Ștefan CAPMARE
Student la Facultatea de Litere, Universitatea din București
„Cataclismul” (\< gr. kata+klusein potop, revărsare de ape) presupune o inundație care spală, șterge, renivelează. Generalizând, cataclismul este un exces care purifică țărmul, fiindcă anulează edificiile artificiale, antropice, care „poluează” proximitatea mării. Literatura antică și veterotestamentară proiectează schema cauzală a cataclismului în descentrarea metafizică a omului: dezastrul este reacția divină la negarea autorității zeului. Autodeificarea, idolatria, hybris-ul, violența și nesupunerea primesc imediat un răspuns disproporționat de violent. Zeul, Yahweh, Moirele, Annunaki (Pantheonul asiro-babilonian) se auto-afirmă negativ, în spațiul experienței, răsturnând astfel negația afirmativă implicită în gestul poporului pedepsit – când omul neagă, ignoră sau refuză autoritatea restrictivă a zeului, urmează ...
Bianca Burța-Cernat despre Dolgoruki
Din oboseală sau atonie, omul se dă în lături din fața existenței, își târșește picioarele, ar vrea uneori să spună ajunge! Dar orice evadare e imposibilă: omul este prins în ființă.
Alain Finkielkraut - Înțelepciunea dragostei
America de peste pogrom, scris de ieșeanul Cătălin Mihuleac, este un mare roman.
Moartea și lumea românească premodernă: discursuri întretăiate de Cristina BOGDAN
Pentru când se termină pandemia:
Traducere: Dragoș Protopopescu
Regie: Alexander Morfov
Ion CARAMITRU în rolul lui Shylock
Amintirile lui Neagu Djuvara completează segmentul memorialisticii românești, putând sta alături de Memoriile lui Valeriu Anania sau Viața unui om singur a lui Adrian Marino, cărți venind pe același fundal al României postrevoluționare, dar rămânând profund eterogene.
Monica GROSU
Este greu de surprins în câteva cuvinte complexitatea și gradul de maturitate pe care romanul grafic l-a atins.
Copyright © optmotive.ro