Despre imposibilitatea unui proiect comunist

Participant la prima conferință consacrată ideii de comunism (desfășurată la Londra, în 2009), infatigabilul Slavoj Žižek înregistrează nemulțumirile publicului: „de ce nu este decât o femeie prezentă?”, „de ce nu participă persoane de culoare?” etc. Imperturbabil, Alain Badiou are și el o nemulțumire: de ce publicul nu este deranjat de faptul că, la o conferință despre comunism, nu este de față niciun muncitor?

Devine, din păcate, trist că aceste modeste rânduri consacrate imposibilității materializării unei idei fundamental generoase și echitabile, aceea a unui proiect comunist, trebuie să fie aglutinate tot de un intelectual. Aceasta este însă situația. Nu are rost să vă răpesc prea mult din timp, așa că, după anecdota de rigoare, cu rol de aperitiv digresiv, voi trece direct la subiect.

Fără îndoială că orice persoană empatică față de suferința celor săraci și având inculcat, în ADN-ul moral, o fidelitate indestructibilă față de egalitatea ființelor umane și de respect față de demnitatea vieții acestora nu poate fi decât „de stânga”. Orice avere acumulată de o persoană sau de un grup se bazează pe exploatarea muncii altor persoane sau pe consumul unor resurse care, în chip ideal, aparțin tuturor oamenilor. Onest și realist, nicio avere nu se poate întemeia pe mijloace perfect corecte, pentru că, în acest caz, cei îmbogățiți ar fi infinit mai generoși și mai buni cu semenii lor, de vreme ce există suficient de multă acumulare de capital pe planetă pentru ca nimeni să nu sufere vreodată de foame. Proudhon nu greșea prea mult atunci când afirma că „proprietatea este furt”: poate că posedarea unei averi mobile sau imobile nu este furt în sensul comun al expresiei, dar ea implică în mod sigur nedreptățirea unei sau unor persoane, proiectate, drept consecință, într-o situație materială vulnerabilă, dacă nu de-a dreptul pauperă.

Am crezut, în tinerețe, că o redistribuire echitabilă a bunurilor sau o posedare în comun al acestora ar anula sau cel puțin ar reduce în mod considerabil urâțenia lumii concurențiale capitaliste în care trăim. M-am înșelat și nu ezit s-o recunosc și s-o subliniez apăsat. Fiindcă nu se poate pune în practică o idee a posesiunii comune atâta vreme cât germenele autocentrării, acea „genă egoistă” de care vorbește Richard Dawkins, nu este eradicată sau măcar reformată. Cu alte cuvinte, orice proiect comunist este sortit eșecului social pe scară largă în absența unei transformări la nivelul conștiinței colective, dacă o astfel de sintagmă nu ar avea neplăcute ecouri New Age.

Să nu fiu greșit înțeles: pot exista comune fericite, precum acele așezări iberice exemplare, în care, preluând ideile lui Thoreau din Walden, o mână de puriști animați de egalitarism și de echitate în distribuția bunurilor materiale lucrează pentru binele colectiv și, mai ales, acceptă altruist să-și plafoneze veniturile și să ducă, astfel, o existență modestă și liniștită, în afara bolgiei concurențiale a infernului capitalist. Dar, proiectată în structuri macroeconomice, această idilă microeconomică rousseauistă nu se poate implementa decât printr-un complex aparat de planificare și de control care nu va întârzia să se metamorfozeze, rapid, într-o versiune postmodernă a NKVD-ului stalinist.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

Număr tematic

SOLUȚIILE LITERATURII

adăposturi, refugii, mântuiri

NOUA LITERATURĂ

Șerban ACASANDREI este filolog, germanist și poet. Scrie texte cerebrale, poeme analitice, meditații, reflecții venite dintr-o experiență intelectuală, readusă în spațiul emoțiilor, uneori de un vizual acut, alteori în notă suprarealistă, ca aici:

cartea lui de la final

stă afișată ca un totem cu coarne

în fața căruia apar plecăciuni și gesturi supuse

Poemele publicate în acest număr fac parte dintr-un volum în lucru.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Două loturi. Nuvele și schițe

de I. L. Caragiale

Recomandată de Adriana IRIMESCU

Ed. ​Hoffman

Ickabog

Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur,  la invitația scriitoarei J.K. Rowling. O poveste gratuită, un foileton online, aici, doar în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2020. Și un concurs de ilustrații. 

CĂRȚI

Arturo Pérez-Reverte (n. 1951, Cartagena, Murcia) – Línea de fuego

Parcă toată lumea a citit câte ceva de Pérez-Reverte sau măcar a auzit de el, nu neapărat pentru că a fost corespondent de război timp de 21 de ani, sau pentru că este membru al Academiei Regale Spaniole, dar în special pentru Las aventuras del capitán Alatriste (recunosc, și eu am fost curioasă și m-am uitat la serialul TV). Pentru prima dată în lunga lui carieră, Pérez-Reverte scrie despre Războiul Civil, mai precis despre bătălia de pe Ebru. Este, de fapt, un roman despre femeile și bărbații din orice război, o împletire de realitate, bazată pe multă cercetare și ficțiune. S-au scris multe cărți pe subiectul ăsta și Pérez-Reverte știa foarte bine că doar venind cu o viziune nouă poate atrage atenția.

Alexandra NICULESCU

Louise Glück (Nobel 2020), în traducerea lui Dan Sociu

Pe copertă era un desen
cu un bărbat și o femeie ținându-se de mână dar la oarecare distanță
unul de altul, ca doi oameni de o parte și de alta a unui drum.

Evident, ea și tata nu aveau un limbaj pentru ce făceau

RECOMANDĂRI OPTm

O carte foarte faină, un studiu amplu, teză de doctorat la origine, Jung și filosofia umbrei aduce un subiect original, de o acuratețe a analizei demnă de un fin hermeneut. Ștefan Bolea este un intelectual de o seriozitate exemplară. De asemenea, cartea, clar una excelentă, beneficiază de o bibliografie amplă. Prin urmare, îl felicit pe autor din toată inima.

Alexandru Ovidiu VINTILĂ

Publicată în septembrie 2020

Ed. Arthur

Ed. Corint

Evenimente recomandate de Adriana IRIMESCU

ȘCOLI

BooLand renovează școli din mediul rural

In numărul curent, semnează

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro