„Cataclismul” (\< gr. kata+klusein potop, revărsare de ape) presupune o inundație care spală, șterge, renivelează. Generalizând, cataclismul este un exces care purifică țărmul, fiindcă anulează edificiile artificiale, antropice, care „poluează” proximitatea mării. Literatura antică și veterotestamentară proiectează schema cauzală a cataclismului în descentrarea metafizică a omului: dezastrul este reacția divină la negarea autorității zeului. Autodeificarea, idolatria, hybris-ul, violența și nesupunerea primesc imediat un răspuns disproporționat de violent. Zeul, Yahweh, Moirele, Annunaki (Pantheonul asiro-babilonian) se auto-afirmă negativ, în spațiul experienței, răsturnând astfel negația afirmativă implicită în gestul poporului pedepsit – când omul neagă, ignoră sau refuză autoritatea restrictivă a zeului, urmează să experimenteze „povara libertății”, care mereu funcționează ca o probă a potențialului uman grav restricționat ontic. Prăpădul, foametea, ciuma, războiul, robia sunt expresia dereglării relației cu alteritatea transcendentă: Enlil îi abandonează pe akkadieni foametei, bolilor și morții lipsite de riturile de trecere după ce Naram-Sin îi distruge un templu (Blestemul lui Agade); Dumnezeul veterotestamentar îneacă seminția lui Cain și regretă urgia, apoi aruncă zece plăgi asupra egiptenilor pentru refuzul de a elibera sclavii israeliți; mai târziu, când evreii își construiesc un idol, îi trece prin foamete, apoi aruncă șerpi otrăvitori asupra lor, când încep să cârtească; mai târziu, când intră în concurență cu un zeu mesopotamian, imobilizează idolatrii în secetă etc; în epopeea și tragedia greacă hybris-ul este pedepsit simultan colectiv și individual: Odysseus nu este doar întârziat în nostos-ul (întoarcerea) lui acasă, dar își pierde și „soții lui buni”, tovarășii de arme și de valuri, iar Oedip nu doar că actualizează prevestirea funestă a oracolului, dar atrage foametea, ciuma și sterilitatea asupra Thebei. Soluția împarte sursa cu nenorocirea: tânguirea zeiței Ningal îl înduplecă pe Enlil, iar cetatea Ur este cruțată, Yahweh este îmbunat cu ofrande și rugăciuni ale drepților, impietatea lui Odysseu este contrabalansată de fidelitatea decentă pe care i-o poartă Athenei și Ithaca este salvată de tirania vreunui abject pețitor al Penelopei, iar Theba își restabilește armonia ierarhică, expulzând țanțoșul rege involuntar incestuos și paricid. Mulțimea suferindă este o victimă amorfă a corupției, pălmuită de o figură paternă care solicită stringent și coercitiv redresarea morală a colectivității: de cele mai multe ori, o vină individuală se pedepsește redistributiv, deoarece fiecare membru al comunității se face vinovat de tolerarea sau ignorarea greșelii fatidice. Cataclismul funcționează, așadar, ca un avertisment usturător, iar fizicalitatea amenințată nu își poate procura supraviețuirea decât prin eliminarea urgentă a cangrenei morale. În acest proces, agenții reconcilierii divino-umane sunt exponenți societali – eroi, profeți, conducători penitenți sau zei care se pun chezași. Societatea, în sine, rămâne tot la statutul de pacient, dar delegă reprezentanți sau culege binefacerile unui mediator.
La antipod, „dezastrul” (\
Situația pandemică ne dispune conjunctural între antropia cataclismului, care strivește punitiv conștiința, și entropia dezastrului, care o separă între accesibil și imposibil și ne juxtapune contextual cu frământări literare milenare, din care putem extrage modele ale așteptării și ale transformării. Cultura conține o soluție oraculară: nu pot fi liber cât timp celălalt este în lanțuri, fiindcă atunci libertatea nu este actualizată total, la fel cum nu pot fi sănătos cât timp celălalt este bolnav, fiindcă boala încă bântuie „țara pierdută”. Suntem constrânși să rezolvăm urgent o covârșitoare problemă de etică și ontologie: cum fac din Altul un Mine și din Mine un Eu?
Student la Facultatea de Litere, Universitatea din București
Număr tematic
Șerban ACASANDREI este filolog, germanist și poet. Scrie texte cerebrale, poeme analitice, meditații, reflecții venite dintr-o experiență intelectuală, readusă în spațiul emoțiilor, uneori de un vizual acut, alteori în notă suprarealistă, ca aici:
cartea lui de la final
stă afișată ca un totem cu coarne
în fața căruia apar plecăciuni și gesturi supuse
Poemele publicate în acest număr fac parte dintr-un volum în lucru.
Doina RUȘTI
Recomandată de Adriana IRIMESCU
Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur, la invitația scriitoarei J.K. Rowling. O poveste gratuită, un foileton online, aici, doar în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2020. Și un concurs de ilustrații.
Arturo Pérez-Reverte (n. 1951, Cartagena, Murcia) – Línea de fuego
Parcă toată lumea a citit câte ceva de Pérez-Reverte sau măcar a auzit de el, nu neapărat pentru că a fost corespondent de război timp de 21 de ani, sau pentru că este membru al Academiei Regale Spaniole, dar în special pentru Las aventuras del capitán Alatriste (recunosc, și eu am fost curioasă și m-am uitat la serialul TV). Pentru prima dată în lunga lui carieră, Pérez-Reverte scrie despre Războiul Civil, mai precis despre bătălia de pe Ebru. Este, de fapt, un roman despre femeile și bărbații din orice război, o împletire de realitate, bazată pe multă cercetare și ficțiune. S-au scris multe cărți pe subiectul ăsta și Pérez-Reverte știa foarte bine că doar venind cu o viziune nouă poate atrage atenția.
Alexandra NICULESCU
Louise Glück (Nobel 2020), în traducerea lui Dan Sociu
Pe copertă era un desen
cu un bărbat și o femeie ținându-se de mână dar la oarecare distanță
unul de altul, ca doi oameni de o parte și de alta a unui drum.
Evident, ea și tata nu aveau un limbaj pentru ce făceau
O carte foarte faină, un studiu amplu, teză de doctorat la origine, Jung și filosofia umbrei aduce un subiect original, de o acuratețe a analizei demnă de un fin hermeneut. Ștefan Bolea este un intelectual de o seriozitate exemplară. De asemenea, cartea, clar una excelentă, beneficiază de o bibliografie amplă. Prin urmare, îl felicit pe autor din toată inima.
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
Publicată în septembrie 2020
Ed. Corint
BooLand renovează școli din mediul rural
Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.
În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)
Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR
Copyright © optmotive.ro