coșurile virtuale (căci librăriile erau închise) cu noutăți, cu e-book-uri, cu audio-book-uri. Noutăți, clasici, un amestec. Am citit știrile internaționale din rubricile de cultură care raportau cu semi-stupoare că au explodat vânzările la Ciuma lui Albert Camus, Orbirea lui Saramago sau Apocalipsa lui Stephen King. De la câteva zeci pe săptămână s-a ajuns la câteva mii. Sunt în multe grupuri de cititori virtuale și mi se confirma acolo ce vedeam în rapoarte: o bulă de oameni ...

Imaginație și memorie

Cred cu tărie în funcția socială a literaturii, dar devin sceptic când cineva îi atribuie superputeri ca a salva sau a vindeca. Nu e vorba de lipsă de credință în posibilitățile literaturii, ci de o anumită reținere față de așteptările noastre față de ea, uneori prea mari. A nu se interpreta poziția mea ca fiind una „autonomistă”, departe de mine gândul de a scuti literatura de orice responsabilitate. Totuși, procesul acesta prin care literatura sau arta în general contribuie la vindecarea rănilor colective este unul destul de complex și necesită mult timp – atât pentru a se desfășura, cât și ...

Două viziuni despre literatură și despre demonii ei

Lavinia TACHE. Elena DONEA - Idei - nr. 34 / 12 oct., 2020

1. No fear – scrie Paul Auster într-o proză scurtă despre momentele bombardamentelor aeriene în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial, prin filtrul percepției infantile (You Remember the Planes - Granta 125: After the War, 2013). Mai precis, autorul descrie cum un vehicul al conflagrațiilor, precum avionul, devine în același timp și mijlocul prin care copiii reușesc să vadă o parte nu atât de întunecată a perioadei traversate, prin faptul că în atenția lor se află o serie de cartonașe ce înfățișează avioanele (într-o lumină neutră, și nu demoralizantă), sub forma imaginilor ce ajung, astfel, să îi fascineze. Acest tip ...

Opt scriitori tineri de proză fantastică

Mi-a venit și mie rândul să fac un top, tocmai în acest număr dedicat lumilor halucinante: utopii, distopii, paradisuri și infernuri. Prin urmare, mă aliniez și încerc să vă prezint opt prozatori tineri care scriu literatură fantastică. Bineînțeles, mai sunt și alții, dar pe aceștia i-am citit, i-am cunoscut în varii împrejurări sau pur și simplu proza lor mi-a căzut sub ochi în plimbările mele nocturne pe net. Allex TRUȘCĂ mi-a plăcut de la prima povestire, pe care am citit-o dintr-un teanc de alte povestiri, la un curs de scriere creativă. Apoi i-am citit și alte scrieri, în special ...

Număr tematic

SOLUȚIILE LITERATURII

adăposturi, refugii, mântuiri

NOUA LITERATURĂ

Șerban ACASANDREI este filolog, germanist și poet. Scrie texte cerebrale, poeme analitice, meditații, reflecții venite dintr-o experiență intelectuală, readusă în spațiul emoțiilor, uneori de un vizual acut, alteori în notă suprarealistă, ca aici:

cartea lui de la final

stă afișată ca un totem cu coarne

în fața căruia apar plecăciuni și gesturi supuse

Poemele publicate în acest număr fac parte dintr-un volum în lucru.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Două loturi. Nuvele și schițe

de I. L. Caragiale

Recomandată de Adriana IRIMESCU

Ed. ​Hoffman

Ickabog

Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur,  la invitația scriitoarei J.K. Rowling. O poveste gratuită, un foileton online, aici, doar în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2020. Și un concurs de ilustrații. 

CĂRȚI

Arturo Pérez-Reverte (n. 1951, Cartagena, Murcia) – Línea de fuego

Parcă toată lumea a citit câte ceva de Pérez-Reverte sau măcar a auzit de el, nu neapărat pentru că a fost corespondent de război timp de 21 de ani, sau pentru că este membru al Academiei Regale Spaniole, dar în special pentru Las aventuras del capitán Alatriste (recunosc, și eu am fost curioasă și m-am uitat la serialul TV). Pentru prima dată în lunga lui carieră, Pérez-Reverte scrie despre Războiul Civil, mai precis despre bătălia de pe Ebru. Este, de fapt, un roman despre femeile și bărbații din orice război, o împletire de realitate, bazată pe multă cercetare și ficțiune. S-au scris multe cărți pe subiectul ăsta și Pérez-Reverte știa foarte bine că doar venind cu o viziune nouă poate atrage atenția.

Alexandra NICULESCU

Louise Glück (Nobel 2020), în traducerea lui Dan Sociu

Pe copertă era un desen
cu un bărbat și o femeie ținându-se de mână dar la oarecare distanță
unul de altul, ca doi oameni de o parte și de alta a unui drum.

Evident, ea și tata nu aveau un limbaj pentru ce făceau

RECOMANDĂRI OPTm

O carte foarte faină, un studiu amplu, teză de doctorat la origine, Jung și filosofia umbrei aduce un subiect original, de o acuratețe a analizei demnă de un fin hermeneut. Ștefan Bolea este un intelectual de o seriozitate exemplară. De asemenea, cartea, clar una excelentă, beneficiază de o bibliografie amplă. Prin urmare, îl felicit pe autor din toată inima.

Alexandru Ovidiu VINTILĂ

Publicată în septembrie 2020

Ed. Arthur

Ed. Corint

Evenimente recomandate de Adriana IRIMESCU

ȘCOLI

BooLand renovează școli din mediul rural

In numărul curent, semnează

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro