Evadarea

„Negru lapte al zorilor seara îl bem, la amiază îl bem, dimineața îl bem, noaptea, îl bem și îl bem.” S-a trezit cu refrenul ăsta în cap, s-a dus la bucătărie și-a aprins o țigară și și-a pus două degete de vodcă, nu conta că era 3 dimineața. Totul era pregătit. Avea să treacă muntele la Poienile de sub Munte, prietenii lui îl așteptau dincolo, i-au promis că îl duc până la Lviv și de acolo îl trec în Polonia. Mai avea un pas până în Germania. Totul era pregătit. Nu, el nu avea să riște ca toți proștii să treacă la unguri sau la sârbi. Granițele alea erau prea bine păzite. Din ce știa el, toți au fost împușcați sau au sfârșit în subsolurile securității. Granița cu ucrainenii din URSS însă era mult mai relaxată. Cine dracu să fugă la ruși? Nemaipunând la socoteală pădurile acelea grozave pe care nicio armată de grăniceri nu le putea acoperi integral și pe care el le știa ca în palmă. Vorbea și ucraineană. Cu un pic de accent de rutean, e drept, dar nu era nimic grav. Singura lui frică era ca prietenii lui să nu îi dea țeapă la trecerea din Ucraina în Polonia. Acolo nu mai știa locurile, era descoperit și total dependent de ei. Îi știa de ani buni, făcuse facultatea de inginerie la Lviv. Nici el nu știa cum reușise să iasă din țară. De fapt știa, dar nu voia să își amintească. Pe vremea aceea, cât încă Ana Pauker mai era la conducere, evreii, mai ales cei cu origini rusești sau ucrainene, ca el, aveau un statut privilegiat. L-au racolat la 18 ani. A semnat niște hârtii. Apoi s-a pomenit că îl trimit la facultate la Lviv de unde trebuia să trimită rapoarte săptămânale. Ce se preda, cum se preda, ce tehnologie aveau, ce se vorbea despre români etc. Chestiuni inofensive. La întoarcere a primit un post de inginer aproape de casă, la IMMUM Baia Mare. Un lucru nu se schimbase, notițele informative trebuiau trimise în continuare săptămânal, doar că de această dată despre colegii lui. Alt lucru se schimbase însă, evreii nu mai erau privilegiați, ci din contră.

Și-a atras repede antipatia colegilor cu felul lui pedant de a fi și după 15 ani de muncă sistemul l-a doborât. Mai bine zis notițele informative ale colegilor l-au doborât. După câteva nopți prin subsolurile securității, degete rupte, nas spart, tortură cu apă, a fost declasat în câmpul muncii la gradul de muncitor. Cu avertizarea că la prima abatere nu va mai avea voie să muncească deloc. Soția l-a părăsit, iar schimburile de scrisori cu foștii colegi din Lviv s-au îndesit. S-a trezit cu poemul lui Celan în minte. Și-a mai pus un deț de vodcă, l-a dat iute pe gât și și-a pus rucsacul în spate.

Încă nu dăduseră cu totul zorii când a ajuns la marginea alunișului. Vălătuci de ceață filtrau o lumină apoasă și rozalie care venea dinspre răsărit, locul salvării demnității sale. Mai avea de trecut o ravenă și în spatele ei toate posibilitățile erau din nou palpabile. Ca la 19 ani, da se simțea cu tot viitorul în față ca la 19 ani, ca atunci când i-a cunoscut prima dată pe cei doi care acum erau în spatele ravenei și fluierau ca mierlele, să îi dea de înțeles că totul e în regulă.

A tras adânc aer în piept și și-a dat drumul în ravenă. Când în locul colegilor săi i-a descoperit fluierând pe cei doi agenți de securitate, i-a înghețat sângele în vine. Înainte să leșine i-a trecut prin cap doar „negru lapte al zorilor seara îl bem, la amiază îl bem, dimineața îl bem, noaptea, îl bem și îl bem.” Apoi s-a trezit speriat, și-a aprins o țigară, s-a dus la bucătărie și și-a pus două degete de vodcă. Era 3 dimineața.

Cosmin PERȚA

Născut în 1982, în Maramureș, Cosmin este poet și prozator, dar scrie și eseistică. Filolog, cu un doctorat în literatura fantastică, are titlul de lector universitar și este editor. Premiat și tradus în 11 limbi, a publicat numeroase volume, cu precădere proză: Teofil și câinele de lemn (2012), Vizita (2013), În urmă nu mai e nimic (2015), Arșița (2019).

Număr tematic

SOLUȚIILE LITERATURII

adăposturi, refugii, mântuiri

NOUA LITERATURĂ

Șerban ACASANDREI este filolog, germanist și poet. Scrie texte cerebrale, poeme analitice, meditații, reflecții venite dintr-o experiență intelectuală, readusă în spațiul emoțiilor, uneori de un vizual acut, alteori în notă suprarealistă, ca aici:

cartea lui de la final

stă afișată ca un totem cu coarne

în fața căruia apar plecăciuni și gesturi supuse

Poemele publicate în acest număr fac parte dintr-un volum în lucru.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Două loturi. Nuvele și schițe

de I. L. Caragiale

Recomandată de Adriana IRIMESCU

Ed. ​Hoffman

Ickabog

Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur,  la invitația scriitoarei J.K. Rowling. O poveste gratuită, un foileton online, aici, doar în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2020. Și un concurs de ilustrații. 

CĂRȚI

Arturo Pérez-Reverte (n. 1951, Cartagena, Murcia) – Línea de fuego

Parcă toată lumea a citit câte ceva de Pérez-Reverte sau măcar a auzit de el, nu neapărat pentru că a fost corespondent de război timp de 21 de ani, sau pentru că este membru al Academiei Regale Spaniole, dar în special pentru Las aventuras del capitán Alatriste (recunosc, și eu am fost curioasă și m-am uitat la serialul TV). Pentru prima dată în lunga lui carieră, Pérez-Reverte scrie despre Războiul Civil, mai precis despre bătălia de pe Ebru. Este, de fapt, un roman despre femeile și bărbații din orice război, o împletire de realitate, bazată pe multă cercetare și ficțiune. S-au scris multe cărți pe subiectul ăsta și Pérez-Reverte știa foarte bine că doar venind cu o viziune nouă poate atrage atenția.

Alexandra NICULESCU

Louise Glück (Nobel 2020), în traducerea lui Dan Sociu

Pe copertă era un desen
cu un bărbat și o femeie ținându-se de mână dar la oarecare distanță
unul de altul, ca doi oameni de o parte și de alta a unui drum.

Evident, ea și tata nu aveau un limbaj pentru ce făceau

RECOMANDĂRI OPTm

O carte foarte faină, un studiu amplu, teză de doctorat la origine, Jung și filosofia umbrei aduce un subiect original, de o acuratețe a analizei demnă de un fin hermeneut. Ștefan Bolea este un intelectual de o seriozitate exemplară. De asemenea, cartea, clar una excelentă, beneficiază de o bibliografie amplă. Prin urmare, îl felicit pe autor din toată inima.

Alexandru Ovidiu VINTILĂ

Publicată în septembrie 2020

Ed. Arthur

Ed. Corint

Evenimente recomandate de Adriana IRIMESCU

ȘCOLI

BooLand renovează școli din mediul rural

In numărul curent, semnează

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro